Criteriile de clasificare a traseelor montane. ~ Jurnal de drumeții

Clasificarea traseelor montane reprezintă un instrument esențial atât pentru autoritățile care amenajează
și întrețin rutele turistice, cât și pentru drumeții care doresc să-și planifice activitățile în siguranță. Un sistem unitar de clasificare oferă informații clare despre durata, gradul de solicitare fizică, echipamentul necesar și momentul optim pentru parcurgerea traseului. În continuare vom prezenta principalele patru criterii utilizate în mod curent pentru a împărți traseele montane în categorii funcționale, conform bunelor practici din domeniul turismului montan.

🚩 Timpul de mers:
Este, probabil, primul și cel mai des întâlnit indicator de orientare pe trasee. Acesta apare pe panourile indicatorilor și în fișele tehnice ale traseelor sub formă de ore și fracțiuni de oră (rareori în minute). Calculul timpului de mers se bazează pe mai mulți parametri:
👉 Pe teren plat și pe pante mici:
➤ Viteză de referință: 4 km/oră. Se aplică atunci când urcarea sau coborârea nu depășește aproximativ 10° și poteca este bine marcată și stabilă
👉 În urcuș, pe potecă amenajată:
➤ Ritm: 350 m diferență de nivel pe oră. Se consideră potecă amenajată o rută cu praguri, trepte sau segmente bine consolidate, fără pietriș instabil.
👉 În urcuș, pe potecă neamenajată
➤ Ritm: 250 m diferență de nivel pe oră. Se referă la tronsoane de traseu cu suprafață neregulată, teren alunecos sau cu pietriș mobil, unde ritmul se reduce semnificativ.
👉 În coborâre, pe potecă amenajată:
➤ Ritm: 450 m diferență de nivel pe oră. Coborârea pe suprafață bine amenajată permite deplasare mai rapidă, cu un aport minim de efort suplimentar.

👉 În coborâre, pe potecă neamenajată:

➤ Ritm: 400 m diferență de nivel pe oră. Suprăfața instabilă sau abruptă reduce puțin viteza față de poteca amenajată.

Notă: Pentru fiecare oră de mers se adaugă, de regulă, 10 minute alocate odihnei și verificării orientării pe teren.

Pentru traseele care sunt parcurse în proporție de peste 80% pe teren plat sau cu pante foarte line (inferioare a 10°), se poate utiliza calculul distanței în kilometri în locul celui bazat pe diferență de nivel. În practică, măsurătorile pentru calcularea timpilor și a distanțelor se realizează atât pe teren (laser sau barometru altimetric), cât și pe hartă (planșe topografice cu izolinie).

🚩 Sezonalitatea:
Sezonalitatea reflectă condițiile meteorologice și de teren specifice fiecărui anotimp. În funcție de aceasta, traseele montane se împart în trei categorii majore:
✅ Trasee de primăvară și toamnă:
➤ De obicei, trasee aflate la altitudini medii (1.000–1.800 m), care nu întâmpină zăpadă persistentă, dar pot prezenta alunecări de teren, stânci umede și posibile viituri de topire a zăpezii. ✅ Trasee de vară:
➤ Aceste rute pot fi parcurse cel mai confortabil când stratul de zăpadă s-a retras complet. Se întâlnesc adesea călduri excesive (în special pe porțiuni defrișate) și furtuni de după-amiază la altitudini mari. În intervalul iunie–septembrie, multe trasee din zona montană superioară devin accesibile doar cu precauție sporită (vânt puternic, instabilitate atmosferică).
✅ Trasee de iarnă:
➤ Se parcurg exclusiv atunci când există strat de zăpadă suficient de gros, stabil și înghețat. Necesită echipament suplimentar (crampoane, piolet, izolație termică și protecție împotriva vântului). Porțiunile expuse (creste, abrupturi) pot deveni periculoase din cauza avalanșelor. În fișele tehnice oficiale și pe indicatoare apare, de regulă, specificația anotimpului: “Traseu de vară” sau “Traseu de iarnă”, astfel încât drumeții să-și planifice echipamentul și să evite porțiunile expuse în sezonul nepotrivit.

🚩 Gradul de dificultate:
Este, probabil, cel mai util criteriu pentru drumeți: le oferă indicii clare despre nivelul de pregătire fizică și de orientare necesar. Conform normelor general admise în turismul montan, traseele se împart astfel:
📌 Grad mic de dificultate:
➤ Durata estimată: 3–6 ore.
➤ Diferență de nivel: 300–700 m.
➤ Caracteristici ale terenului: poteci bine conturate, cu pante line; nu sunt necesare abilități tehnice sau echipament special.
➤ Efort fizic: moderat, accesibil persoanelor cu condiție fizică obișnuită.
📌 Grad mediu de dificultate:
➤ Durata estimată: 4–8 ore.
➤ Diferență de nivel: 500–1.000 m.
➤ Caracteristici ale terenului: poteci cu porțiuni accidentate, grohotișuri moderate, urcări/ coborâri mai abrupte; în unele segmente poate fi necesară orientare atentă (traseu posibil să nu fie marcat optim).
➤ Efort fizic: susținut pe etape; necesită condiție fizică bună, experiență minimă pe teren montan și abilități de orientare.
📌 Grad mare de dificultate:
➤ Durata estimată: 5–9 ore (sau chiar mai mult în condiții meteo nefavorabile).
➤ Diferență de nivel: 800–1.500 m.
➤ Caracteristici ale terenului: poteci neamenajate, puțin conturate, cu sectoare stâncoase, abrupturi, creste cu expunere ridicată; posibilă nevoie de utilizare a mâinilor pentru prindere și cățărare ușoară.
➤ Efort fizic: continuu și intens, necesită antrenament susținut anterior, experiență în teren montan și, spre intervalul crestelor, abilități tehnice minime (folosirea mâinilor, identificarea traseului).
În fișele tehnice oficiale, pentru fiecare categorie se specifică și echipamentul minim recomandat, astfel încât drumeții să poată anticipa riscurile și să-și ajusteze rucsacul în funcție de dificultatea sesiunii.

