Cetatea Aiudului
Fortăreața breslelor medievale
De la așezare daco-romană la cetate a sașilor, reședință a lui Gabriel Bethlen și muzeu cu o istorie de peste două secole. Nouă turnuri, cinci bresle, un pentagon de piatră în centrul unuia dintre cele mai vechi orașe din Alba.
Cetatea Aiudului este unul dintre cele mai vechi și mai bine conservate complexuri de arhitectură medievală urbană din Transilvania, un pentagon neregulat de piatră brută ridicat în centrul orașului Aiud, județul Alba, pe locul unei foste așezări daco-romane din secolul al III-lea. Originea numelui orașului și al cetății este strâns legată de această istorie: numele de „Aiud” provine de la Sfântul Egidiu (în maghiară Egyed, în latină Aegidius), patronul spiritual al primei biserici construite de sași pe acest amplasament în secolul al XIV-lea.
Construită în două mari etape: prima în secolul al XIV-lea, ca biserică fortificată, a doua în secolele XVI–XVII, când a primit forma și incinta cu turnuri pe care le vedem azi, cetatea a supraviețuit invazii turcești, răscoale, incendii, bombe și două secole de neglijare administrativă.
Cu un perimetru de aproximativ 350 de metri, nouă turnuri atribuite breslelor meșteșugărești ale orașului, două lăcașuri de cult, un palat voievodal care a adăpostit reședința lui Gabriel Bethlen și unul dintre cele mai vechi muzee de istorie din România, Cetatea Aiudului este mult mai mult decât o ruină pitorească. Este memoria vie a unui oraș care a fost, pe rând, cetate săsească, centru al calvinismului ardelean, capitală de comitat și pol cultural al Transilvaniei. Monument istoric cu codul AB-II-a-A-00172, cetatea se află în plin proces de restaurare.
Legenda locului
Tradiția săsească locală susține că o primă fortăreață a existat la Aiud înainte de marea invazie tătară din 1241–1242, deși cercetările arheologice nu au putut confirma această ipoteză. Certă este în schimb o altă scenă medievală, petrecută în noiembrie 1437: răscoala țăranilor lui Benedict Gazda din Diod (actualul Stremț) a izbucnit cu violență la porțile cetății, iar nobilimea a recuperat fortăreața abia după două săptămâni de ocupație. Evenimentul a rămas în memoria locului ca dovadă că zidurile cetății nu au despărțit niciodată liniștea de istorie.
Cel mai dramatic episod rămâne asediul din septembrie 1658, când trupele turco-tătare au venit după populația Aiudului și a refugiaților din Alba Iulia adăpostiți în cetate. Locuitorii au rezistat câteva zile, dar cetatea a cedat în cele din urmă. Hanul a cerut predarea armelor, a bijuteriilor și a fetelor pentru haremul său. Amintirea acelui asediu a rămas atât de vie, încât atunci când, în 1704, 6.000 de soldați ai lui Francisc Rákóczi au sosit la Aiud, orășenii i-au primit cu suspiciune și au trimis în secret un sol la Sibiu pentru a anunța comandantul habsburgic că sunt forțați să lupte alături de curuți.
Mai puțin știută este și povestea incendiului din 1600, când trupele lui Mihai Viteazul au ars biserica gotică din interiorul cetății. Gabriel Bethlen a refăcut-o, iar această legătură cu două figuri istorice majore transformă cetatea într-un punct unic de intersectare a memoriei românești și transilvănene.
Cetatea Aiudului, municipiul Aiud
Tip: Cetate medievală urbană · Monument Istoric · Muzeu de Istorie · Complex religios
Despre cetate: cinci secole de piatră
Intrând în centrul Aiudului dinspre Alba Iulia, cetatea apare în dreapta drumului aproape fără avertisment: un pentagon de ziduri înalte, flancate de turnuri masive cu formă rectangulară sau poligonală, la câțiva pași de traficul cotidian al orașului. Nu stă pe o colină, nu domină un peisaj deschis, cetatea Aiudului este cetate urbană, împletită cu țesutul orașului, ceea ce îi conferă un cu totul alt tip de forță. E un monument care nu trebuie căutat: te oprești în față fără să fi planificat-o.
