Ascensiune pe varful Lucina din Obcina Mestecăniș - ghid complet, coordonate, Track GPS
Obcina Mestecăniș face parte din Carpații Orientali, fiind integrată în Grupa Carpaților Maramureșului și ai Bucovinei. Alături de Obcina Mare și Obcina Feredeului, aceasta reprezintă una dintre cele trei unități montane principale care alcătuiesc subdiviziunea Obcinelor Bucovinei.
Dintre cele trei, Obcina Mestecăniș ocupă poziția cea mai vestică și se distinge prin faptul că deține cele mai mari altitudini din întreg grupul, culminând cu Vârful Lucina (1588 m). Relieful său este caracterizat printr-o constituție geologică predominant formată din șisturi cristaline, ceea ce îi conferă un aspect mai masiv și culmi mai înalte spre deosebire de celelalte două obcine, formate majoritar din fliș.
Limite și vecinătăți: Obcina Mestecăniș
Din punct de vedere geografic, Obcina Mestecăniș este clar delimitată de repere naturale și administrative: la nord, limita sa este marcată de granița de stat cu Ucraina, în timp ce la est se învecinează cu Obcina Feredeului, fiind separată de aceasta prin valea râului Moldova. În partea de vest, masivul se învecinează cu Munții Tibău, granița fiind stabilită de cursul râului Bistrița Aurie. La sud și sud-vest, conexiunea cu Munții Suhard este întreruptă de valea aceleiași Bistrițe Aurii și de Pasul Mestecăniș.
Program ziua a treia, Bucovina.
Ziua a treia a fost dată complet peste cap. Planul nostru inițial era să pornim direct pe traseu, dar ploaia nu ne-a lăsat. Am decis de comun acord să nu pierdem timpul degeaba și am vizitat Comuna Muzeu Ciocănești. Am admirat casele celebre, frumos ornate cu motive naționale pictate direct pe fațade, am vizitat Muzeul Ouălor Încondeiate și Muzeul Satului. Așa am petrecut timpul până la amiază, când ploaia s-a oprit și ne-a dat simbolic semnalul: acum puteți merge pe munte. Era deja trecut de ora 12:00, așa că am pornit rapid spre localitatea Moldova Sulița, punctul de intrare în traseu.
Cătunul Hrobi - Obcina Mestecăniș
Traseu: Satul Moldova Sulița - Vârful Lucina
Marcaj: nemarcat
Inițial, planul meu era să combinăm această drumeție cu o vizită la renumita Herghelie Lucina, celebră pentru conservarea calului huțul. Această rasă montană, singura autohtonă din România, este recunoscută pentru rezistența incredibilă și agilitatea pe poteci accidentate, fiind un simbol viu al Bucovinei. Totuși, o astfel de vizită ar fi implicat un traseu mult mai lung, iar având în vedere programul nostru deja foarte încărcat, am decis că nu este cea mai bună idee. În plus, accesul pe teritoriul hergheliei este adesea reglementat, fiind o zonă împrejmuită.
Am optat, așadar, pentru o variantă mai scurtă, cu plecare din Moldova Sulița. Era deja ora 13:22 când am pornit la drum, o oră neobișnuit de târzie pentru standardele noastre, sincer, nici nu-mi aduc aminte să mai fi început vreodată o tură pe munte atât de târziu. Totuși, fiind început de iunie, nu mi-am făcut griji mari, ziua este suficient de lungă pentru a ne permite acest răgaz. În imaginea de mai jos se poate vedea cum am parcat mașinile cu simț de răspundere. Am vrut să ne asigurăm că mastodonții care cară pădurile țării spre alte zări au suficient loc de manevră, fără să fie nevoiți să ne împrumute oglinzile retrovizoare drept suvenir.
Parcare regulamentară în Moldova Sulița - start la ora 13:22
Nici nu ne-am îndepărtat bine de mașini și peisajele bucovinene încep deja să ne clătească ochii. Obcina Mestecăniș ne întâmpină cu acel amestec inconfundabil de pajiști verzi și păduri de conifere, confirmând încă de la primii pași de ce această zonă este considerată una dintre cele mai pitorești subdiviziuni ale Carpaților Maramureșului și ai Bucovinei.
