In satul Mavrovi Anovi am găsit un punct de informare turistica, unde am intrat să cer informații despre drumul de acces spre Strezimir. Aici am aflat că pentru a intra în Parcul Național Mavrovo trebuie plătit o taxă, și că vom trece pe lângă un post de politie care ne va verifica. Am plătit 120 denari, cu cardul de la Revolut, echivalentul a 9,78 lei pentru 2 persoane, 2 zile. Curios este ca atunci când am ajuns la camping în Trnica (mult spus camping, practic am plătit un loc de parcare în fata pensiunii cu acces la toaleta și dus, dar la prețul de 12 euro nu prea puteai sa ai mari pretenții), pentru a plăti camparea la recepție au vrut automat sa ne includă în preț și taxa pentru parc, recepționerul era foarte mirat ca aveam deja taxa plătită.
Indicatorul spre vârful Korab și marcajul ce trebuia să îl urmărim. De aici din Strezimir drumul forestier continuă spre stană în serpentine largi. Poteca urmărește acest drum, cu care se intersectează de mai multe ori, scurtându-l, urcând prin pădure la adăpost de razele soarelui.
Drumul este destul de accesibil și se poate urca și cu mașini 4x4 până la stâna ce se afla la 2km de punctul de pornire în traseu.
Poteca marcată cu bandă albă și roșie orizontală, continuă prin pădure și este foarte bine marcată și conturată, încât nu ai cum să te abați de la ea.
După cca 700m ieșim din pădure într-o poiană largă, plină cu flori galbene ce își răspândeau cu gratie parfumul, amețind și fluturii ce țopăiau nehotărâți. Pluteau miresmele prin aer de-ți venea să te întinzi pe spate să te contopești cu natura. Nu țin minte să mai fi întâlnit vreodată o poiană atât de încărcată de culoare și de miros.
|
ora 8:39 |
După 300m ne intersectăm cu drumul din nou, continuăm spre dreapta și vom merge pe drum circa 700m.
Cu vreo 300m înainte de stâna drumul continua la stânga făcând un ocol larg, noi continuăm înainte pe potecă.
|
ora 9:00 |
Poteca noastră ocolește stâna prin stânga, continuăm încă 10 m pe drumul cu care ne-am reîntâlnit și apoi virăm dreapta.
|
ora 9:06 |
Chiar lângă stână este amenajat acest izvor. Nu te grăbi să iei apa de aici, izvorul cel bun este un pic mai sus.
La 500 de m mai sus de stâna găsim și izvorul, situat în dreapta potecii la o distanta 3m. Nu ai cum sa îl ratezi, și ar fi bine să nu o faci. Noi am făcut până aici 1h și 4 minute, și am consumat mai mult de jumătate din apa noastră. Căldura înăbușitoare și umiditatea era teribilă, simțeai nevoia să te hidratezi încontinuu.
|
ora 9:26 |
Imediat după izvor au început să apară afinele. Nu sunt așa de multe ca la noi, pâlcurile sunt mici și binevenite.
Suntem la 2000m și ne bucuram de priveliștile din jur.
Sute de lăcuste pe potecă ce săreau în fața noastră lăsând impresia că ne conduceau pe traseu.
Poteca continua spre dreapta, urcușul devine din ce în ce mai susținut. Vârful Korab nu se vede, trebuie să ocolim vârful ce se vede în dreapta imaginii și doar apoi îl vom zări.
Flora acestui masiv este foarte interesantă, am văzut specii pe care nu le-am întâlnit în România.
Ajunși în pasul ce trebuia trecut pentru a ocoli vârfurile, poteca continua pe curba de nivel. Spre dreapta pornește o potecă destul de slab vizibilă ce urcă spre vârf. Cu toate că are o înălțime de aproape 2600 m nu am găsit pe nici o hartă o denumire a lui. În cazul în care găsesc o să revin cu un update.
|
ora 11:00 |
Poteca de ocolire are o lungime de 2,4 km cu mici diferențe de nivel și ne oferă o panoramă deosebită a crestei de vizavi cu vârfurile ei de peste 2300m.
Privit din lateral, după ce l-am ocolit, vârful căruia nu-i cunosc numele.
Poteca pe care am venit se vede puțin mai jos.
În orice direcție te uiți, crestele sunt superbe și ne bucurăm la maxim de aceste panorame deosebite.
|
ora 11:48 |
În dreapta imaginii se vede vârful ce l-am ocolit.
În sfârșit vedem și vârful Korab, mai avem destul de puțin.
Am găsit pe vârf scris: "Getting to the top is optional. Getting down is mandatory" Ed Viesturs. Ed, ai dreptate, dar eu acum as dori să prelungesc acest moment cât pot de mult și nu vreau să mă gândesc că este "obligatoriu" să cobor.
|
ora 12:35 |
Clipul postat pe TikTok
Am făcut 4 ore și un pic până în vârf pe o căldura insuportabilă, dar odată ajuns sus satisfacția te face să uiți tot efortul depus. După ce iți reglezi respirația și bătăile inimii începi să te bucuri cu adevărat de ce vezi în jur. Și aici ai ce vedea, este fantastic, copleșitor. Satisfacția că am ajuns aici îmi dă un sentiment de bucurie imens, mai ales că am reușit sa bifez "dintr-un foc" cel mai înalt punct din Albania si Macedonia.