Vârful Găina 1486m
locul Târgului de fete, pe frontiera dintre moți și crișeni
Un circuit de o zi prin gospodăriile moților și culmile deschise ale Munților Găina, cu un vârf încărcat de folclor și o panoramă generoasă spre Depresiunea Hălmagel și Munții Bihorului.
Legenda găinii de aur
Numele Găina vine, conform celei mai cunoscute legende locale, de la o găină de aur care ieșea din băile de aur ale Bihariei și venea să-și clocească ouăle pe vârful muntelui. Localnicii din Vidra de Sus, care lucrau în minele din Munții Bihorului, au încercat s-o prindă de mai multe ori, dar ea fugea mereu spre adâncuri cu tot cu comara. Se spune că după aceea aurul a dispărut din acea zonă și oamenii au încetat să mai sape. Muntele a rămas cu numele ei și a marcat, totodată, granița naturală dintre ținuturile moților și ale crișenilor.
O altă legendă vorbește despre o zână bogată, stăpâna acelei găini, care dăruia câte un ou de aur pe an unei fete sărace, ca zestre de măritat. Lucrurile au mers bine cât timp oamenii i-au respectat sfaturile. Totul s-a stricat când cinci feciori din Vidra, travestiți în fete, au furat găina și coșul cu ouă. În fuga lor, coșul a căzut în Arieș, care și-a luat de atunci obiceiul de a sclipî auriu în anumite locuri. Găina ascunsă de feciori prin Munții Abrudului explică, spune legenda, bogăția în aur a acelei zone.
Munții Găina fac parte din Carpații Occidentali, în cadrul Munților Apuseni, și se află în sectorul sudic al Munților Bihorului, fiind legați de celelalte subunități ale Apusenilor prin culmi, văi și trecători de contact. Cel mai înalt vârf este Vârful Găina, cu 1.486 m, cunoscut în toată România nu atât pentru altitudine, cât mai ales pentru tradiția care se desfășoară pe platoul de sub el: Târgul de Fete de la Găina, una dintre cele mai vechi și mai bine păstrate manifestări etno-culturale din Apuseni.
Din punct de vedere geografic, masivul este încadrat de repere montane și depresionare bine conturate: spre nord și nord-vest se leagă de zona Munților Bihor, spre est și sud-est se află contactul cu relieful Munților Metaliferi, iar spre sud coboară către depresiunile și văile care îl separă de alte subunități ale Apusenilor. Această poziționare îi conferă un aspect de răscruce montană, cu drumuri de culme, așezări risipite și priveliști largi spre întregul ținut al Moților.
Târgul de fete de la Găina: tradiție de peste două secole
Prima atestare documentară a Târgului de Fete datează din 1816, deși obiceiul este cu siguranță mai vechi. În a treia duminică din iulie, pe platoul de sub vârf se adună oameni din numeroase sate ale Apusenilor, iar familiile cu fete de măritat vin cu corturi în care își expun zestrea, adunată adesea timp de ani întregi și păstrată în lăzi frumos sculptate cu motive florale. Organizarea serbării revine, prin tradiție, delegaților din satul Vidra, numiți vidrești, și celor din Bulzești, numiți crișeni, fiecare grup ocupând o parte a platoului.
La această adunare au participat de-a lungul timpului și figuri istorice importante. Împăratul Franz Joseph I a urcat la Târgul de Fete în 1852, iar în perioada interbelică au venit și alte personalități ale vremii, atrași de renumele sărbătorii și de cadrul natural spectaculos. Un moment important a fost sfințirea Crucii Iancului în 1924, monument care a devenit unul dintre reperele simbolice ale platoului, dar care a avut ulterior o soartă tristă, fiind deteriorat în timp și distrus definitiv în împrejurări neclare.
O drumeție printre sate și culmi deschise
Am pornit din Bulzești de Sus, am urcat prin cătunul Giurgești și pe Culmea Hălmăgel, iar apoi am urmat marcajul bandă albastră până pe vârful principal. De acolo, am mers mai departe spre Muntele Găina Cruce (1.466 m) și ne-am întors în sat pe marcajul triunghi roșu. Nu este un drum greu, dar este foarte frumos, mai ales că trece prin curțile oamenilor și pe creasta de unde se văd perfect Munții Bihor.
Locul este deosebit pentru că îmbină pădurile și pășunile cu casele răsfirate ale localnicilor. De sus, priveliștea este uriașă, iar acest lucru explică de ce muntele este atât de cunoscut. Pentru noi, cei care mergem pe munte, această zonă este o ocazie rară de a descoperi natura, istoria și tradițiile curate din inima Țării Moților.
