Drumul de acces spre Cantonul Silvic este destul de rău, dar au putut fi parcurși cu atenție și de Golfulețul meu care nu excelează la capitolul asta.
Trecem pe lângă fostele mine, de unde se extrăgea plumb, zinc și cupru dar pentru ca rezervele erau slabe a fost închisa prin '92. Au fost și povesti ca a fost găsit uraniu și din aceasta cauza s-a închis mina, dar geologul minei a contrazis aceasta teorie. Am intrat și noi vreo 10m într-una din galerii, dar este inundata de un izvor.
De aici mai sunt aproximativ 15' și vom coti la stânga spre Poiana Piciorul Calului. Drumul îngust împodobit cu bolovani, taie muntele în zigzag, în curbe
strânse și cu o panta destul de abrupta, dar cu o mașină 4x4 se poate
urca.
Refugiul Arcer situat la o altitudine de 1434m, are condiții destul de bune de adăpost. La parter este o platforma pe care pot dormi 4-5 persoane, o soba și doua cămăruțe mai mici care probabil pot fi folosite pe post de cămară. In mansarda se pot adăpostii mai multe persoane. Geamurile sunt acoperite cu folie de nailon, de aceea dacă vrei sa dormi aici în sezonul rece, ia cu tine niște folie de naylon si scotch. Usa are balamalele defecte și nu se mai închide bine.
|
Refugiul Arcer |
Ajunși aici speram să îl întâlnim pe pustnicul cunoscut ca fiind un "poet al muntelui" , ce a ales să trăiască aici, izolat de lume. Ne-au spus localnicii că în urmă cu doi ani, "poetul, ce nu avea toate țiglele pe casă", din descrierea localnicilor, a plecat de la refugiu, mutându-se pe un alt versant, probabil in căutare de mai multa intimitate. In refugiu am găsit aceste poezii datate în urmă cu doi ani, confirmându-i prezenta. Am aflat ulterior că a fost cândva profesor și se numea Ioan Mich. Poeziile, cel mai probabil scrise de el, erau prinse în cuie pe pereți și îți atrag atenția imediat ce pătrunzi în încăpere. Am stat și am citit, cele câteva poezii expuse, și mă gândeam la răutatea din jurul nostru și la cate motive am avea toți să ne retragem în pustiul muntelui. Sper ca și tu, când ajungi aici, să le găsești tot acolo, pe pereții refugiului, unde au fost prinse pentru noi cei care îi călcăm pragul.
Inițial am vrut sa urcam direct pe vârful Arcer pe marcaj PA și de acolo sa continuam spre Tibles, dar din cauza zăpezii nu am putut, asa ca ma continuat pe BA spre Grădinița Fetii Pădurii.
Distribuie pe:
Privim cu admirație spre crestele ce urmează să le urcăm.
Zăpada fiind înghețată a făcut ca urcarea noastră să nu fie chiar asa de dificilă cum am bănuit, mai ales ca nu am fost nevoiți să ne punem colțarii.
Când prinzi o zi faină, numa bună de fotografiat, faci poze în toate direcțiile, chiar și în direcția ta :)
Brazii împodobiți ca de Crăciun te fac să uiți că tu ai ajuns aici de Paste.
Ajunși pe vârful Țibles nu ne putem abține să nu tragem și noi clopotul celebru.
Am prins o vreme perfectă, cu priveliști superbe în jur. Las imaginile să vorbească pentru mine.
De pe vârful Țibles până pe vârful Bran am făcut mai puțin de 20'
vârful Țibles în prin plan, în spatele lui se vede Vârful Arcer
Bifăm și vârful Bran cu o poză mai originală, bucuros fiind de îmbunătățirea
listei cu vârfurile din România.
Vârful Țibles văzut de pe vârful Bran.
De pe vârful Bran pana pe vârful Arcer am făcut aproximativ o ora.
ultimi pași spre vârful Arcer
Pe vârful Arcer găsim un drapel zdrențuit, ce nu a rezista iernii și vântului.
Intre vârful Țibles și vârful Arcer cornișele de zăpadă sunt destul de mari, iar fisurile ne spun ca sunt gata oricând sa pornească la vale.
Ne decidem sa coboram exact prin același loc pe unde am urcat. Din cauza zăpezii mari nu am putut folosi poteca de vara dintre Refugiul Arcer și vârful Arcer.
Continuam pe aceeași ruta pe care am urcat, apoi de la Refugiul Arcer pe poteca marcata înapoi spre Cantonul Silvic unde ne-am lăsat mașinile.