Pe vise nu se pune praful

Jurnal de Drumeții · România

Munții României,
pas cu pas

Trasee detaliate, ghiduri complete și aventuri autentice
din Carpații României și din munții Europei

Explorează traseele
Scroll
300+ Trasee publicate
100+ Masive parcurse
547 Vârfuri atinse
33+ Ani de Experiență
Selectate aleatoriu

Trasee recomandate

Se afișează postările cu eticheta Munții Banatului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Munții Banatului. Afișați toate postările

Munții Aninei: Vârful Leordiș.


Carpații Occidentali se împart în trei grupe: 
  1. Grupa nordică, alcătuită din Munții Apuseni, cel mai înalt punct aflându-se pe vârful Cucurbăta Mare cu altitudinea de 1849 din Munții Bihor.
  2. Grupa sudică, alcătuită din Munții Banatului, cel mai înalt punct pe vârful Piatra Goznei cu altitudinea de  1447m din Munții Semenic.
  3. Munții Poiana Rusca, un grup montam separat ce face legătura intre grupa nordica și grupa sudica.

Din grupa Munții Banatului fac parte: Munții Almăjului, Munții Dognecei, Munții Locvei, Munții Semenic și Munții Aninei despre care voi scrie acum. Masivul este cunoscut îndeosebi pentru câteva obiective turistice importante din România, cum ar fi: Cascada Bigăr, Rezervația Naturala Cheile Nerei, Ochiul Bei - Cascada Beusnița, Cascada Moceriș sau Cascada Cârșa. Toate aceste obiective și traseele lor sunt foarte mediatizate în mediul online și nu numai. Noi vom urca pe un traseu aproape deloc cunoscut, spre cel mai înalt punct din Munții Aninei. Vârful Leordiș, sau Leordișului cum îl găsim trecut pe unele hărți, are altitudinea de 1159.7m conform hărții topografice din România, 1160m fiind înălțimea oficiala. Traseul nu excelează ca  frumusețe la nici un capitol, și clar nu poate fi comparat cu crestele semețe ale Retezatului sau a Făgărașului, dar în schimb aici vei găsi liniștea muntelui, vei fi departe de aglomerația din Cheile Nerei sau de la cascada Bigăr. Cel mai probabil acest articol va fi folositor doar celor ce doresc ca și mine să ajungă pe cele mai înalte culmi a tuturor masivelor din țară. Odată atins și acest vârf vom termina lista Munților Banatului. 

Traseu Vârful Leordișului

sat Moceriș - Cascada Moceriș - vârful Leordiș
marcaj: TA
  • Data: 9 aprilie 2023
  • Coordonate intrare în traseu: 44°52'20.8"N 21°55'06.1"E
  • Durata: 9h
  • Distanta parcursa: 30,33km
  • Diferențe de nivel: 1136m
  • Dificultate: mediu/dificil (datorita lungimii traseului)
  • Starea marcajelor: până la cascada Moceriș bună, apoi marcajele sunt rare, greu de urmărit.
  • Tipul Traseului: dus întors
  • Surse de apa: -
  • Obiective: Vârful Leordiș
  • Track GPS: Vârful Leordiș (Leordișului) 1160m, Munții Aninei.
  • Distribuie pe:

    În urma cu 4 ani am mai fost la Cascada Moceriș, parcurgând o parte din acest traseu. De atunci au apărut câteva modificări ale traseului pe care le voi descrie mai jos. În capătul satului Moceriș, chiar în dreptul ultimelor case, este un loc de parcare unde am lăsat mașinile. La început eram hotărât să parcurg prima parte până aproape de cascadă cu mașina, dar de teama drumului am decis sa mergem pe jos, și bine am făcut. Drumul traversează pârâul Moceriș de mai multe ori, iar pe o porțiune destul de mare, merge chiar prin albia pârâului. Față de data trecuta drumul este mult mai degradat, apa spălând destul de adânc scoțând la iveala bolovani mari. Pentru cei 4km pe sens, nu merita sa îți rupi mașina. Ora 9:35 pornim pe poteca frumos păstrata printre gospodăriile localnicilor. 

