Obcina Șurdin: limita nordică a Bucovinei - ghid complet - traseu vârful Poiana Săcălești - Track GPS
Dacă despre restul obcinelor se găsesc informații la tot pasul, Obcina Șurdin rămâne un teritoriu marcat de o anumită doză de mister geografic. Este sectorul cel mai nordic, situat la granița cu Ucraina, fiind adesea omis din ghidurile turistice clasice. Așa cum menționam în drumeția de pe Vârful Sihloaia, acest masiv reprezintă o unitate distinctă, cu o personalitate proprie, definită prin altitudini mai mari și o sălbăticie pe care rareori o mai găsești în Carpații noștri.
Vecinătăți și delimitări - Obcina Șurdin
Pentru a pune capăt confuziilor frecvente de pe hărțile comerciale, ne bazăm pe lucrările de referință ale academicienilor N. Barbu și L. Ionesi, care definesc limitele acestui masiv astfel: la Nord, masivul este tăiat de granița cu Ucraina, continuându-se pe teritoriul vecin sub același nume. La Sud, limita naturală este marcată de cursul râului Suceava. Această vale adâncă separă fizic Șurdinul de Obcina Mare (spre sud-est) și de Obcina Brodinei (spre sud-vest). La Est, masivul se termină în zona localităților Falcău și Straja, unde relieful se domolește spre Culoarul Sucevei. La Vest, este mărginit tot de valea superioară a Sucevei, care face trecerea spre Obcina Mestecăniș.
Poiana Săcălești (1307m) – Cel mai înalt punct al masivului pe teritoriul României
O analiză atentă a hărților topo de precizie scoate la iveală o competiție strânsă pentru titlul de cel mai înalt punct al Obcinei Șurdin de pe teritoriul României. Deși la o primă vedere diferența pare nesemnificativă, Vârful Poiana Săcălești figurează cu o altitudine de 1307,4 m, devansând cu doar 40 de centimetri Vârful Skupova (situat la câteva sute de metri spre nord), care apare cu cota de 1307,0 m. Până la o eventuală recalculare oficială a cotelor prin măsurători moderne, consider Poiana Săcălești drept 'acoperișul' acestui masiv în țara noastră.
Dacă privim însă masivul dincolo de frontieră, altitudinile cresc pe măsură ce înaintăm în Ucraina. Punctul culminant al întregii unități montane este Vârful Lungul (marcat pe hărțile Topo drept Muntele Lung), care atinge 1380,2 m. Este interesant de observat că pe anumite platforme cartografice (precum Mapy) acesta apare sub denumirea de 'Lunhul', o probabilă eroare de redactare din limba ucraineană (Лунгуль), denumirea corectă fiind cea de 'Lungul'.
Poiana Săcălești (1307,4m) – Vedere din traseu
Program Bucovina ziua a patra
Programul încărcat din ziua a patra nu prea ne lăsa timp să privim aiurea cerul. Imediat ce am coborât de pe Sihloaia, am continuat spre Obcina Șurdin. Provocarea logistică a acestei zile a fost traversarea din bazinul Moldoviței spre cel al Sucevei.
Sectorul de drum dintre Argel și Brodina este cel care ne-a dat cele mai mari emoții; este un drum care traversează muntele și care, în 2023, prezenta porțiuni degradate ce necesitau multă atenție și timp. Odată ajunși în Brodina, situația s-a schimbat radical, drumul pe valea Sucevei până la Ulma fiind într-o stare foarte bună, permițându-ne să recuperăm din timpul pierdut.
Joi 1 iunie 2023
- deplasare spre Camping Vuurplaats din Fundu Moldovei
- instalat tabăra
- deplasare spre satul Benia, punctul de unde vom intra pe traseu.
- traseu Obcina Feredeu - vârful Veju Mare 1494m.
Vineri 2 iunie 2023
- deplasare spre satul Poiana Micului
- traseu Obcina Mare vârful Scorușet 1222m și Obcina Moldovița vârful Bobeica 1207m
- Mânăstirea Humor
- Mânăstirea Voroneț
- Cetatea de Scaun a Sucevei
- pe lista era și vizitarea Satului Bucovinean dar nu am ajuns la timp.
Sâmbătă 3 iunie 2023
- Comuna Muzeu Ciocănești
- Muzeul Național al Ouălor Încondeiate din Ciocănești
- Muzeul Satului Ciocănești
- deplasare spre satul Moldova Sulița (cătunul Hrobi) punctul de unde vom intra pe traseu.
- traseu Obcina Mestecăniș, vârful Lucina 1588m
Duminica 4 iunie 2023
- deplasare spre satul Argel, punctul de unde vom intra pe traseu.
- traseu Obcina Mare, vârful Sihloaia 1224m.
- Mânăstirea Moldovița
- deplasare spre satul Ulma, punctul de unde vom intra pe traseu.