🚩 Nivelul de echipare a turiștilor:
Ultimul criteriu, dar nu mai puțin important, se referă la dotările și echipamentul necesar pentru parcurgerea unui traseu. În funcție de gradul de dificultate și de particularitățile terenului, traseele se împart astfel:
Trasee fără echipament special
📌 Descriere: poteci largi, clar marcate, drumuri forestiere, zone cu pantă lină și teren stabil. Lipsesc porțiunile accidentate.
📌 Echipament minim: bocanci de drumeție cu talpă bună, haine de protecție (pelerine sau jachetă impermeabilă), rucsac cu apă, alimente, trusă de prim-ajutor, hartă și busolă.
Trasee care necesită echipament de drumeție de complexitate medie
📌 Descriere: poteci cu segmente de teren accidentat (grohotiș, stânci instabile), pante moderate, zone cu alunecări posibile.
📌 Echipament recomandat: bocanci cu talpă rigidă și protecție laterală, bețe de trekking (pentru stabilitate), îmbrăcăminte stratificată (pentru viteza temperaturilor schimbătoare), mănuși, eventual cască ușoară; codificarea de urgență.
Trasee care necesită echipament special și complex
📌 Descriere: porțiuni de traseu neamenajate, dificil de parcurs, cu pante abrupte, stânci moi sau netede, sectoare de creastă expusă. Adesea sunt porțiuni unde traseul nu este vizibil și necesită repere topo-geografice.
📌 Echipament necesar: bocanci rigizi cu crampon-compatibilitate, piolet (dacă există zăpadă/frig), cască de alpinism, ham și briceag de salvare (în cazul unor zone alpine periculoase), husă impermeabilă pentru rucsac, vestă de protecție termică de bună calitate.
Pe traseele adoptate oficial, fiecăruia îi revine răspunderea să-și estimeze corect capacitățile și să se echipeze în consecință. Utilizarea adequată a echipamentului nu este doar o recomandare, ci uneori reprezintă diferența între o drumeție reușită și o situație de urgență.

Clasificarea traseelor montane pe baza criteriilor prezentate, timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare ajută la:

✅ Creșterea siguranței drumeților: O informare corectă reduce riscul accidentelor și al expunerii la condiții neașteptate.

✅ Planificarea adecvată a traseului: Indică echipamentul esențial și perioada optimă pentru parcurgere, evitându-se astfel surprizele meteorologice și elementele de teren periculoase.

✅ Creșterea gradului de atractivitate a destinațiilor montane: Turistul bine informat va alege traseul potrivit nivelului său de pregătire fizică și de orientare, asigurându-i o experiență plăcută.

✅ Standardizarea fișelor tehnice și a marcajelor: Utilizarea aceluiași set de criterii în întreaga țară facilitează recunoașterea și compararea traseelor, atât de către localnici, cât și de turiștii străini.

Recomandări:

➤ Verificați întotdeauna fișa tehnică oficială a traseului—aceasta cuprinde timpi de mers calculați după gradul de dificultate și sezon.

➤Evaluați-vă cu onestitate condiția fizică și experiența pe teren montan. Nu subestimați niciodată diferențele de nivel.

➤Întotdeauna luați echipamentul minim recomandat pentru categoria traseului și asigurați-vă că este într-o stare bună de funcționare (bocanci, bețe, îmbrăcăminte, trusă de prim-ajutor).

➤ Planificați-vă drumeția în funcție de prognoza meteo și informați-vă despre eventualele alerte de furtuni sau avalanșe.

➤ Nu porniți singuri pe rute de grad mediu și mare de dificultate fără să anunțați pe cineva din localitate sau la cabana de unde începe traseul.

Parcurgerea responsabilă a traseelor montane presupune respectarea normelor de clasificare și a recomandărilor specifice fiecărei rute. Informațiile prezentate în acest articol au rolul de a oferi o imagine profesională și completă asupra criteriilor oficiale de clasificare a traseelor turistice montane. Cu o planificare corectă și o echipare adecvată, fiecare drumeție devine o experiență plăcută, sigură și memorabilă.

Sfaturi pentru începători:

Distribuie pe:

Dacă ți-a plăcut dă un like paginii noastre.

Jurnal de drumeții