    După circa 250 metri găsim indicatorul spre cascada Moceriș și Vârful Leordiș. Pe indicator scrie că avem 4 - 4:30h până pe vârf. Noi am ajuns la ora 14:20.
    După circa 15 minute ajungem la o stână. Un câine legat în lanț, foarte gălăgios, ne lătra să nu-i călcăm teritoriul. O femeie își făcea treaba prin ogradă, până când ne-a văzut, și cu zâmbetul pe față, își lasă treburile, și iese din curte spre noi. La un moment dat se întoarce încruntându-se, ocărând bietul cățel ce făcea gălăgie lătrând cu furie la noi:
    - Taci mă, marș la locul tău.
    - Buna ziua, zic eu. 
    - Buna ziua, zice femeia, revenindu-i zâmbetul la loc,
    - Da' unde mergeți, continuă ea iscoditoare.
    - Vrem să urcăm pe vârful Leordis.
    - Și mergeți pană acolo, doar ca să va urcați pe el? zice femeia contrariată, mai degrabă decât mirată. Mi-am adus aminte de o tura prin Apuseni, mergând spre Peștera Ghețarul de la Scărișoara, am trecut pe lângă un moș, care la fel de mirat de ceea ce facem, ne-a spus. 
    "- Da' zo pentru gaura aia bateți drumul până acolo? hai să vă dau io de lucru, să nu obosiți degeaba".
     După ce ne-am luat la revedere de la femeie, am observat că a rămas în drum uitându-se după noi și cel mai probabil și ea gândea la fel ca moșul. Degeaba încerci să-i explici că și noi avem locuri de muncă la rândul nostru, iar atunci când ne cățărăm pe munți o facem duminica sau la sărbători când toți ceilalți se odihnesc. Oboseala pe care o simțim după drumeție este una plăcută, care ne încarcă cu energie pentru următoarea săptămână de munca, asta cred că e cel mai greu de explicat.    
    Poteca ocolește drumul în câteva locuri. Diferența de anul trecut este ca atunci când poteca cobora pe drum și trebuia traversat pârâul Moceriș, podețele amenajate din trunchiurile de copaci nu mai sunt, îngreunând astfel traversarea. 

    Găsim un indicator ce ne zice ca mai avem 40 minute până la cascadă, noi de acolo mai avem încă mult de mers până la vârf.
    Ajungem în dreptul ultimei gospodarii, unde găsim vizavi o mică cascadă. Apa este adusă printr-un canal artificial special pentru moară. Atunci când aceasta nu este folosită apa este "lăsată" să curgă liberă, formând cascada. Ora 10:37
    După circa 500 metri ajunge m în dreptul Cascadei Moceriș, și ne decidem să o vizităm la întoarcere. Noi continuăm pe drumul ce face o curbă largă spre stânga.