Sub actuala cetate, cercetările arheologice desfășurate între 1974 și 1977 au scos la lumină straturile unei așezări daco-romane din secolul al III-lea, peste care a fost înălțată ulterior o fortificație de pământ. Cetatea propriu-zisă a luat naștere în două faze distincte. Prima, databilă în secolul al XIV-lea, a construit o biserică fortificată, model răspândit în toată Transilvania medievală, pe care tradiția săsească locală o plasează chiar înainte de invazia tătară din 1241, deși dovezile arheologice confirmă cert doar secolul XIV. A doua fază, desfășurată în secolele XVI–XVII, a extins zidurile, a trasat planul pentagonal neregulat cu cele nouă turnuri ale breslelor și a definit forma pe care cetatea o are azi.
Deși mică prin dimensiuni, perimetrul incintei este de aproximativ 350 de metri și suprafața de circa 3.500 de metri pătrați, cetatea a constituit un mijloc sigur de apărare datorită grosimii zidurilor de 1,20–1,30 metri, înălțimii de 7–8 metri la care se adăuga un parapet de cărămidă de 2 metri, și șanțului cu apă care o înconjura în exterior. Șanțul a funcționat până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când a fost colmatat. Accesul se făcea exclusiv prin Turnul Porții, de sub care podul mobil plutea peste apă și controla intrarea în cetate.
Cele nouă turnuri nu erau simple elemente defensive: fiecare aparținea unei bresle meșteșugărești care îl întreținea, îl apăra și îl personalizase cu emblema sa cioplită în piatră pe perete. Breasla măcelarilor, atestată din secolul XV cu privilegii princiare din 1589 și 1749, a dat numele celui mai vechi turn. Breasla dogarilor, a croitorilor, a cizmarilor, a blănarilor, a olarilor, a lăcătușilor-fierarilor, asociația Kalendas, fiecare din aceste bresle era o formă de organizare civică cu obligații militare și comandanți proprii, aleși din rândurile meșterilor.
Componentele complexului
⛪ Biserica Reformată Calvină: inima gotică a cetății
Cel mai important și mai impunător edificiu din interiorul incintei, biserica a fost construită în a doua jumătate a secolului al XV-lea în stilul gotic transilvănean, fiind o biserică de tip hală în stil gotic târziu. Arhitectura unică a Bisericii Reformate se remarcă prin elemente cu adevărat deosebite: interiorul păstrează console sculptate cu motive vegetale și umane, iar turnul său robust, înalt de 64 de metri, domină silueta cetății din orice unghi. Pe lângă rolul religios, acest turn a fost folosit efectiv ca turn de observație și avanpost militar, fiind prevăzut cu metereze și guri de tragere adaptate armelor de foc de calibru mic, făcând parte integrantă din sistemul defensiv al cetății.
În 1600, trupele lui Mihai Viteazul au incendiat lăcașul; Gabriel Bethlen l-a refăcut în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Astăzi, biserica aparține cultului reformat calvin și poate fi vizitată.
⛪ Biserica Evanghelică Luterană: stratificarea religioasă a Aiudului
Construită în secolul al XIX-lea pe locul și pe fundațiile unei capele mai vechi din 1333–1334, această biserică mai mică ilustrează diversitatea confesională a unui oraș în care au coexistuit sași luterani, maghiari calvini și români ortodocși. Planul și fundațiile capelei romanice originale au fost conservate și incluse în noua construcție.
🏰 Palatul Voievodal: reședința lui Gabriel Bethlen
Amplasat pe latura de nord a cetății, Palatul Voievodal (sec. XVI–XVII) a fost reședința principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen în perioada 1612–1629. Același Gabriel Bethlen care a construit Castelul de la Cetatea de Baltă, care a înființat în 1622 Colegiul Academic (mutat ulterior la Aiud în 1662), una dintre primele instituții de învățământ superior protestant din Europa, și care a creat prima școală cu predare în limba română din Transilvania, cu speranța atragerii românilor ardeleni spre Reforma religioasă. Palatul adăpostește din 1950 Muzeul de Istorie din Aiud.