- traseu Obcina Șurdin, vârful Poiana Săcălești 1307m
- Mânăstirea Putna
- Pasul Palma
- Mânăstirea Sucevița
Luni 5 iunie 2023
- deplasare spre Gura Humorului, punctul de unde vom intra pe traseu.
- traseu Obcina Humorului (Cacica)
- Mânăstirea Humor
- Tinovul Mare
Ajuns pe ulițele satului Ulma, aproape de centrul localității, găsim intersecția unde trebuie să continuăm spre dreapta pentru a ajunge la intrarea propriu-zisă în traseu.
Punctul de desprindere din DJ 209G spre vârful Poiana Săcălești
Ulma nu este doar un punct de intrare în traseu, ci inima unei comunități de huțuli, acei munteni mândri a căror origine rămâne o enigmă etnologică. Descriși adesea ca urmași ai dacilor liberi sau ai triburilor slave asimilate de asprimea muntelui, huțulii sunt recunoscuți pentru atașamentul lor visceral față de libertate și pentru creșterea cailor huțuli, așa cum am văzut și în cătunele izolate precum Hrobi.
Din păcate, datele statistice indică un declin demografic îngrijorător. Dacă la recensământul din 2011 în România se declarau 3.890 de persoane ca fiind huțuli, datele cele mai recente din 2021 arată o scădere la doar 3.210 persoane. În Ucraina, comunitatea era mult mai numeroasă, depășind în 2011 21.400 de persoane, însă cine știe câți mai sunt acolo acum, cu războiul acesta blestemat.
Traseu: Satul Ulma - Vârful Poiana Săcălești
Marcaj:nemarcatCoordonate GPS: 47°53'19.6"N 25°18'28.4"E (Satul Ulma)
Durata: 1h 52'
Distanța: 5.58 km
Diferență de nivel: 480 m
Dificultate: usor.
Tipul tarseului: dus-intors
Starea marcajelor: nemarcat
Surse de apă: nu am identificat pe traseu izvoare
Track GPS: Descarcă track-ul: Obcina Șurdin: Vârful Poiana Săcălești
După circa 750 de metri de la intersecția din sat, găsim un loc pe marginea drumului pietruit. Este ora 14:36, destul de târziu în condițiile în care stresul unui nou traseu nemarcat și grija față de necunoscut pluteau în aer, apăsător.
Ora 14:36 - Ultimele pregătiri înainte de asaltul final spre Poiana Săcălești
Și aici regăsim același respect profund între proprietari și drumeți: drumețul respectă grija pentru animale a gospodarului, iar acesta din urmă acordă facilitate în traversarea terenurilor sale. Este o înțelegere tacită, specifică locului, care transformă o proprietate privată într-o poartă deschisă către crestele munților.
Asemănarea este frapantă cu ceea ce am trăit pe traseul spre Lucina; aceleași gospodării risipite, precum cele din cătunul Hrobi, unde barierele sunt simple praguri pe care le treci cu ușurință, atâta timp cât lași totul în urma ta așa cum l-ai găsit. Această ospitalitate discretă a huțulilor este cea care face farmecul drumețiilor în Bucovina de Nord.
Respectul reciproc - cheia parcurgerii traseelor nemarcate prin fânețele huțulilor
După circa 800 de metri, trecem de ultima gospodărie a satului. Acesta este un punct de cotitură important al traseului: drumul clar se termină, iar poteca noastră continuă spre dreapta, atacând versantul cu o urcare ceva mai susținută.
Punctul de cotitură de după ultima casă - începutul urcușului susținut
Odată ce am urcat mai sus, perspectivele devin copleșitoare. Privirea plonjează de la satul așternut jos în vale, pe firul Sucevei, până la piscurile învecinate din Ucraina. Iar verdele acesta crud, specific începutului de iunie în Bucovina, pur și simplu îți gâdilă retina.
Perspective copleșitoare asupra văii și a munților de dincolo de frontieră
Traversarea acestor pajiști alpine pline de flori te încarcă cu frumos. În spate, în plan apropiat, parca s-ar vedea (deși nu pot spune cu siguranță) Vârful Skupova. Poate de mai sus, chiar de pe vârf, ne vom putea orienta mai bine. Consultând track-ul GPS pe telefon, observ că imediat ce vom atinge culmea piciorului ce coboară spre sat, va trebui să cotim spre stânga.
Pe pajiștile alpine, printre frumusețea florilor
Ajunși sus pe culme, găsim în sfârșit Fagul din Ulma, un veritabil monument al naturii. Acest arbore secular impresionează prin dimensiunile sale și prin coroana spectaculoasă, fiind considerat unul dintre cei mai frumoși arbori din nordul Moldovei. Situat strategic pe linia de culme, fagul a supraviețuit zecilor de ani de intemperii, devenind un punct de reper inconfundabil pentru orientarea în sălbăticia Obcinei Șurdin.