Primele perspective asupra crestelor domoale ale Obcinei Mestecăniș
La ora 13:53 am ajuns în cătunul Hrobi, un loc care pare desprins dintr-o altă eră. Acest cătun este unul dintre cele mai izolate așezări din Bucovina, situat la o altitudine ce depășește adesea 1100-1200 de metri. Hrobi este cunoscut pentru comunitatea sa restrânsă de huțuli, care și-au păstrat modul de viață tradițional în ciuda asprimii muntelui. Interesant este că, din punct de vedere administrativ, localitatea aparține de comuna Moldova Sulița, însă distanțele și relieful fac ca viața aici să aibă propriul ritm, departe de civilizația modernă.
Pe colinele din jur, fânețele frumos împrejmuite par puse la boloboc, într-o ordine care trădează respectul localnicilor pentru pământ. Se pot observa construcțiile din lemn specifice zonei, acele odăi sau pătule unde se depozitează fânul uscat peste iarnă, elemente care dau peisajului un farmec inconfundabil.
Cătunul Hrobi: fânețe și rânduială bucovineană la poalele Vârfului Lucina
Deși nu am întâlnit localnici pe ulițele înguste ale cătunului, liniștea locului vorbea de la sine. Totul în jur pare să respecte o rânduială veche de sute de ani. Singurele sunete care ne însoțeau erau tălăngile vitelor care pășteau pe versanții din apropiere și fâșâitul ierbii înalte sub adierea vântului. Ne-am continuat urcușul, lăsând în urmă ultimele case din Hrobi, cu gândul la asprimea vieții în acest cătun pe timp de iarnă, când zăpada probabil aproape îngroapă gardurile construite cu atâta chibzuială.
Părăsim ultimele așezări și intrăm în zona de gol alpin
Pe parcursul urcușului, vom trece peste mai multe bariere de acest fel, construite cu o migală specifică locului. Acestea reprezintă soluția perfectă pentru siguranța animalelor, permițând în același timp traversarea facilă a drumeților. Mecanismul este simplu și eficient: nu trebuie decât să glisezi primele două bârne pentru a trece rapid, fără a strica integritatea gardului. Este o dovadă de ingeniozitate a gospodarilor huțuli, care îmbină utilul cu respectul pentru trecător.
Sistem ingenios de acces prin gardurile fânețelor din Bucovina
La ora 14:23 am ajuns la o bifurcație a potecii. De aici, noi am ales să continuăm spre stânga, urmând drumul mai direct spre creastă. Varianta din dreapta te conduce, într-un final, tot către vârf, însă face un ocol de câteva sute de metri pe la niște gospodării situate mai sus pe munte, de unde trebuie să cotești ulterior spre stânga. Având în vedere ora plecării, am preferat să evităm această buclă suplimentară și să rămânem pe varianta mai scurtă.
Punctul de decizie: am ales varianta din stânga pentru un urcuș mai direct
Pe măsură ce câștigăm altitudine, perspectiva se deschide spectaculos. Privind înapoi, putem observa în plan îndepărtat satul Moldova Sulița întins de-a lungul văii, iar în fața noastră se desfășoară colinele domoale ale Obcinei Feredeului, care se învecinează la est cu masivul nostru. Mai aproape, se distinge clar cătunul Hrobi, pe lângă care tocmai am trecut, oferindu-ne o imagine de ansamblu asupra izolării sale pitorești.
Privire retrospectivă: Cătunul Hrobi și Moldova Sulița văzute de pe versantul Vârfului Lucina
Odată ajunși pe traseul de creastă, acesta ar trebui să fie marcat cu bandă roșie, conform hărților pe care le aveam la îndemână: una editată de Vasile Băican și una pusă la dispoziție de Salvamont Suceava. Pe această cale, doresc să îi mulțumesc domnului Voicu Raia pentru ajutorul prețios oferit prin furnizarea hărților, esențiale pentru navigarea într-o zonă unde, din păcate, marcajele din teren sunt de negăsit. Trebuie să menționez că am parcurs întreg traseul fără a întâlni marcaje turistice, orientarea fiind făcută în cea mai mare parte pe baza track-ului GPS generat în aplicații offline.
Această magistrală de culme vine dinspre nord, din Pasul Cârlibaba, și continuă spre sud până în Pasul Mestecăniș. În fotografia realizată privind înapoi spre nord, cred că se distinge Muntele Hrobi (1506 m). Ca de obicei, dacă am greșit identificarea vârfului, vă rog să mă contactați pentru a face rectificările necesare.
