Cheile Pecinișca - Dealul Arjana - Creasta Cocoșului

Cheile Pecinișca – canionul sălbatic de lângă Băile Herculane

Sunt locuri pe lângă care trecem de zeci de ori fără să le acordăm atenție, iar Cheile Pecinișca fac parte din această categorie. Situate la doar doi pași de Băile Herculane, acestea rămân retrase, păstrând liniștea unei văi uitate de turisti. Deși nu impresionează prin dimensiuni gigantice, amestecul de calcar, poteci neregulate și izolare oferă o experiență memorabilă pentru o drumeție de jumătate de zi.

Cheile se află în județul Caraș-Severin, la marginea sudică a Munților Mehedinți, fiind integrate în Parcul Național Domogled-Valea Cernei. Accesul este facil, realizându-se direct din DN67D, prin cartierul Pecinișca din Baile Herculane. Pereții verticali și zonele înguste creează un decor de canion autentic. De cele mai multe ori, albia pârâului Săliște este seacă din cauza fenomenelor carstice, apa pierzându-se în subteran și lăsând în urmă un pat de bolovani și praguri stâncoase.

Pentru cei care doresc o tură mai lungă, traseul din chei poate fi integrat într-un circuit spre Creasta Cocoșului sau Poiana Padeș, cu coborâre înapoi la pescărie.

Obiective și biodiversitate în zona Cheilor Pecinișca

Peștera Gaura Ungurului: Localizată pe peretele stâng, importantă pentru vestigiile arheologice din epoca bronzului.

Peștera de la Ponorul Pecinișcăi: Situată în amonte, unde pârâul dispare în masivul de calcar.

Pinul Negru de Banat (Pinus nigra ssp. banatica): Specie endemică spectaculoasă, care crește direct pe abrupturile stâncoase.

Spre deosebire de traseele foarte frecventate precum Cascada Vânturătoarea sau Crucea Albă - Domogled, Cheile Pecinișca rămân o opțiune excelentă pentru cei care caută sălbăticia pură a Văii Cernei, fără aglomerație.

Cheile Pecinișca - Dealul Arjana - Magistrala Muntilor Mehedinti - Poiana Pades

Traseu: Baile Herculane (cartier Pecinișca) - Pescarie - Cheile Pecinișca - Dealul Arjana - Magistrala Muntilor Mehedinti
Marcaj: Cruce Roșie (CR)

Magistrala Muntilor Mehedinti - Poaina Pades - Pescarie - Pecinișca
Marcaj: Banda Roșie (BR) - marcaj greu de urmarit, lipsa marcaje

Data: 25 aprilie 2022
Coordonate GPS: Vezi locația
Durata: 7h
Distanța: 18 km
Diferență de nivel: 884
Dificultate: mediu
Tipul traseului: circuit
Starea marcajelor: CR buna, BR greu de urmarit, marcaj lipsa, sau vechi
Surse de apă: nu
Track GPS: Descarcă track-ul

---

Distribuie pe:

---

După circa 2 km de la Podul peste Râul Cerna, punctul de unde am început noi track-ul GPS, în capătul drumului găsim un loc de parcare generos unde poți lăsa mașina în siguranță. Tot aici este amplasat și indicatorul care anunță bifurcația potecilor: marcajul Punct Albastru (PA) urcă spre Vârful Colariu (684 m), un punct de belvedere spectaculos, continuând apoi într-un circuit prin Cheile Feregari înapoi în Băile Herculane. Noi însă vom continua spre dreapta, urmând marcajul Cruce Roșie (CR) pentru a ajunge în Cheile Pecinișca, care se află foarte aproape.

Locul de parcare generos de la intrarea în traseu

Bifurcația spre Colariu sau Cheile Pecinișca

---

Odată intrați în inima cheilor, poteca devine cu adevărat sălbatică, șerpuind printre pereții de calcar care par să se strângă tot mai mult deasupra noastră. Pe trunchiurile copacilor și pe stânci, marcajul Cruce Roșie (CR) este vizibil și ne ghidează constant prin acest decor fascinant. Am avut sentimentul incredibil că am descoperit o bijuterie ascunsă, un loc de o frumusețe rară, ferit de agitația și zgomotul traseelor ultra-mediatizate din zonă.