Traseu: Bulzești de Sus → Culmea Hălmăgel → Vârful Găina 1486m → Muntele Găina Cruce 1466m → Bulzești de Sus (circuit)
Marcaj urcare:
Cruce Roșie →
Bandă Albastră · →
Abatere de pe BA spre varf:
nemarcat · →
Vârful Găina 1486m → BA
Cerc dublu Roșu · → Platou
Marcaj coborâre:
Triunghi Roșu ·
Tip: Circuit
CR →
BA (stare bună) → nemarcat 900m → 400m → revenire BA → 500 m
TR (stare bună)
Descrierea traseului
1. Bulzești de Sus → punctul de intrare în traseu
Trecuse deja de jumătatea lui ianuarie și iarna încă se lăsa așteptată, așa că am profitat de lipsa zăpezii ca să urcăm pe Muntele Găina. Era unul dintre acele locuri în care trebuia neapărat să ajungem, fiind inclus pe lista noastră cu cele mai importante înălțimi montane.
Traseul începe chiar din centrul satului, direct de la indicatorul spre Culmea Hălmăgel, pe care l-am zărit imediat după ce am lăsat mașinile. În zonă nu există amenajată o parcare propriu-zisă, așa că este important să parchezi cât mai pe marginea drumului, pentru a nu încurca ceilalți participanți la trafic sau utilajele localnicilor.
Tot în acest punct găsim și indicatorul spre Bulzul Bulzeștilor (cunoscut pe harta topografică a României ca Piatra Bulzului, la 967 m). De aici, marcajul punct albastru face un circuit complet în jurul stâncii, în timp ce crucea roșie te poartă direct spre vârf. Deși locul arată tentant, destinația noastră de astăzi este alta, așa că lăsăm acest traseu pentru o ocazie viitoare.
2. Bulzești de Sus → Pensiunea Buruia → Cătunul Giurgești;
Primii kilometri se parcurg lejer pe drumuri rurale, printre gospodăriile idilice ale localnicilor, poteca marcată cu cruce roșie trecând la pas chiar pe la porțile oamenilor. După circa 2 km trecem prin fața pensiunii Buruia, cea menționată pe indicatorul de start, iar după încă un kilometru ajungem în cătunul Giurgești. Aici, spre surprinderea noastră, poteca trece direct prin gospodăriile oamenilor. Portițele care permit pătrunderea în curți trădează respectul reciproc dintre călător și localnici. Este foarte important ca, după ce ai trecut, să închizi bine poarta la loc, pentru a nu permite animalelor să iasă din perimetru.
3. Cătunul Giurgești → Porțile tradiționale din cătunul Giurgești - ora 10:06
Urcușul continuă lin prin pășunile larg deschise ale cătunului Giurgești. Traseul traversează curțile câtorva gospodării izolate, un aspect care la prima vedere ți se poate părea ciudat ca drumeț, dar care este complet normal în Munții Apuseni. Aici, potecile tradiționale au unit dintotdeauna comunitățile, trecând firesc direct prin proprietățile oamenilor.
4. Cătunul Giurgești → Culmea Hălmăgel → Panoramă spre Bulzul Bulzeștilor - ora 10:10
Aici, în Munții Apuseni, întâlnim una dintre cele mai mari densități de case acoperite cu paie, adevărate mărturii ale unei lumi care se stinge încet. Din păcate, tot mai puțini meșteri mai știu să le întrețină, iar multe dintre aceste gospodării au rămas fără oamenii care le dădeau viață prin creșterea animalelor și munca de zi cu zi.
Tinerii au plecat spre orașe, unde traiul pare mai ușor, iar satele au rămas mai tăcute, cu acoperișuri de paie care rezistă încă, dar cer grijă și pricepere pentru a fi păstrate. Privind în urmă, zărim Piatra Bulzului, care domină orizontul cu silueta sa impunătoare și completează perfect această panoramă din culme.
5. Urcarea spre Culmea Hălmăgel
După aproape 6 kilometri de mers, poteca își vede liniștită de drum spre culme, strecurându-se printre pâlcuri de verdeață și copaci care încă mai păstrează traseul în umbra lor binevoitoare. Cu cât ne apropiem de Culmea Hălmăgel, cu atât peisajul capătă o limpezime aparte, iar natura pare să-și adune toate frumusețile într-un singur loc.
Înainte de a ieși la golul de munte, apar mestecenii, cu trunchiurile lor albe și elegante, ca niște veghetori ai urcușului. Aici, fetele s-au oprit lângă ei și i-au îmbrățișat, ca într-un gest simplu de bucurie și de apropiere de natură. În liniștea aceea bună, parcă simți cum locul îți dă înapoi un strop de energie și o pace pe care n-ai cum s-o uiți prea ușor.