Muntele Hrobi (1506 m) lăsat în urmă, în timp ce ne îndreptăm spre sud pe creasta marcată (teoretic) cu bandă roșie
Privind spre sud și sud-est, orizontul se deschide larg peste vastele poieni împrejmuite, un peisaj definitoriu pentru platoul Lucinei. În plan îndepărtat, se profilează clar culmile mai înalte și mai aspre ale Munților Suhard. Este un tablou care îmbină perfect blândețea obcinelor cu masivitatea crestelor vecine.
Vastele poieni ale Lucinei și culmile Munților Suhard vizibile la orizont
Pe platoul Lucinei, am întâlnit grupuri de cai huțuli lăsați în libertate, împrăștiați pe poiană de ai fi zis că sunt sfădiți între ei. Peisajul, cu verdele crud al pășunilor alpine și albastrul intens al cerului, concurează cu brio celebra imagine Bliss a Windows-ului XP. Acești cai, mândria Hergheliei Lucina, cea mai veche de acest fel din țară, înființată în 1856, sunt o rasă arhaică, perfect adaptată asprimii muntelui, fiind renumiți pentru calmul și rezistența lor fenomenală.
Libertate pe culmi: cai huțuli sub un cer „de Windows XP” în Obcina Mestecăniș
Este ora 15:42 și am atins, în sfârșit, cota maximă a traseului. Ajunși pe Vârful Lucina 1588 m, am constatat că nu există niciun însemn oficial, vreo bornă sau un panou care să-l marcheze. Punctul care s-a dovedit a fi cel mai înalt de pe această culme prelungă este marcat doar de un stâlp solitar, care făce parte din gardul ce împrejmuiește pășunile.
Vârful Lucina (1588 m): cel mai înalt punct, marcat doar de un stâlp de gard
De pe vârful Lucina, panorama este cu adevărat impresionantă. Privind spre vest, în plan apropiat se desfășoară Munții Țibăului, iar în spatele lor, la orizont, se disting clar vârfurile încă înzăpezite ale Munților Rodnei. Spre sud-est, privirea întâlnește din nou Munții Suhard, locuri dragi pe care le-am vizitat în 2019 și care acum ne oferă o perspectivă diferită, de la înălțimea Obcinei Mestecăniș.
Spectacolul crestelor: de la Munții Țibăului până la vârfurile albe ale Rodnei
Confirmarea locației vine și de pe harta Topo România, unde Vârful Lucina apare cu altitudinea exactă de 1587,9 m. Această precizie matematică ne reconfirmă faptul că stăm pe acoperișul Obcinelor. Este un detaliu tehnic care dă satisfacție oricărui drumeț pasionat de cartografie și orientare, validând efortul urcușului de până acum.
Vârful Lucina reperat pe harta Topo cu precizie.
Coborârea o facem spre valea pârâului Lucina. Pentru a ajunge acolo, ne orientăm după un drum vechi, care pare să fi fost deja revendicat de mama natură. Poteca abia se mai ghicește printre ierburi, amintindu-ne încă o dată cât de puțin umblate sunt aceste culmi și cât de repede șterge muntele urmele trecerii omului atunci când locurile sunt lăsate în pace.
Recucerit de natură: vechiul drum de culme pe care am început coborârea
Pe finalul coborârii, traseul se intersectează cu pășunile Hergheliei Lucina. Traversăm gardurile folosind aceleași sisteme de bariere (trecători) întâlnite și la urcare, iar într-un final ajungem la drumul forestier unde ne-am lăsat mașinile. Programul pentru astăzi se încheie aici, urmează o seară de odihnă și schimb de impresii, căci mâine ne așteaptă probabil cea mai grea, dar și cea mai bogată zi a vacanței noastre în Bucovina. Avem în plan două drumeții, vizitarea mănăstirilor Putna și Sucevița, și un popas în celebrul Pasul Palma, totul într-un itinerariu de peste 250 km.
Aproape de final: Valea Lucina ne întâmpină cu liniște înainte de marea aventură de mâine
Itinerariu auto: Program ziua a treia, Bucovina.
Track GPS: Vârful Lucina - Obcina Mestecăniș
Buna ziua! track-ul GPS postat aici este cel al Obcinelor Mari. Multumesc pentru trasee, chiar va calc pe urme. Am gasit la dvs pe Wiki si pe cel al Obcinei Mestecanis.
RăspundețiȘtergereBună ziua! Mulțumesc pentru observație și pentru semnalare. Aveți dreptate, track-ul GPS este cel al Obcinelor Mari, îl voi corecta. Mă bucur că traseele vă sunt utile și că le parcurgeți. Drumuri bune și ture reușite!
Ștergere