Acum, în prag de primăvară, experiența este cu atât mai intensă. Este acel moment magic în care, dacă te oprești pentru o secundă, auzi doar propria respirație și ciripitul vesel al păsărilor care reverberează între pereții canionului. Este o stare de liniște deplină și o conexiune cu natura pe care este greu să o descrii în cuvinte.

Sălbăticia potecii prin canion

Marcajul Cruce Roșie (CR) vizibil pe traseu

Spectacolul stâncilor calcaroase

Oaza de liniște de lângă Băile Herculane

---

Am ajuns și la Ponorul Pecinișcăi, locul fascinant unde pârâul Săliște își încheie parcursul la suprafață și intră brusc în subteran. Chiar aici se află și Peștera de la Ponorul Pecinișcăi, o cavitate cu o lungime de aproximativ 30 de metri, care servește drept poartă pentru apele ce se pierd în adâncuri prin cotloane tainice. Deși accesul se face direct din albia pârâului pe sub o stâncă surplombată, vizitarea este recomandată doar pe timp de secetă, deoarece în perioadele ploioase apele sunt foarte mari și zgomotoase.

Nu poți să nu stai să te întrebi: oare ce galerii secrete și ce peșteri impresionante ascunde acest râu subteran în adâncurile Munților Mehedinți? Deși eram extrem de curioși, recunoaștem că nu am avut nici echipamentul necesar și nici destul curaj pentru a ne aventura în interiorul ei, preferând să admirăm spectacolul naturii de la intrare. Liniștea locului, întreruptă doar de clipocitul apei care dispare printre stânci, adaugă o notă de mister întregii drumeții.

Punctul de pierdere în albie a pârâului Săliște și intrarea în peșteră

---

Ajungem și la finalul cheilor, unde pereții abrupți de calcar se retrag treptat, făcând loc pădurii dese. Tot în această zonă se află și Peștera Gaura Ungurului, însă noi am decis să nu o mai căutăm de data aceasta. Privind înapoi, după ce am parcurs întregul sector, pot spune că esența spectaculoasă a acestui traseu se concentrează până aici. Din pură curiozitate, am ales să continuăm urcușul spre Creasta Cocoșului, dorind să fac o comparație cu faimoasele formațiuni cu același nume din Munții Gutâi sau Munții Trascău. Deși peisajul se schimbă, sălbăticia locului rămâne constantă, oferind acea izolare pe care o cauți mereu pe munte.

Punctul unde pereții cheilor se deschid spre pădure

Poteca ce urcă spre creasta Munților Mehedinți

---

După circa 4 km parcurși, părăsim albia pârâului Săliște, traversând apa pe versantul celălalt pentru a începe urcarea propriu-zisă spre Dealul Arjanei. Poteca începe să câștige altitudine, lăsând în urmă răcoarea canionului. După încă 1,5 km de urcuș, am găsit la marginea unei poienițe o clădire abandonată. Deși este într-o stare degradată, aceasta ar putea fi folosită ca adăpost improvizat în caz de vreme rea sau pentru un scurt popas ferit de intemperii.

Punctul de traversare a pârâului Săliște

Clădirea abandonată de la marginea poienii

---

Urcarea nu este foarte grea, chiar dacă nu urmărim o potecă bine definită în sensul modern al cuvântului. Se observă clar că pe aici, cândva, drumul era bătut de atelaje, căruțe sau alte mijloace de transport, cel mai probabil cu tracțiune animală, urmele lăsate în relief fiind încă vizibile. Foarte curând bifăm și vârful Dealul Arjanei. Deși la prima vedere poate părea mai degrabă o culme domoală, hărțile oficiale, inclusiv Topo Romania, confirmă că ne aflăm pe vârful Dealul Arjana, la o altitudine de 848 m.