    Ajungem la o împrejmuire unde drumul continuă înainte dar noi trebuie să cotim dreapta pe lângă gard. Cu greu se observă marcajul pe copacul din capătul gardului. De aici continuăm pe pajiște, urcușul este ceva mai accentuat, dar nu foarte tare. ora 10:54
    În câteva minute ajungem într-o poiană, pe care o traversăm. ora 11:09 
    După circa 15 minute ajungem la bifurcația asta. Intuiția mi-a spus să continui pe cel din dreapta care se vede și că ar fi cel mai circulat. Dar nu foarte departe drumul s-a înfundat, și am fost nevoiți să o luăm stânga prin bălării, pentru a reveni pe poteca marcata. Dacă ajungi aici, ține stânga, nu te lăsa indus greșit de intuiția mea. 
    În circa 50 minute ajungem la un drum. ora 11:54
    După câteva minute am ajuns la o gospodărie. ora 12:02
    drumul continua prin curtea ei
    După 100 de metri ajungem la un drum ce se vede a fi mult mai circulat.
    Continuăm pe drum și după circa 2,6 km găsim un alt indicator ce ne spune că mai avem 1 oră și jumătate până pe vârf. Ora 12:49
    Ieșim din pădure și găsim un stejar bătrân, în apropiere ar trebui să fie Avenul Stâna lui Ivașcu, pe care ne decidem să îl căutăm la întoarcere.  De aici marcajele vor fi destul de rare, dar vom continua pe drum care ne duce până la poalele vârfului.
    la un moment dat trecem pe lângă o căsuță mică. Ora 13:17
    Drumul devine din ce în ce mai greu vizibil, în fața noastră se vede vârful împădurit și înzăpezit. marcajul TA a dispărut, sau nu l-am mai găsit noi.  Nu mi-am făcut griji pentru ca am track cu traseul și ma orientam după aplicația Wikiloc unde mi-am încărcat traseul.
    După 1,2 km de la căsuță am ajuns la o construcție prăbușita. Aici în zonă apare pe harta, o peșteră, dar noi nu am găsit-o. În acest punct cotim stânga prin pădure. Ora 13:33
    Continuăm prin pădure circa 200m.
    După câteva minute ajungem la un drum unde întâlnim marcajul triunghi rosu, marcaj ce nu l-am găsit pe nici o harta. Ora 13:41
    Continuăm dreapta pe drum vreo 300 sute de metri.
    indicatorul întâlnit ne spune să viram stânga și că mai avem circa 20 minute. Ca prin farmec aici reapare și marcajul triunghi albastru. Ora 13:44
    Continuam pe drum circa 400m
    Imediat cum începem sa câștigăm un pic de altitudine zăpada este tot mai mare.
    La un moment dat părăsim drumul și cotim stânga prin pădure, urmărind marcajele. Ora 13:53
    Uneori regăsim ambele marcaje. Continuam prin pădure fără poteca.
    După circa 900 metri de mers prin pădure ajungem la vârf, unde găsim un indemn foarte fain. " Pune o piatra, vei fi mai optimist." Am zâmbit și bineînțeles ca am contribuit și noi cu o piatră.
    vârful Leordis 1160m, mai sus de atât nu se poate în acest masiv.
    Pe vârf am găsit un indicator ce ne spune ca sunt 5 ore până la DJ 571B (Nera).
    Imortalizam bucuria momentului cu o poză de grup.
    Distribuie pe:
    TikTok
    @jurnaldedrumetii.ro #jurnaldedrumetii #pevisenusepunepraful #trekking #hiking #drumetii #romania #5pasidebine #misiuneatiktok #călătorii ♬ Startup (60 seconds) - TimTaj
    Vizavi de vârful Leordis se află vârful Cârșa Mare 1097m, al doilea vârf ca înălțime din acești munți.
    Drumul de întoarcere îl facem aproximativ pe același traseu, doar ca la început am continuat pe marcajul TR, până la un punct unde acesta cotea spre dreapta, acolo noi am continuat spre stânga pentru a ajunge înapoi în satul Moceriș. Ora 15:26
    Nu putem să nu ne oprim pentru un moment, să admiram familia de stejari ce sfidează împrejurimile cu înălțimea lor. ora 15:58
    Ajunși în zona Avenul Stâna lui Ivașcu, ne oprim să îl căutăm. 
    Fie nu l-am găsit fie acesta este colmatat. ora 16:05
    Asa cum am promis la întoarcere ma abat de pe poteca sa vad Cascada Moceriș ce ma surprinde cu un debit de apa impresionant. ora 17:38
    În final revenim în satul Moceriș, unde am lăsat mașinile. Aici se poate vedea și locul de parcare care este suficient pentru mai multe mașini. Ora 18:38
    Distribuie pe:

    Track GPS:


    Acces:


    Ultimele postări

    S-ar putea să-ți placă și:
    Dacă ți-a plăcut dă un like paginii noastre.
    Nu uita!
    - Nu lăsa gunoaie pe munte, dacă ai adus un pet plin pe munte poți să-l duci și gol înapoi.
    - Nu lăsa inscripții pe copaci, stânci sau refugii.
    - Nu fă gălăgie pe munte.
    - Nu rupe florile indiferent dacă sunt sau nu ocrotite prin lege, pentru a ne bucura toți de ele.
    - Nu pleca singur pe traseu.
    - Nu consuma alcool pe traseu.
    - Nu pleca fără echipament adecvat.
    - Nu pleca neinformat asupra stării traseului sau a condițiilor meteo.
    - Nu pleca dacă se anunță vreme rea.
    - Nu pleca pe un traseu ce-ți depășește puterile, tu trebuie să învingi muntele nu el pe tine.

