Vârful Hodrângușa 1.027 m
Cel mai înalt punct al Munților Pădurea Craiului
Un traseu nemarcat prin Munții Pădurea Craiului,
cu o traversare la rece a Văii Iadului și priveliști surprinzătoare de pe Piatra Bulzului.
Munții Pădurea Craiului ocupă nord-vestul Apusenilor ca o peninsulă desprinsă din corpul central al munților, cuprinsă între Depresiunea Vad-Borod la nord și Depresiunea Beiușului la sud. Cu o suprafață de aproximativ 1.150 km², reprezintă zona montană cea mai apropiată de Oradea, aflată la circa 35 de km de Vârciorog. Numele vine de la o moșie regală medievală, „Pádurea Craiului" în maghiară, pădure care aparținea coroanei maghiare în Evul Mediu.
Masivul e construit în mai bine de jumătate din calcare și dolomite, ceea ce l-a transformat într-un laborator carstic spectaculos: platouri suspendate fără cursuri de apă la suprafață, doline, ponoare, izbucuri și peșteri celebre cum ar fi Peștera Vântului cu peste 50 km de galerii, cea mai lungă din România, Peștera Meziad sau Peștera cu Cristale din Mina Farcu. Altitudinile rămân modeste, vârfurile rar depășesc 1.000 de metri, iar cel mai înalt punct este Hodrângușa, cu 1.027 m. Tocmai de aceea puțini drumeți vin cu gândul de a-l urca, masivul atrăgând mai degrabă speologi și turiști interesați de obiectivele din subteran sau de cascadele de pe văile laterale.
Noi am ajuns pe Hodrângușa în ultima zi a unui weekend de campare la Vadu Crișului, ca ultimă etapă dintr-o ieșire cu mai multe trasee în zonă. Era 17 aprilie 2023, primăvara era deja instalată la altitudini joase, fagul abia desfrunzit, iar traversarea Văii Iadului prin apa rece, a fost mai degrabă o dovadă că nu eram îndeajuns de pregătiți pentru sezonul de tranziție.
Barajul Leșu și povestea lacului golit
Am ajuns la Coada Lacului Leșu aproape fără să ne dăm seama, în drum spre vârful Hodrângușa. Drumul șerpuia liniștit prin Munții Pădurea Craiului, iar gândul ne era deja la urcare, la creastă, la lipsa marcajelor. Primul lucru care te lovește nu e ceea ce vezi, ci ceea ce lipsește. Apa. Lacul Leșu, despre care știam că ar trebui să umple valea, era doar o întindere largă de bolovani, pământ crăpat și mâl uscat. Un gol care parcă nu avea ce căuta acolo.
Barajul, ridicat în 1973, primul din România construit din piatră, stătea tăcut deasupra văii, masiv și rece. Are 60 de metri înălțime și 180 de metri lungime, iar cândva ținea în spate un lac de 148 de hectare. E greu să-ți imaginezi asta când privești în jos și vezi doar urmele apei, ca niște cicatrici pe versanți. Știam povestea: în 2015, infiltrațiile din corpul barajului au dus la golirea lacului, ca măsură de siguranță. Dar să vezi locul în realitate e cu totul altceva. Nu e doar o informație tehnică, e o absență care schimbă tot peisajul.
Traseu: Coada Lacului Leșu → Piatra Bulzului → Vârful Hodrângușa 1.027 m (dus-întors)
Marcaj:
Triunghi Roșu (parțial, până la bifurcație) + nemarcat spre vârf · Tip: Dus-întors
Triunghi Roșu parțial + porțiuni complet nemarcate — GPS obligatoriu
Descrierea traseului: pas cu pas
Traseul este un dus-întors de 10 km din zona Coada Lacului Leșu, cu un urcuș de 618 m pe drumuri forestiere și poteci parțial nemarcate. Prima parte a traseului urmărește marcajul Triunghi Roșu, iar după bifurcația de pe pârâul Hodrângușa se abandonează marcajul și se continuă nemarcat spre vârf. Track-ul GPS descărcat în prealabil este esențial pe porțiunea finală.