Drumul vechi ce poartă urmele trecerii atelajelor

Pe vârful Dealul Arjana, la 848 m altitudine

---

După aproximativ 3 km, ajungem la intersecția importantă a marcajelor Cruce Roșie (CR) cu Bandă Roșie (BR), magistrala de creastă a Munților Mehedinți. Tot aici sunt prezente și marcajele destinate cicloturismului, semn că zona este explorată și pe două roți. De la această bifurcație, am continuat spre dreapta, iar după încă un kilometru am părăsit drumul forestier pentru a urca prin pădure spre vârful Creasta Cocoșului.

Odată ajuns pe vârf, mi-am afișat un rânjet pe față pentru poza de rigoare, încercând să imortalizez momentul, însă imaginea nu trădează deloc dezamăgirea interioară. Sincer, nu poți compara spectaculoasa Creastă a Cocoșului din Munții Gutâi și nici măcar pe cea din Trascău cu această „movilă” împădurită din Mehedinți. În fine, am bifat și acest vârf, l-am adăugat pe listă și am început rapid coborârea înapoi spre drumul forestier, pregătiți să mergem mai departe.

Punctul de întâlnire al marcajelor Cruce Roșie și Bandă Roșie

Momentul "victoriei" pe vârful Creasta Cocoșului

---

Imediat ce am coborât de pe Creasta Cocoșului, după aproximativ 400 de metri, ajungem la o primă bifurcație unde ne menținem direcția înainte. Urmează rapid o a doua intersecție de drumuri unde vom continua ușor spre dreapta; aici, un indicator ne confirmă faptul că ne apropiem de Poiana Padeș. Aceasta este o zonă deschisă și vastă, unde peisajul se dezvăluie în toată splendoarea sa. În depărtare se profilează clar Vârful Padeș, cu altitudinea sa de 702 metri. Ne urmăm cursul pe drumul care coboară lin pe curba de nivel, chiar pe sub acest vârf, bucurându-ne de deschiderea orizontului.

Indicatorul care ne îndrumă spre Poiana Padeș

Vedere asupra Poienii Padeș și a vârfului omonim (702 m)

---

La un moment dat traversăm o porțiune de pădure și aici găsim primul marcaj Bandă Galbenă. În mod normal, pe această porțiune ar fi trebuit să întâlnim și marcajul Bandă Roșie, dar acesta lipsește în totalitate, singurele repere fiind indicatoarele de cicloturism. După alți 4 km, ajungem la un nou indicator care ne anunță că mai avem doar 500 de metri până la păstrăvărie. De aici începe o coborâre ceva mai abruptă, poteca formând o serpentină la un moment dat pentru a ușura panta.

În timpul coborârii, ne bucurăm de priveliști frumoase asupra întregii văi, unde încep să se zărească primele case din Pecinișca. Ajunși jos la păstrăvărie, marcăm finalul turei de astăzi. De aici, ne-am îndreptat spre podul peste Râul Cerna, locul unde ne-am lăsat mașinile la începutul zilei.

Apariția marcajului Bandă Galbenă în pădure

Indicatorul spre finalul traseului

Vedere panoramică spre cartierul Pecinișca

---

Distribuie pe:

---

Citeşte mai mult >

Munții Mehedinți: Vârful lui Stan - Crovuri - Pietrele Albe - Coștegu - Cheile Țâsnei.

De mult timp visez la acest traseu, și cum "pe vise nu se pune praful", au devenit realitate. Traversările munților impun o organizare eficientă, în asa fel încât să fim nevoiți să pierdem cat mai puțin timp cu transferul auto, pentru a ne rămâne suficient timp să ducem tura la bun sfârșit și să stăm mai mult pe munte, acolo unde ne place, iar bifarea mai multor obiective într-o singură tură a fost și rămâne o provocare pentru orișicine. Obiectivul principal pentru mine a fost frumoasele crovuri ce am vrut să le văd neapărat înverzite, apoi vârful Pietrele Albe și vârful Coștegu unde nu am mai fost. Dar cum le poți combina pe toate într-o singura tura? Ideea traversării din Șaua Arșașca la Cheile Țâsnei a fost soluția, iar problema transferului ușor de depășit mai ales dacă ești împreună cu prietenii la munte. Dacă ar fi să faci acest traseu în prima zi as spune ca traseul ar fi unul normal cu o dificultate medie spre dificila, dar în a treia zi consecutiva de cotrobăit pe munți, nu a fost chiar asa de ușor, resimțind oboseala mai ales pe coborâre, spre final.