🏛️ Muzeul de Istorie: 230 de ani de memorie colectivă
Fondat în 1796 pe lângă Colegiul Academic Bethlen sub numele latin de Raritatvm Et Rervm Natvralivm Mvsevm, Muzeul rarităților și lucrurilor naturale, este una dintre cele mai vechi instituții muzeale din România. Colecțiile actuale cuprind piese de istorie și arheologie de la sfârșitul paleoliticului până în perioada modernă: depozite de bronzuri hallstattiene de la Cetea, Crizbav, Aiud și Șpălnaca, piese scitice și celtice, coiful militar roman de bronz descoperit la Lunca Mureșului, monumente romane epigrafice și sculpturale. Aproximativ 30.000 de piese compun patrimoniul total al instituției.
🗼 Turnurile breslelor: pietre cu blazoane
Fiecare dintre cele nouă turnuri ale cetății poartă pe ziduri emblema breslei care l-a îngrijit de-a lungul secolelor. Turnul Porții, construit în faza inițială a cetății (sec. XIV), asigura accesul controlat prin podul mobil de peste șanțul cu apă. Turnul Kalendas, inițial al frânghierilor, donat ulterior asociației „Sfântul Spirit", este unul dintre puținele turnuri cu o proveniență documentară complexă. Pe peretele Turnului Olarilor se mai distinge și azi blazonul breslei cioplite în piatră, una dintre cele mai vechi bresle atestate din Aiud, cu privilegii din 1748.
Turnurile cetății, unul câte unul
Dincolo de prezentarea generală, fiecare turn al cetății are povestea lui proprie, păstrată în inscripții, materiale de construcție și tradiții de breaslă. Iată, pe rând, cele nouă turnuri ale Cetății Aiudului.
🗼 1. Turnul Croitorilor
Turnul Croitorilor este amplasat la mijlocul laturii de est a cetății. O inscripție situată pe latura estică atestă apartenența sa la breasla croitorilor din Aiud, menționată documentar în secolul al XV-lea. Turnul a fost întreținut de această breaslă pe durata întregii sale istorii și reprezintă unul dintre elementele defensive importante ale laturii estice a incintei fortificate.
🗼 2. Turnul Cojocarilor (Turnul Blănarilor / Turnul Dantelat)
Acest turn este cunoscut și sub denumirile de Turnul Blănarilor sau Turnul Dantelat. A fost construit cel mai târziu dintre toate turnurile cetății, în timpul principelui Gabriel Bethlen, în secolul al XVII-lea, și a suferit modificări importante în 1795. În interior s-au păstrat elemente din lemn folosite pentru întinderea și uscarea pieilor, care reflectă specificul activității breslei cojocarilor.
🗼 3. Turnul Fierarilor (Turnul Lăcătușilor)
Turnul Fierarilor se mai numește și Turnul Lăcătușilor. A fost primit de breasla lăcătușilor în secolul al XVIII-lea, după distrugerea cetății de către trupele habsburgice și ale curuților. Turnul era destinat să asigure apărarea cetății dinspre nord-vest și are o inscripție cu însemnele breslei lăcătușilor. Breasla fierarilor și a lăcătușilor este una dintre cele mai vechi din Aiud, consemnată încă din secolul al XVI-lea.
🗼 4. Turnul Kalendas
Turnul Kalendas a fost construit dintr-un contrafort în perioada 1791–1795, cum dovedește inscripția de pe fațada estică. A primit denumirea de Kalendas după obiceiul societății Sfântul Spirit, care l-a administrat, de a se întâlni în prima zi a fiecărei luni, kalendae. Inițial, turnul a aparținut breslei frânghierilor, iar ulterior a fost donat asociației Kalendas, sau Sfântul Spirit. Averea funciară a fost primită de la principele Apafi în 1675.