Deși în rândul drumeților circulă des ideea că îmbrățișarea unui copac te încarcă instantaneu cu energie, adevărul este că nu există dovezi științifice care să demonstreze un astfel de transfer bioenergetic. Totul ține mai degrabă de o formă de relaxare și de credința fiecăruia. Cu toate acestea, starea de bine pe care o simțim când atingem un arbore este cât se poate de reală, iar explicația este pur medicală. Statul în natură și contactul direct cu pădurea reduc dovedit nivelul de stres, reglează ritmul cardiac și ne ajută să inhalăm compuși naturali eliberați de plante, care ne întăresc sistemul imunitar. Așadar, nu este vorba despre un transfer magic de energie, ci pur și simplu despre o metodă excelentă prin care corpul și mintea se relaxează profund în timpul unei drumeții.
6. Culmea Hălmăgel: bifurcație CR cu BA
La ora 11:40 ajungem sus, pe Culmea Hălmăgel, într-un punct de răscruce al muntelui, unde poteca noastră se întâlnește cu marcajul BA venit din Hălmăgel și continuă apoi pe sub Vârful Găina, spre creasta principală a Masivului Găina. Traseul marcat cu BA are în total aproximativ 17 km și o diferență de nivel cumulată de 1150 m, iar aici se află la kilometrul 14. Noi, venind din Bulzești, am parcurs până în acest punct 7,6 km și am urcat 785 m.
De aici, privirea se deschide larg spre munte, iar în depărtare se conturează Vârful Găina, cel mai înalt punct al masivului și obiectivul principal al nostru.
7. Vârful Găina 1.486 m: cel mai înalt punct al masivului
Marcajul BA trece pe sub Vârful Găina fără să-l atingă direct. După aproximativ 1 km,
părăsim traseul marcat pentru a urca efectiv pe vârf, o decizie mai mult decât firească,
pentru că altfel ar fi trebuit să ocolim muntele și să revenim din partea opusă, pe marcajul
cerc roșu dublu . Porțiunea nemarcată până sus nu este lungă, are în jur de 900 m, și nu ne-a
pus probleme de orientare, mai ales că aveam și track-ul GPS, generat de acasă, pe care îl urmăream.
La ora 12:50 atingem vârful. Mai sus de atât nu se poate urca în acest masiv. Aici descoperim și cele două panouri care ne confirmă că am ajuns la destinație. Suntem la granița județelor Hunedoara și Arad, iar câteva sute de metri mai spre nord-vest începe și județul Alba. Vârful Găina Cruce se află pe teritoriul județului Alba, acolo unde se desfășoară și renumitul Târg de Fete de la Găina.
Ziua mohorâtă nu ne-a lăsat să ne bucurăm pe deplin de panorame, dar am putut distinge cu ușurință câteva repere apropiate: Vârful Găina Cruce, de unde vom începe coborârea spre Bulzești, Munții Vulcan cu silueta lor inconfundabilă și Bulzul Bulzeștilor, care domină înălțimile satului.
Am făcut apoi câteva fotografii, pentru albumul nostru, pentru blog, dar și pentru a păstra vie amintirea echipei cu care am urcat. Unele momente nu le surprinzi doar ca să le arăți mai departe, ci și ca să le poți revizita peste ani, cu aceeași bucurie cu care le-ai trăit pe munte. Iar aici, pe Găina, fotografia a devenit un fel de pauză frumoasă în care traseul, oamenii și emoția zilei s-au adunat laolaltă într-o singură amintire.
8. Vârful Găina 1.486 m — revenire în marcajul BA
Este ora 12:55 și începem coborârea, mai degrabă împinși de timp decât de vreme. Soarele apune pe la ora 17, iar noi nu vrem să ne prindă întunericul pe traseu. Oricum, mai avem de mers destul de mult până la Vârful Găina Cruce și apoi pe lunga coborâre spre Bulzești, fără să mai punem la socoteală încă cele două ore și ceva până la Aiud.
De aici coborâm mai ușor, pe poteca însoțită de marcajul cerc roșu dublu, care ne readuce treptat spre traseul principal. La ora 13:15 ajungem din nou la bifurcația cu BA.
9. Vârful Găina 1.486 m → bifurcație cu BR → 500 m
După aproximativ 15 minute ajungem la bifurcația cu traseul de creastă, marcat cu BR. Așa cum arată indicatorul, Vârful Bihor (Cucurbăta Mare) se află destul de aproape, la doar 15 km spre nord, fiind cel mai înalt vârf din tot lanțul Munților Apuseni. Spre sud, marcajul BR trece peste Muntele Găina Cruce și continuă până la Pasul Buceș-Vulcan.
