Munții Pădurea Craiului fac parte din lanțul Munților Apuseni, fiind situați în nord-vestul României, în județul Bihor. Cu o suprafață de 1150 km² ocupă partea de
nord-vest a Munților Apuseni și face parte din lanțul muntos al
Carpaților Occidentali, fiind așezată între depresiunile Vad-Borod și
cea a Beiușului. Această regiune montană se distinge prin bogăția resurselor naturale, având un relief carstic bine dezvoltat. Aici găsim unele dintre cele mai renumite peșteri din România cum ar fi: Peștera Unguru Mare, ce te copleșește prin grandoarea subteranului, Peștera Meziad recunoscută pentru frumusețea ei, Peștera cu Cristale din Mina Farcu unde putem admira cristalele de calcit, sau Peștera Vântului, cea mai lungă peșteră din România, cu peste 50 km de galerii explorate, Peștera cu apa din Valea Leșu s-a format prin pătrunderea apelor în Ponorul de la Acre ce face legătura cu Peștera Biserica de la Acre. Alte obiective importante din Munții Pădurea Craiului aș reaminti Defileul Crișului Repede, Platoul Runcuri dar și cascada Săritoarea Ieduțului, Laia Mare sau Iadolina care este de departe cea mai renumită cascadă de pe Valea Iadului.
Munții Pădurea Craiului sunt relativ joși, cu altitudini care rar depășesc 1000 de metri. Cel mai înalt punct al acestui masiv îl găsim pe Vârful Hodrângușa, cu altitudinea de 1027 de metri, vârf pe care vom urca azi, el fiind obiectivul nostru principal din acest articol. Putini dintre voi ați auzit până acum de vârful Hodrângușa, având o altitudine atât de "mică" nu reprezintă un punct de atracție pentru turiști, nici măcar pentru cei împătimiți de drumeție. Cel mai probabil rămân interesați doar acei montaniarzi care vor sa atingă cele mai înalte vârfuri din toate masivele din România.
Informațiile despre accesul pe acest vârf sunt destul de sărace, de aceea a fost destul de dificil să ne stabilim traseul. Lipsa unui track GPS ne-a pus în situația de a ne orienta la fata locului, bazându-ne pe drumurile forestiere și pe aplicația Google Earth.
Distribuie pe:
Fiind ultima zi de campare de la Vadu Crișului, unde am parcurs doua trasee super faine, am pornit spre Coada Lacului Leșu pentru a urca pe cel mai înalt punct al munților Pădurea Craiului, Vârful Hodrângușa. Ajunși la baraj suntem întâmpinați de imaginea trista a locului unde cândva era un lac impresionant. Construit pe Valea Iadului, barajul a fost dat în folosință în 1973 cu o suprafață de 148 hectare, și un volum de apa de 28 milioane m³. În anul 1977 a fost dată în folosință și hidrocentrala. În anul 2015, în urma unor infiltrații descoperite, ca măsură de prevenție, lacul a fost golit. În anii următori au fost realizate mai multe lucrări de reparație dar problema infiltrațiilor nu a fost rezolvată.
Valea Iadului desparte masivul Vlădeasa de Munții Pădurea Craiului, iar aici la coada lacului s-a dezvoltat un adevărat sat de vacanță, un loc perfect pentru petrecerea timpului liber. De aici pornesc mai multe trasee turistice din care amintesc: traseul marcat cu TA spre Peștera Meziad, traseul cascadelor, un circuit marcat cu PR ce te duce spre câteva cascade impresionante cum ar fi, Cascada Iadolina, cascada Valul Miresei de pe valea Iadului, Cascada Laia Mare, Cascada Runcului și Cascada Genune. Un alt traseu pornește spre stațiunea Stana de Vale sau spre vârfurile mai înalte ale Masivului Vlădeasa.
Cu un kilometru înainte de satul de vacanta noi viram dreapta pe lângă Casa Lupului și ne îndreptăm spre Valea Iadului pentru a intra pe traseul nostru spre vârful Hodrângușa.
Găsim un loc de parcare și pornim pe drumul din dreapta.
Legenda zice ca Valea Iadului și-a câștigat numele datorită inundațiilor făcute de apele înspăimântătoare ce an de an provocau pagube importante localnicilor. Valea era asemuită cu iadul biblic, localnicii crezând că sunt pedepsiți pentru îndepărtarea de religie.