    Cheile Pecinișca - Dealul Arjana - Creasta Cocoșului

    Cheile Pecinișca – canionul sălbatic de lângă Băile Herculane

    Sunt locuri pe lângă care trecem de zeci de ori fără să le acordăm atenție, iar Cheile Pecinișca fac parte din această categorie. Situate la doar doi pași de Băile Herculane, acestea rămân retrase, păstrând liniștea unei văi uitate de turisti. Deși nu impresionează prin dimensiuni gigantice, amestecul de calcar, poteci neregulate și izolare oferă o experiență memorabilă pentru o drumeție de jumătate de zi.

    Cheile se află în județul Caraș-Severin, la marginea sudică a Munților Mehedinți, fiind integrate în Parcul Național Domogled-Valea Cernei. Accesul este facil, realizându-se direct din DN67D, prin cartierul Pecinișca din Baile Herculane. Pereții verticali și zonele înguste creează un decor de canion autentic. De cele mai multe ori, albia pârâului Săliște este seacă din cauza fenomenelor carstice, apa pierzându-se în subteran și lăsând în urmă un pat de bolovani și praguri stâncoase.

    Pentru cei care doresc o tură mai lungă, traseul din chei poate fi integrat într-un circuit spre Creasta Cocoșului sau Poiana Padeș, cu coborâre înapoi la pescărie.

    Obiective și biodiversitate în zona Cheilor Pecinișca

    Peștera Gaura Ungurului: Localizată pe peretele stâng, importantă pentru vestigiile arheologice din epoca bronzului.

    Peștera de la Ponorul Pecinișcăi: Situată în amonte, unde pârâul dispare în masivul de calcar.

    Pinul Negru de Banat (Pinus nigra ssp. banatica): Specie endemică spectaculoasă, care crește direct pe abrupturile stâncoase.

    Spre deosebire de traseele foarte frecventate precum Cascada Vânturătoarea sau Crucea Albă - Domogled, Cheile Pecinișca rămân o opțiune excelentă pentru cei care caută sălbăticia pură a Văii Cernei, fără aglomerație.

    Cheile Pecinișca - Dealul Arjana - Magistrala Muntilor Mehedinti - Poiana Pades

    Traseu: Baile Herculane (cartier Pecinișca) - Pescarie - Cheile Pecinișca - Dealul Arjana - Magistrala Muntilor Mehedinti
    Marcaj: Cruce Roșie (CR)

    Magistrala Muntilor Mehedinti - Poaina Pades - Pescarie - Pecinișca
    Marcaj: Banda Roșie (BR) - marcaj greu de urmarit, lipsa marcaje

    Data: 25 aprilie 2022
    Coordonate GPS: Vezi locația
    Durata: 7h
    Distanța: 18 km
    Diferență de nivel: 884
    Dificultate: mediu
    Tipul traseului: circuit
    Starea marcajelor: CR buna, BR greu de urmarit, marcaj lipsa, sau vechi
    Surse de apă: nu
    Track GPS: Descarcă track-ul

    Distribuie pe:

    După circa 2 km de la Podul peste Râul Cerna, punctul de unde am început noi track-ul GPS, în capătul drumului găsim un loc de parcare generos unde poți lăsa mașina în siguranță. Tot aici este amplasat și indicatorul care anunță bifurcația potecilor: marcajul Punct Albastru (PA) urcă spre Vârful Colariu (684 m), un punct de belvedere spectaculos, continuând apoi într-un circuit prin Cheile Feregari înapoi în Băile Herculane. Noi însă vom continua spre dreapta, urmând marcajul Cruce Roșie (CR) pentru a ajunge în Cheile Pecinișca, care se află foarte aproape.
    Parcare intrare Cheile Pecinișca

    Locul de parcare generos de la intrarea în traseu

    Indicator bifurcație trasee

    Bifurcația spre Colariu sau Cheile Pecinișca


    Odată intrați în inima cheilor, poteca devine cu adevărat sălbatică, șerpuind printre pereții de calcar care par să se strângă tot mai mult deasupra noastră. Pe trunchiurile copacilor și pe stânci, marcajul Cruce Roșie (CR) este vizibil și ne ghidează constant prin acest decor fascinant. Am avut sentimentul incredibil că am descoperit o bijuterie ascunsă, un loc de o frumusețe rară, ferit de agitația și zgomotul traseelor ultra-mediatizate din zonă.