În a doua imagine se vede traseul pe care am urcat noi, cu coborârea spre Hălmăgel.
10. Muntele Găina Cruce 1.466 m — platoul Târgului de Fete
Am ajuns destul de repede la Muntele Găina Cruce, iar platoul din jurul crucii ni s-a arătat larg, deschis și liniștit, așa cum îl poate întâlni doar cine urcă aici într-o zi de iarnă. În iulie, acest loc devine scena Târgului de Fete, una dintre cele mai cunoscute și mai vechi sărbători din Apuseni, dar acum, pe pajiștea înghețată, nu mai rămăsese decât ecoul unei adunări care odinioară strângea laolaltă moții și crișenii.
Noua cruce, ridicată în locul celei vechi, marchează punctul central al platoului și domină întinderea de pe culme. Aici, pe acest spațiu deschis către toate zările, se înțelege cel mai bine de ce tocmai Găina a fost aleasă pentru o întâlnire care a trecut dincolo de simpla târguială și a devenit un simbol al munților și al oamenilor lor.
Despre acest loc s-au spus multe povești, iar legendele și amintirile adunate în jurul lui i-au întărit farmecul de-a lungul vremii. Târgul de Fete a rămas nu doar o întâlnire între sate și oameni, ci și o formă de memorie vie, păstrată din generație în generație.
Aici, pe vârf, găsim și statuia lui Avram Iancu, un reper important al locului și un simbol al luptei pentru drepturile românilor din Transilvania. Avram Iancu, supranumit „Crăișorul Munților”, a rămas în memoria colectivă ca una dintre cele mai puternice figuri ale Revoluției de la 1848 din Apuseni, apărător al moților și al idealului de libertate.
Vârful Muntele Găina Cruce este și locul de unde începem coborârea. Așa cum arată indicatorul, traseul marcat coboară până în Bulzești de Jos și are o lungime de 25,5 km. Noi mai avem de parcurs de aici doar 8 km până Bulzești de Sus, satul din care am pornit pe traseu.
11. Coborârea pe TR — episodul cu marcajele șterse și câinii
Pentru întoarcerea spre Bulzești de Sus am ales marcajul TR, care coboară prin cătunul Rusești. Porțiunea de după intersecția cu BA a ridicat o problemă neașteptată: localnicii au șters marcajele de pe copaci în zona în care traseul traversa curtea lor și au înlocuit semnele oficiale cu o marcarea proprie, neomologată, care ocolea proprietatea. Am ales să urmăm traseul oficial. Un localnic ne-a explicat situația cu senin, susținând că oricum traseul vechi trecea pe unde au marcat ei. Nu ne-am dat seama cine are dreptate.
Același om ne-a avertizat că mai jos, la un vecin, câinele este extrem de agresiv, precizând, cu un calm descurajant, că ar fi omorât deja doi oameni. Lanterna cu electroșoc pe care o aveam la noi s-a dovedit suficientă, câinele a renunțat la planuri la primul clipit al acesteia. Am ocolit politicos curtea și am ajuns la mașini fără alte peripeții.
Munții Găina, Carpații Occidentali — Jurnal de Drumeții
Sfaturi practice
Acces la punctul de start
Bulzești de Sus se află în județul Arad, la circa 20 km de Hălmagiu, accesibil pe DJ792. Din Alba Iulia, cel mai scurt drum trece prin Câmpeni și Avram Iancu, circa 80 km. Din Arad, accesul se face prin Hălmagiu, circa 110 km.
Track GPS — Vizualizare traseu
Concluzie
Vârful Găina nu te pune la treabă cu altitudine sau dificultate. Ce oferă în schimb este mai greu de găsit pe alte masive: un platou cu sens, un loc care chiar contează pentru oamenii care trăiesc pe aceste văi. A urca în ianuarie pe platoul unde în iulie se strâng sute de familii din 80 de sate este un fel curios de a pune în perspectivă atât liniștea iernii, cât și tradiția care dă viață locului. Panorama rămâne amplă și folositoare în orice sezon, iar traseul, cu toate episoadele prin curțile oamenilor și cu câinii din descriere, are un caracter autentic pe care rareori îl întâlnești pe potecile bine domesticite din alte zone.
Dacă ajungi vara, încearcă să nimerești weekendul Târgului de Fete. Dacă ajungi iarna, adu apă, o lanternă cu electroșoc și răbdare pentru porțiunea de coborâre cu marcajul incert.