Fagul din Ulma - o prezență impunătoare pe culmea piciorului de munte
Am ajuns la un alt moment de cotitură. Chiar dacă instinctul îți spune să continui pe drumul principal, mai bine conturat, noi am ales varianta din stânga, prin pădure. Ne-am lăsat în voia inimii și, mai ales, a track-ului GPS, care ne confirma că aceasta este calea corectă spre creasta înaltă, părăsind drumul care probabil cotea spre zonele de exploatare.
Alegerea variantei din stânga - o decizie bazată pe track-ul GPS
După aproape 3 km de urcuș, la ora 15:49, am ajuns în sfârșit pe vârf. Având în vedere că am pornit la ora 14:36, înseamnă că am făcut o oră și 13 minute până la destinație. Pe vârf nu găsim niciun indicator sau bornă care să ne confirme oficial reușita, un lucru obișnuit pentru culmile sălbatice ale Obcinei Șurdin.
Ora 15:49 - Pe Vârful Poiana Săcălești, cel mai înalt punct din Obcina Șurdin pe teritoriul României
În lipsa oricăror indicatoare montane, singura opțiune viabilă rămâne verificarea poziției pe hartă. Este momentul acela de satisfacție când tehnologia îți confirmă că instinctul și pașii te-au purtat exact unde trebuie, pe cel mai înalt punct de pe teritoriul românesc al acestui masiv.
Confirmarea digitală a reușitei - punctul GPS fixat pe Vârful Poiana Săcălești
Vârful este lipsit de perspective, fiind împădurit. Acest lucru îmi împiedică și posibilitatea de a mă orienta în spațiu, neputând verifica vizual teoria identificării Vârfului Skupova. La auzul acestor vești, bineînțeles că Erika nu s-a putut abține să nu bombăne: „Bine că toți urcă acum pe crestele înalte din țară și tu mă aduci aici, pe un vârf unde nu văd nimic!”.
Ignor cuvintele ei cu un zâmbet, pentru că știu că le spune doar ca să mă cicălească. Nimic nu poate știrbi bucuria mea de a ajunge pe un vârf atât de izolat, îndepărtat și total nemarcat. În lipsa unor panorame spectaculoase, ne grupăm pentru un selfie, să rămână amintire cu cine am cucerit acest punct ascuns al Bucovinei.
Bucuria reușitei pe un vârf nemarcat - amintire de pe Poiana Săcălești
La calculele noastre, dacă am făcut o oră și un pic la urcare, n-ar fi trebuit să facem mai mult de 50 de minute la coborâre. Însă, la nici 10 minute după ce am început retragerea, am dat peste un frumos exemplar de viperă comună (Vipera berus).
Această reptilă fascinantă este singura specie veninoasă din Carpați, fiind recunoscută după celebrul model în zig-zag de pe spate. Deși întâlnirea ne-a tăiat respirația, vipera este, în esență, un animal timid care atacă doar dacă este provocat sau surprins.
Prim ajutor în caz de mușcătură: păstrați-vă calmul pentru a nu accelera ritmul cardiac, imobilizați membrul afectat și apelați imediat 112. Îndepărtați obiectele strânse de pe zona mușcată și evitați orice efort. Sub nicio formă nu încercați să aspirați veninul, să aplicați un garou, gheață sau alte substanțe pe rană.
Vipera comună (Vipera berus) - o prezență spectaculoasă și respectată pe potecile Bucovinei
În sfârșit, ieșim din pădure și ne putem bucura din nou de panoramele liniștitoare ale peisajului bucovinean. Este ora 16:12. Stresul traseului necunoscut a trecut complet. Nu ne rămâne decât să ne bucurăm de moment, să respirăm aerul curat și să privim cum lumina amiezii târzii începe să îmbrace obcinele în culori calde.
Ora 16:12 - Relaxare și panorame deschise la ieșirea din pădure
La întoarcere, am trecut din nou pe lângă Fagul din Ulma. Este genul de monument natural pe lângă care n-ai cum să treci fără să mai faci o fotografie sau să rămâi un moment în tăcere. Tot aici, am observat pajiștea presărată cu flori de Nu-mă-uita.
Nu am putut trece nepăsător pe lângă ele; erau florile preferate ale mamei mele, plecată dintre noi cu mulți ani în urmă. Această întâlnire neașteptată pe culmile Obcinei Șurdin a transformat coborârea într-un moment de introspecție și dor.
O ultimă fotografie cu paznicul secular al culmii
Nu-mă-uita (Myosotis) - flori ce poartă cu ele amintiri dragi
Închei acest traseu cu imaginea unei flori de o frumusețe rară, găsită chiar spre finalul traseului: Sisyrinchium montanum, cunoscută și sub numele de Iarba ochiul-albastru.
Traseul spre Poiana Săcălești rămâne pentru mine o dovadă că bucuria muntelui nu stă doar în panorame de 360 de grade, ci în respectul față de comunitățile de huțuli, în adrenalina necunoscutului și în amintirile care înfloresc la fiecare pas.
Iarba ochiul-albastru (Sisyrinchium montanum) - o bijuterie a pajiștilor din Ulma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumim pentru comentariu îți vom răspunde cât mai curând posibil.