Traseu: Șaua Arșașca - Vârful lui Stan - Crovuri - vf. Pietrele Albe - vf. Coștegu - Cheile Tâșnei - Pensiunea Dumbrava

Șaua Arșașca - Culmea Mazdronia - Vârful lui Stan - Poiana Mare

 marcaj:

Poiana Mare - Crovul Mare

marcaj:

Crovul Mare - Crovul Porcului(Poienile Porcului) - Crovul Medved - vârful Pietrele Albe - vârful Coșteagu Mare - Poiana Tâșnei

marcaj:

Poiana Țâsnei - Stâna Țâsnei - Moara Dracului - Cheile Țâsnei - valea Cernei (Pensiunea Dumbrava)

marcaj:

• Coordonate intrare în traseu: 45°01'27.7"N 22°37'40.3"E 
•  Coordonate ieșire din traseu: 44°58'19.0"N 22°29'30.3"E
  
• Durata: 10h
• Distanta parcursa: 22km
• Diferențe de nivel: ↗1200m↘1800m
• Dificultate: dificil
• Starea marcajelor: TA- buna; PR(pe porțiunea parcursa: rar); PG - rar si vechi; CA- foarte buna
  
• Surse de apa: Crovul Medved (recomand filtrare)
  
• Obiective: vârful lui Stan , Crovurile, vf. Pietrele Albe, vf. Coștegu, Cheile Tâșnei
• Track (Trail GPS ): Varful lui Stan - Crovuri - Pietrele Albe - Costegu - Cheile Tasnei
  

Șaua Arșașca - Culmea Mazdronia, indicatorul îl găsiți pe partea dreapta dacă veniți dinspre Baia de Aramă. Intrarea în traseu este pe partea opusă. 

Intrarea pe potecă, vizavi este indicatorul spre vârful lui Stan.

Loc de parcare este la 30m de drum, nu ești nevoit să lași mașina pe marginea drumului. Intrarea spre parcare este mai bună dacă mergeți din acest loc încă 30m pe drum spre Herculane.

Poteca continuă pe marginea pădurii, în paralel cu drumul forestier, apoi urcă prin pădure. Imediat după ce ieșim din pădure, ajungem și la bifurcația unde se despart traseele. BR și PR continuă înainte, noi o luam spre dreapta spre vârful lui Stan.

Avem timp de creat câteva momâi, așezând pietrele într-un echilibru fragil. Poteca foarte accidentata, șerpuiește printre bolovani și stânci.

 Trecem pe lângă stânci sculptate de natura în diferite forme geometrice, în fundal se vad Godeanu și Retezatul.

Priveliștile sunt fabuloase.

Reușesc încă o echilibristică.

Piatra Mare a Closanilor, în dreapta, unde am fost în urma cu 2 zile, în stânga Munții Godeanu, în centru se vede Retezatul, Piule și Oslea.

Cu ochii spre Crestele Godeanului unde intenționăm să facem o traversare din Câmpusel la Herculane.

Am ajuns și la punctul de belvedere, de aici cotim stânga spre vârful lui Stan. Poteca prin pădurea deasă plina de bolovani și stânci ascunse în zăpadă, este destul de riscanta și dificil de urmat.