1. Coada Lacului Leșu — Punct de plecare Altitudine: ~580 m · Parcare pe marginea drumului
Ajunși la Coada Lacului Leșu, găsim un loc de parcare pe marginea drumului, fără probleme. Zona e un adevărat sat de vacanță în sezonul estival, dar în aprilie e liniștită. Ceea ce ne izbeşte de la primul pas este imaginea fostului lac, acum doar o albie de bolovani și vegetație sălbatică ce a colonizat fundul gol al acumulării. Barajul construit în perioada 1973-1978, primul baraj din piatră ridicat în România, stă acolo intact, dar fără niciun centimetru de apă în spate. Golirea din 2015 a lăsat un peisaj ciudat, cum nu prea mai întâlnești în alte locuri.
Din parcare, pornim pe drumul din dreapta, în direcția văii. Pentru a ajunge pe traseu, trebuie să traversăm pârâul Iad, iar foarte repede ne dăm seama că nu există niciun pod sau podeț amenajat. Apa este suficient de adâncă încât ar trece fără probleme peste bocanci, iar ideea de a începe traseul cu picioarele ude nu ne surâde deloc. Așa că singura variantă rămâne să traversăm desculți, prin apa rece de munte, într-o dimineață de aprilie care pare hotărâtă să ne testeze rezistența. Apa te lovește ca un șoc termic, îți ițește picioarele și te face să te întrebi dacă nu ai fi putut alege o drumeție mai... prietenoasă. Nu putem spune că e o experiență plăcută, dar, cu puțin curaj, se poate trece. Ulterior am aflat că exista și varianta de a mai continua cu mașina aproximativ 2,5 km în amonte, unde se află un pod peste râu, probabil am fi ales această opțiune, chiar dacă traseul ar fi avut o altă lungime și, cel mai probabil, o diferență de nivel diferită.
2. Traversarea Văii Iadului și prima porțiune spre bifurcație km 0,3–1,5 · Drum forestier · Marcaj TR
Traseele astea mai puțin umblate sunt, pentru mine, cele mai bune. Rar dai de urme recente de bocanci, pătrunzi prin pădure cu sentimentul că ai descoperit ceva, nu că mergi pe un circuit tocit de oameni. Fagul de april e desfrunzit, dar mugurii sunt acolo, iar lumina filtrată printre crengi dă pădurii o transparență pe care nu o ai la vară.
De la intrarea pe potecă, marcajul Triunghi Roșu apare la circa 300 de metri, ceea ce e un semn bun că suntem pe drumul corect. Pe hartă, acest marcaj vine de sub Barajul Leșu, urmând poteca prin Peștera cu Apă de pe Valea Leșu și continuând pe sub vârful Hodrângușa spre Peștera Meziad. Noi îl folosim doar ca ghid pe primele porțiuni.
În imaginea 2 se observă că, în prim-plan, apare marcajul TR, iar în plan îndepărtat, la bifurcație, pe partea stângă, se vede un al doilea marcaj. Poziționarea acestuia poate induce ușor în eroare, sugerând continuarea traseului spre stânga. În realitate, poteca noastră continuă spre dreapta, într-o urcare ușoară. De aici, mai avem foarte puțin până la punctul unde vom întâlni marcajul PR, cu cercuri duble, spre Piatra Bulzului.
3. Piatra Bulzului: Belvedere peste Valea Iadului km 1,8 · Punct roșu cu cercuri duble · Dus-întors scurt
La circa 300 de metri după un prim marcaj, dăm de un semn cu punct roșu și cercuri duble. Conform ghidului marcajelor, acest marcaj ne confirmă că traseul este unul dus-întors spre Piatra Bulzului. Abaterea de la traseu este scurtă, maxim 100 de metri, și fără diferențe de nivel. Piatra Bulzului se dovedește a fi o surpriză plăcută. De sus, se deschide o panoramă largă asupra văii Iadului, a satului de vacanță și a crestelor Vlădeasa din fundal. Mai jos, la stânga, se vede chiar mașina noastră de la parcare. Am scris un articol detaliat despre marcajele turistice, pe care îl poți găsi în secțiunea "Utile" a blogului.
Există și un avertisment montat acolo, care ne îndeamnă să fim atenți la selfie-uri, ca nu cumva să fie ultimul. Anunțul este scris în limba română, în maghiară (fiind o zona foarte des vizitată de vecinii noștri din Ungaria) și în engleză, astfel să înțeleagă toți riscul. Fără glumă, avertismentul e justificat: marginile stâncii nu sunt tocmai prietenoase.