    Acum, în prag de primăvară, experiența este cu atât mai intensă. Este acel moment magic în care, dacă te oprești pentru o secundă, auzi doar propria respirație și ciripitul vesel al păsărilor care reverberează între pereții canionului. Este o stare de liniște deplină și o conexiune cu natura pe care este greu să o descrii în cuvinte.

    Potecă sălbatică în Cheile Pecinișca

    Sălbăticia potecii prin canion

    Marcaj Cruce Roșie pe traseu

    Marcajul Cruce Roșie (CR) vizibil pe traseu

    Pereți de calcar în Cheile Pecinișca

    Spectacolul stâncilor calcaroase

    Liniștea pădurii în Munții Mehedinți

    Oaza de liniște de lângă Băile Herculane


    Am ajuns și la Ponorul Pecinișcăi, locul fascinant unde pârâul Săliște își încheie parcursul la suprafață și intră brusc în subteran. Chiar aici se află și Peștera de la Ponorul Pecinișcăi, o cavitate cu o lungime de aproximativ 30 de metri, care servește drept poartă pentru apele ce se pierd în adâncuri prin cotloane tainice. Deși accesul se face direct din albia pârâului pe sub o stâncă surplombată, vizitarea este recomandată doar pe timp de secetă, deoarece în perioadele ploioase apele sunt foarte mari și zgomotoase.

    Nu poți să nu stai să te întrebi: oare ce galerii secrete și ce peșteri impresionante ascunde acest râu subteran în adâncurile Munților Mehedinți? Deși eram extrem de curioși, recunoaștem că nu am avut nici echipamentul necesar și nici destul curaj pentru a ne aventura în interiorul ei, preferând să admirăm spectacolul naturii de la intrare. Liniștea locului, întreruptă doar de clipocitul apei care dispare printre stânci, adaugă o notă de mister întregii drumeții.

    Ponorul Pecinișcăi - locul unde râul Săliște intră în subteran

    Punctul de pierdere în albie a pârâului Săliște și intrarea în peșteră


    Ajungem și la finalul cheilor, unde pereții abrupți de calcar se retrag treptat, făcând loc pădurii dese. Tot în această zonă se află și Peștera Gaura Ungurului, însă noi am decis să nu o mai căutăm de data aceasta. Privind înapoi, după ce am parcurs întregul sector, pot spune că esența spectaculoasă a acestui traseu se concentrează până aici. Din pură curiozitate, am ales să continuăm urcușul spre Creasta Cocoșului, dorind să fac o comparație cu faimoasele formațiuni cu același nume din Munții Gutâi sau Munții Trascău. Deși peisajul se schimbă, sălbăticia locului rămâne constantă, oferind acea izolare pe care o cauți mereu pe munte.
    Finalul Cheilor Pecinișca

    Punctul unde pereții cheilor se deschid spre pădure

    Tranziția spre Poiana Padeș

    Poteca ce urcă spre creasta Munților Mehedinți


    După circa 4 km parcurși, părăsim albia pârâului Săliște, traversând apa pe versantul celălalt pentru a începe urcarea propriu-zisă spre Dealul Arjanei. Poteca începe să câștige altitudine, lăsând în urmă răcoarea canionului. După încă 1,5 km de urcuș, am găsit la marginea unei poienițe o clădire abandonată. Deși este într-o stare degradată, aceasta ar putea fi folosită ca adăpost improvizat în caz de vreme rea sau pentru un scurt popas ferit de intemperii.