Vârful lui Stan, data trecuta când am fost pe aici nu era nici un stâlp.

echipa pe Vârful lui Stan.

de la stg la dr. :

Ciri, eu, Erika, Traian, Ionela, Cornel și Daniela. (credit 📷 Cornel)

Coborârea spre Poiana Mare este destul de accidentată, la fel cum a fost și urcarea spre Stan, marcajul este în unele locuri vechi și rar, dar poate fi urmărit dacă ești atent. In acest punct ne despărțim de marcajul TA ce cotește dreapta în coborâre spre Piatra Pușcată. Noi continuam spre stânga, asta este singura portiune nemarcata a traseului, spre Poiana Lunga unde intram pe marcaj PR

Suntem in Poiana mare, noi continuam înspre dreapta spre Crovul Mare. (foto spre Poiana Beletina)

Marcajul PR ce l-am întâlnit în Poiana Mare este la fel de șters, marcajele pot fi văzute doar când ajungem în apropierea lor.

Poiana Mare spre Crovul Mare

In stânga se vede Vârful lui Stan de unde am venit.

Vârful Broscan în stânga și vârful Pietrele Albe , unde vom ajunge după ce trecem prin crovuri.

Crovul Mare văzut de sus, pare o oaza în mijlocul desertului. Aici ne întâlnim cu traseul marcat cu PG ce vine de la Piatra Pușcată prin Cheile Tâmnei și continuă până în Poiana Țâsnei.

Crovul Mare, foto spre Poiana Mare, de unde am venit.

Poienile Porcului

Crovul Medved ce e mult mai mare decât Crovul Mare, în stânga se vede vârful Pietrele Albe iar în dreapta vârful Coștegu.

Coboram în Crovul Medved

unde am găsit 7 cai liberi pe pajiștile crovului

Unul dintre armăsari, falnic "gospodar", alerga după iepe cu frâna de mână trasă, încercând să le impresioneze. Pe asta nu a reușit, fiind o fire mai curioasă, își îndrepta toată atenția asupra noastră, probabil nici nu avea chef de prostii.

Crovul Medved

Părăsim Crovul Medved suparăți că spectacolul oferit de superbele cabaline nu a avut un deznodământul așteptat.

Imediat sub Pietrele Albe cotim stânga spre vârf. Poteca destul de abruptă șerpuiește printre stânci.

In urcare mai facem și cate o poza cu panoramele ce le avem în spate.

Sus în creastă descoperim că vârful are de fapt două "cocoașe stâncoase", foarte ușor de confundat, cu altitudini aproximativ egale. Consultând harta, GPS-ul îmi spune că vârful este pe cealaltă stâncă.

- Hai că nu este mult până acolo, încerc să o consolez pe Erika. Totuși am făcut 20' până acolo.

Varful Pietrele Albe 1335m. Efortul suplimentar depus pentru a ajunge aici a meritat cu prisosință.

De pe celalalt vârf nu se vedeau crovurile și vârful lui Stan de unde am venit.

fac câteva fotografii cu peisajele din jur și ne grăbim sa ne regrupam cu echipa ce ne aștepta.

în plan apropiat se vede celalalt vârf al Pietrelor Albe, imediat apoi se vede vf. Coștegu iar în plan îndepărtat se vede vârful Șușcu.

Coboram spre vf. Coștegu imediat intram în pădure.

Pe sit-ul Muntii Nostri a căror hartă am consultat-o atunci când mi-am făcut track-ul GPS mă așteptam ca porțiunea să fie nemarcată intre vf Pietrele Albe - vf. Coștegu până la bifurcația spre Poiana Țâsnei. In realitate porțiunea este foarte bine marcată cu PG si BR, este drept că marcajele sunt destul de vechi dar pot fi urmărite cu ușurință, mai ales că poteca este foarte bine conturată.

In realitate marcajul PG si BR continuau pe aceasta potecă pe care am coborât noi conform aplicației wikiloc cu care am înregistrat traseul. Curios este că imediat după ce am trecut de Pietrele Albe am vrut să cotim stânga pe poteca marcată ce ocolește vârful Coștegu(conform Munții Noștri) dar nu am văzut poteca.

Am făcut aceste mențiuni strict pentru cei ce vin pentru prima data pe acest traseu și ezita sa aleagă poteca pe la Coștegu în ideea că nu este marcată. Imaginea de mai jos este sub vf. Coștegu Mare, iar poteca și marcajele sunt  vizibile.

inainte de Poiana Țâsnei, ajungem la o sariotare neasigurata, dar poate fi trecuta cu atentie.