4. Coborâre spre pârâul Hodrângușa și continuarea pe marcaj TR km 2,5–3,5 · Pădure de foioase · Liniște completă
De pe Piatra Bulzului și continuăm pe traseul principal, dupa circa 300 metri trecem peste un varf cu altitudinea de 871m, dar caruia nu i-am gasit denumire. Pășim prin pădurea desfrunzită, cu copaci înalți și drepți ca niște santinele. Covorul de frunze moarte amortizează zgomotul bocancilor și singurele sunete care mai ajung la urechi sunt susurul vântului printre ramuri și propriile respirații. De aici începe o coborâre scurtă, dar destul de abruptă, pierzând cam 40 de metri diferență de nivel, aproximativ 200 de metri, până când ajungem pe malul pârâului Hodrângușa. Susurul apei ne întâmpină, iar în fața noastră apare un drum forestier bine întreținut.
5. Bifurcația: abandonăm marcajul TR și urcăm nemarcat km 3,5 · Drum forestier spre dreapta
Drumul urmărește cursul apei printre arbori, ușor, fără urcușuri abrupte. După circa 400 de metri pe drumul forestier de lângă pârâu, marcajul TR continuă inainte, în direcția Peșterii Meziad. Noi cotim spre dreapta, pe un drum forestier secundar, abandonând marcajul oficial și intrând pe porțiunea nemarcată a traseului.
6. Urcușul nemarcat prin pădure și lăstăriș km 3,5–4,5 · Potecă imprecisă · GPS esențial
Continuăm circa 600 de metri pe drumul forestier, după care cotim la stânga prin pădure. Aceasta e porțiunea unde ruta directă aleasă de noi la urcare se dovedește ceva mai anevoioasă decât ne-am fi dorit, lăstarii tineri și tufișurile dese fac înaintarea mai lentă. Nu imposibilă, dar nu comodă. Varianta de coborâre pe care am identificat-o ulterior, urmând drumul forestier ceva mai mult înainte de a intra în pădure, evită tocmai această parte.
Notă din teren: Dacă vrei urcarea mai comodă, continuă pe drumul forestier câteva minute în plus, până în culme. De acolo, urcarea prin pădure spre vârf e mult mai ușoară decât direct prin vegetația deasă. Am descoperit acest detaliu la coborâre și cred că e varianta cea mai bună. Dacă urmărești track-ul GPS, alege varianta noastră de coborâre, o să-mi mulțumești pentru sugestie.
7. Momâia și ultimii 100 de metri spre vârf km 4,5–5 · Altitudine: 1.027 m · ora 11:39
După vreo 500 de metri prin pădure, dăm de o grămadă de pietre, o momâie care ne oprește din drum. Privită în detaliu, structura surprinsă seamănă izbitor cu un tumul antic, acele movile misterioase ridicate de civilizațiile din vechime. Pietrele masive, deja acoperite de un strat gros de mușchi, îi atestă o vechime considerabilă și arată că nu a fost pusă acolo ieri, de un drumeț oarecare. În mod normal, momâile ridicate pe munte au un rol clar de orientare, fiind lăsate ca punct de reper pe creste sau de-a lungul potecilor, repere la care contribuim si noi cu câteva pietre de fiecare dată când trecem pe lânga ele. Aici însă nu poate fi vorba de așa ceva: nu există nicio potecă marcată și, din punct de vedere fizic, se poate observa cu ușurință că terenul continuă să urce, deci nu ne aflăm pe vârf. Acest lucru adâncește și mai mult misterul din jurul ei. Ce caută un probabil tumul ascuns în desișul acestei păduri, într-un loc care nu marchează nici o trecătoare și nici cota maximă? Oare ce secrete ascunde sub blocurile sale de calcar și care a fost adevărata ei însemnătate pentru cei care au clădit-o? Oricare ar fi fost însemnătatea ei inițială, un lucru este cert: dacă nu ai GPS-ul la îndemână, forma ei impunătoare te poate păcăli ușor să crezi că ai ajuns la destinație. În realitate, nu acesta e vârful, mai avem de parcurs încă vreo 100 de metri
Vârful Hodrângușa e în continuare acoperit de pădure, fără priveliști spectaculoase, fără indicatoare oficiale, fără semne că altcineva trece frecvent pe acolo. Pe harta topografică, altitudinea e marcată ca 1.026,5 m. Nu e tipul de vârf pe care îl urci pentru panorame de 360° sau ca să te lauzi cu el pe rețelele de socializare. Îl urci pentru bifă, pentru că, poate, la fel ca și noi, vrei să ajungi pe cel mai înalt punct al masivului. Suntem bucuroși că am ajuns, cu atât mai mult cu cât informațiile despre traseu erau aproape inexistente la momentul planificării. Ne-am orientat exclusiv la fața locului, cu Google Earth și cu puțin curaj. Am mai făcut un pas spre scopul nostru de a bifa cele mai înalte vârfuri din toate masivele montane din România. E o ambiție care cere mai multă treabă decât pare, iar cu Munții Pădurea Craiului am avut de furcă mai mult cu organizarea decât cu cățărarea. Mai sus de atât nu se poate în acești munți, iar acum, în dreptul acestui masiv, putem pune o bifă completand lista noastră.