Odată ajunși pe malul pârâului am constatat că nu există nici un podeț sau măcar posibilitatea de a putea traversa pe pietre. Singura variantă era să ne descălțăm și să traversăm desculți apele reci. Te rog să mă crezi că într-o dimineață răcoroasă din aprilie este destul de neplăcut.
După 300 metri de la traversarea văii, cotim dreapta pe drumul forestier. Aici se bifurcă ruta noastră cu traseul marcat cu TR ce vine de sub Barajul Leșu pe la Peștera cu apă de pe valea Leșu, continuă pe sub vârful Hodrângușa spre Peștera Meziad.
Vedem și primul marcaj, acesta fiind un indiciu ca totuși au mai trecut oameni pe aici.
Traseele astea mai puțin umblate sunt pentru mine cele mai frumoase.
Uneori ii invidiez pe acești alergători, de viteza cu care pot sa urce, dar ii și compătimesc în același rând, ei neputând să se bucure la fel de mult ca noi de aceste locuri minunate.
Chiar dacă marcajul următor iți spune sa mergi în stânga, traseul continuă spre dreapta.
După 300 metri întâlnim marcajul punct rosu cu cercuri duble, ceea ce ne indică că am ajuns la un traseu dus-întors spre vârful Piatra Bulzului.
Un avertisment ne atrage atenția să avem grija la selfie-uri, să nu fie ultimul.
Ajunși pe Piatra Bulzului descoperim un spectaculos punct de belvedere asupra văii Iadului, jos în stânga se vede și mașina noastră, punctul de unde am intrat în traseu.
În față vedem Valea Iadului și satul de vacanță, în dreapta colinele împădurite a Munților Pădurea Craiului, iar spre stânga, deasupra colinelor, se ridică semeț câteva vârfuri muntoase din Munții Vlădeasa. Întreg peisajul este învăluit în lumina caldă a dimineții, iar umbrele norilor se prelungesc ușor pe câmpurile de iarbă, și pe acoperișurile caselor creând o atmosferă mirifică, parcă pictată.
Pășim prin pădurea desfrunzită cu copaci înalți ca niște santinele ce ne șoptesc povești vechi. Liniștea ce ne înconjoară este perturbată de susurul vântului ce se strecoară cu dibăcie printre ramuri, zgomotul bocancilor în covorul galben și moale al frunzelor căzute pe potecă sau de propria respirație ce se aude sacadat în aerul curat și răcoros. Ne lăsăm duși, bucuroși de singurătate, participând voit la melodia fără de cuvinte, dar cu o putere ce depășește orice vorbire.
Ajunși pe malul pârâului Hodrângușa, continuăm spre stânga urmărind marcajul TR.
Continuăm pe drum circa 400m
Apoi cotim spre dreapta, părăsind marcajul turistic.
Circa 600 m continuăm pe drumul forestier
și cotim stânga prin pădure
Lăstarii tineri și tufișurile ne dovedesc că varianta cea mai scurtă nu este întotdeauna și cea mai bună. Am fi putut continua pe drumul forestier încă 10 minute și am fi ajuns sus în culme, de acolo prin pădure ne-ar fi fost mai lejer sa ajungem pe vârf. Varianta ce am folosit-o la coborâre.
După 500 metri ajungem la o momâie. Nu te lăsa păcalit, nu aici este vârful.
După 100 metri ajungem pe vârf. Asa cum se vede și pe harta topografică, vârful are altitudinea de 1026.5 m.
Vârful este complet împădurit, lipsit de priveliști fenomenale, dar înconjurat de liniște și pace. Sărbătorim bucuroși atingerea acestui vârf, fiind cu încă un pas mai aproape de realizarea visului nostru.
Florile primăverii ne-au incantat ochii pe toată durata drumeție. Încărcați de frumos, cu tolba plină pornim înapoi pe același traseu pe care am urcat.
Întorși la valea Iadului ne lovim de aceeași problema, traversarea apei. Ghici cine nu s-a descălțat?
Dacă cumva iți trece prin cap să urmărești acest traseu, să știi că nu trebuie să îți faci griji de locurile de parcare. Dacă nu te doare mâna, lasă un comentariu. E gratis.