Poiana Țâsnei un loc superb cu posibilitate de campare.

Poiana Țâsnei în spate se vede Vârful Inălățul Mare 1301m unde am urcat la 1 ianuarie 2021.

In capătul de jos al poienii găsim marcajul CA pe o piatra semn ca am ajuns la bifurcație.

Stana din Țâsna, era închisă, măcar că am sperat să urce ciobanul. Tare as fi mâncat un bulz, cu toate că i-a mers vestea că e cam scump.

Moara Dracului, refăcută după ce a fost distrusă de o viitură. Noi nu am mai coborât, dar tu musai sa cobori, altfel ratezi cascada din spatele morii.

In coborârea spre Cheile Țâsnei vom traversa pârâul Țâsna de mai multe ori, pe punte ...

... sau prin apa. 

Atenție la debitul apei, s-ar putea sa ai probleme prin chei dacă pârâul Țâsna s-a umflat în pene.

Cheile Țâsnei fac parte din Parcul Național Domogled - Valea Cernei și sunt situate la 15km de Băile Herculane. Au o lungime de aproximativ 2km, de La Cruce până la Moara Dracilor, și impresionează prin versanții abrupți și stâncoși pe care creste Pinul Negru de Banat sau Poteca Grănicerilor săpată în stâncă, pe care patrulau grănicerii Imperiului Austro - Ungar. Poteca coboară apoi pe pârâul Tășna, unde șerpuiește de o parte și de alta a apei, formând pe alocuri poieni.

Pinul Negru de Banat ce împodobește stancile cheilor, ramai surprins de încăpățânarea cu care sta cocoțat pe stânci.

Liliacul inflorit ne îmbată cu parfumul lui.

Poteca grănicerilor, granița imperiului Austro-Ungar

Stâncile abrupte pline de pini. Trebuie menționat ca în zona Herculane este habitatul perfect al viperei cu corn bănățeană (Vipera ammodytes ammodytes)și al scorpionului carpatin (Euscorpius carpathicus) acesta din urma este inofensiv pentru om, rareori își utilizează veninul.

Cruce, punctul unde încep Cheile Țâsnei, în cazul nostru, unde se termina. dar și un important punct de belvedere.

Indicatorul ne spune ca mai avem 30'pana la finalul acestei ture. Coborârea prin pădure este destul de abrupta, trebuie sa fiți atenți, mai ales când este ud, rădăcinile de la sol devin foarte alunecoase.

Indicatorul de la finalul turei noastre.

Track (Trail GPS ): Varful lui Stan - Crovuri - Pietrele Albe - Costegu - Cheile Tasnei

Acces: Camping - Saua Arsasca - 24,3km -30'

Nu uita!
- Nu lăsa gunoaie pe munte, dacă ai adus un pet plin pe munte poți să-l duci și gol înapoi.
- Nu lăsa inscripții pe copaci, stânci sau refugii.
- Nu fă gălăgie pe munte.
- Nu rupe florile indiferent dacă sunt sau nu ocrotite prin lege, pentru a ne bucura toți de ele.
- Nu pleca singur pe traseu.
- Nu consuma alcool pe traseu.
- Nu pleca fără echipament adecvat.
- Nu pleca neinformat asupra stării traseului sau a condițiilor meteo.
- Nu pleca dacă se anunță vreme rea.
- Nu pleca pe un traseu ce-ți depășește puterile, tu trebuie să învingi muntele nu el pe tine.

Distribuie pe:

Ultimele postari

S-ar putea să-ti placă si:

#pevisenusepunepraful
#haisitumeritaefortul
#jurnaldedrumetii

Dacă ți-a plăcut dă un like paginii noastre.

Proiectul jurnaldedrumetii.ro a pornit din dorința de a ajuta pe cei ce doresc sa străbată potecile munților, împărtășind din experiența noastră. Dacă consideri că ți-au fost utile informațiile de pe blog susține și tu proiectul nostru.

Citeşte mai mult >