8. Coborârea pe varianta lungă a drumului forestier Varianta recomandată în locul urcușului direct
La coborâre alegem varianta pe drumul forestier, ceva mai lungă ca timp, dar mult mai comodă. Ținem drumul care urmărește linia crestei și intrăm în pădure, coborând direct și evitând astfel lăstărișul neplăcut prin care ne-am croit loc la urcare. De asemenea, după ce revenim în poteca spre Piatra Bulzului, observăm că putem scurta "elegant" prin pădure. Florile de aprilie ne însoțesc la tot pasul, primulele, brândușele și violetele de pădure ne oferă acel gen de excursie care îți amintește că muntele nu are nevoie de altitudini uriașe ca să fie cu adevărat frumos.
9. Întoarcerea la mașină și a doua traversare a Văii Iadului Același ritual al traversării reci
La întoarcere, ne lovim de aceeași problemă: traversarea pârâului Iad. De data asta știm ce ne așteaptă, dar parcă inpactul nu a mai fost atât de puternic.
Dacă cumva iți trece prin cap să urmărești acest traseu, să știi că nu trebuie să îți faci griji de locurile de parcare. Dacă nu te doare mâna, lasă un comentariu. E gratis.
Track GPS — Vizualizare traseu
Ce altceva poți vizita în zona Văii Iadului
Valea Iadului e un punct de plecare excelent pentru mai multe trasee și obiective. Din Coada Lacului Leșu pornesc rute spre:
Sfaturi practice
Date tehnice
| Lungime totală | 10,02 km (dus-întors) |
| Durată | 3h 28' |
| Denivelări cumulate | 618 m (↗618 m ↘618 m) |
| Dificultate | Ușor ★★☆☆☆ |
| Tip traseu | Dus-întors |
| Marcaj | Triunghi Roșu parțial + nemarcat |
| Punct de start | Coada Lacului Leșu — 46°47'27.0"N 22°34'01.9"E |
| Altitudine maximă | 1.027 m (Vârful Hodrângușa) |
| Surse de apă | Pârâul Iad (necesită filtru) |
| Obiective principale | Vârful Hodrângușa · Piatra Bulzului · Coada Lacului Leșu |
| Participanți | Toni și Erika |
| Data | 17 aprilie 2023 |
| Track GPS | Wikiloc — Vârful Hodrângușa |
Acces — Beiuș → Coada Lacului Leșu
Din Beiuș, se urmează DJ 108J spre nord-vest, în direcția Remeți și Stâna de Vale. Drumul urcă pe Valea Iadului, cu vegetație de foioase pe ambele versante. Coada Lacului Leșu se află la circa 20 km de ieșirea din Beiuș. Drumul e asfaltat pe toată lungimea și accesibil oricărui tip de mașină. Zona de agrement de la Coada Lacului are pensiuni și locuri de camping, utilă pentru cei care vor să combine mai multe trasee din zonă.
Concluzie
Vârful Hodrângușa nu e un traseu pe care să te duci pentru priveliști alpine sau pentru adrenalina unui teren abrupt. E un traseu pentru colecționarii de vârfuri, pentru cei care vor să spună că au atins cel mai înalt punct al unui masiv pe care alții îl frecventează exclusiv pentru peșteri și cascade. Liniștea e reală, pădurile de fag arată bine în orice sezon, iar zona Văii Iadului oferă destule alte opțiuni pentru a completa o zi sau un weekend.
Două lucruri de reținut pentru cei care vor să repete traseul: rezolvați chestiunea cu traversarea pârâului Iad înainte de a porni, și alegeți varianta de urcuș pe drumul forestier mai lung, nu ruta directă prin lăstăriș. La coborâre e evident care variantă e mai bună.
Barajul Leșu se reabilitează, lacul revine treptat. Zona o să arate diferit față de ce am văzut noi în 2023 și, dacă lucrurile merg conform planului, o să arate mai bine.