    Traversare pârâul Săliște

    Punctul de traversare a pârâului Săliște

    Adăpost abandonat Munții Mehedinți

    Clădirea abandonată de la marginea poienii


    Urcarea nu este foarte grea, chiar dacă nu urmărim o potecă bine definită în sensul modern al cuvântului. Se observă clar că pe aici, cândva, drumul era bătut de atelaje, căruțe sau alte mijloace de transport, cel mai probabil cu tracțiune animală, urmele lăsate în relief fiind încă vizibile. Foarte curând bifăm și vârful Dealul Arjanei. Deși la prima vedere poate părea mai degrabă o culme domoală, hărțile oficiale, inclusiv Topo Romania, confirmă că ne aflăm pe vârful Dealul Arjana, la o altitudine de 848 m.

    Drum vechi spre Dealul Arjana

    Drumul vechi ce poartă urmele trecerii atelajelor

    Varful Dealul Arjana 848m

    Pe vârful Dealul Arjana, la 848 m altitudine


    După aproximativ 3 km, ajungem la intersecția importantă a marcajelor Cruce Roșie (CR) cu Bandă Roșie (BR), magistrala de creastă a Munților Mehedinți. Tot aici sunt prezente și marcajele destinate cicloturismului, semn că zona este explorată și pe două roți. De la această bifurcație, am continuat spre dreapta, iar după încă un kilometru am părăsit drumul forestier pentru a urca prin pădure spre vârful Creasta Cocoșului.

    Odată ajuns pe vârf, mi-am afișat un rânjet pe față pentru poza de rigoare, încercând să imortalizez momentul, însă imaginea nu trădează deloc dezamăgirea interioară. Sincer, nu poți compara spectaculoasa Creastă a Cocoșului din Munții Gutâi și nici măcar pe cea din Trascău cu această „movilă” împădurită din Mehedinți. În fine, am bifat și acest vârf, l-am adăugat pe listă și am început rapid coborârea înapoi spre drumul forestier, pregătiți să mergem mai departe.

    Bifurcație marcaje CR și BR Munții Mehedinți

    Punctul de întâlnire al marcajelor Cruce Roșie și Bandă Roșie

    Vârful Creasta Cocoșului Munții Mehedinți

    Momentul "victoriei" pe vârful Creasta Cocoșului


    Imediat ce am coborât de pe Creasta Cocoșului, după aproximativ 400 de metri, ajungem la o primă bifurcație unde ne menținem direcția înainte. Urmează rapid o a doua intersecție de drumuri unde vom continua ușor spre dreapta; aici, un indicator ne confirmă faptul că ne apropiem de Poiana Padeș. Aceasta este o zonă deschisă și vastă, unde peisajul se dezvăluie în toată splendoarea sa. În depărtare se profilează clar Vârful Padeș, cu altitudinea sa de 702 metri. Ne urmăm cursul pe drumul care coboară lin pe curba de nivel, chiar pe sub acest vârf, bucurându-ne de deschiderea orizontului.

    Indicator Poiana Padeș

    Indicatorul care ne îndrumă spre Poiana Padeș

    Panorama Poiana Padeș și Vârful Padeș

    Vedere asupra Poienii Padeș și a vârfului omonim (702 m)


    La un moment dat traversăm o porțiune de pădure și aici găsim primul marcaj Bandă Galbenă. În mod normal, pe această porțiune ar fi trebuit să întâlnim și marcajul Bandă Roșie, dar acesta lipsește în totalitate, singurele repere fiind indicatoarele de cicloturism. După alți 4 km, ajungem la un nou indicator care ne anunță că mai avem doar 500 de metri până la păstrăvărie. De aici începe o coborâre ceva mai abruptă, poteca formând o serpentină la un moment dat pentru a ușura panta.

    În timpul coborârii, ne bucurăm de priveliști frumoase asupra întregii văi, unde încep să se zărească primele case din Pecinișca. Ajunși jos la păstrăvărie, marcăm finalul turei de astăzi. De aici, ne-am îndreptat spre podul peste Râul Cerna, locul unde ne-am lăsat mașinile la începutul zilei.

    Marcaj Bandă Galbenă Pecinișca

    Apariția marcajului Bandă Galbenă în pădure

    Indicator Păstrăvărie Pecinișca

    Indicatorul spre finalul traseului

    Panorama Valea Pecinișca

    Vedere panoramică spre cartierul Pecinișca


    Distribuie pe:

    Ultimele postări

    Cotrobăie pe blog

    Postări populare

      Postări populare