🗼 5. Turnul Măcelarilor
Turnul Măcelarilor este rectangular și păstrează încă elemente din faza sa inițială de construcție, din secolul al XIV-lea. A fost dat în grija breslei măcelarilor încă de la început și a fost îngrijit de această breaslă pe durata întregii sale istorii. Breasla măcelarilor apare menționată din secolul al XV-lea, primind mai multe privilegii din partea principilor transilvăneni în 1589 și 1749. În perioada modernă, breasla s-a transformat în asociație profesională. Acesta este cel mai vechi turn dintre toate turnurile cetății.
🗼 6. Turnul Olarilor
Turnul Olarilor este singurul turn al cetății care are soclu din piatră, prezent pe fațadele exterioare. Se presupune că a fost construit înaintea Turnului Kalendas. Este ridicat deasupra unei fundații din secolul al XIV-lea și are o formă patrulateră. Privilegiul breslei olarilor datează din anul 1648, unele surse menționează 1748. Sunt indicii că anterior turnul a aparținut breslei frânghierilor. Breasla olarilor a existat până în primele decenii ale secolului al XX-lea, sub formă de asociații sau ca meșteri independenți.
🗼 7. Turnul Tabacarilor (Turnul Dogarilor)
Turnul Tabacarilor este cunoscut și sub numele de Turnul Dogarilor. Alături de Turnul Măcelarilor, datează din secolul al XIV-lea. O inscripție astăzi ilizibilă atestă că în 1744 s-au efectuat reparații majore asupra turnului. Pe peretele turnului sunt săpate în piatră însemnele breslei și anul ultimei reparații, 1744. Privilegiul lui Sigismund Báthory, acordat breslei, datează din 1583. Statutul breslei a fost emis de principele Apafi în 1675 și reconfirmat apoi de Carol al VI-lea de Habsburg în 1720. Breasla dogarilor aiudeni apare menționată din 1519, fiind una dintre cele mai redutabile bresle transilvănene de dogari.
🗼 8. Turnul Cizmarilor
Turnul Cizmarilor are formă rectangulară și a aparținut întâi breslei lăcătușilor, fiind atribuit cizmarilor în secolul al XVIII-lea. A fost amplasat inițial în colțul de sud-est al Cetății Aiud, în grija breslei fierarilor, dar după distrugerea sa în 1706 a fost dat breslei cizmarilor, care l-a refăcut în 1734. În peretele turnului sunt zidite trei inscripții: prima ilustrează însemnele breslei cizmarilor din Aiud, a doua arată că, din pricina avariilor suferite în timpul luptelor dintre curuți și labanți, turnul reparat în 1734 intră în posesia breslei cizmarilor, care a suportat și costurile, iar a treia, cu însemnele breslei lăcătușilor, atestă folosirea turnului de către aceștia până în anul 1706. Breasla cizmarilor apare menționată încă din secolul al XV-lea.
🗼 9. Turnul Porții
Turnul Porții a fost ridicat încă de la început, în secolul al XIV-lea, și pe sub el se asigura accesul în cetate. Este turnul cel mai important din punct de vedere defensiv, deoarece controlează singurul punct de trecere: poarta de sub turn era legată de podul mobil care făcea legătura peste șanțul cu apă. Într-o a doua fază de construcție, pe partea vestică a Turnului Porții a fost ridicată clădirea ce adăpostește azi Muzeul de Istorie din Aiud. Turnul Porții a fost ulterior înglobat în clădirea Palatului Voievodal. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, șanțul a continuat să fie utilizat.
Vizita pas cu pas
1. Cetatea Aiudului în mijlocul orașului
Cetatea Aiudului nu se anunță de departe și nu cere o deviație de traseu: se află în centrul orașului, pe marginea de drumul național DN1. Parcarea se găsește în Piața Consiliul Europei, chiar în fața incintei. Înaintea oricărui pas prin porți, merită să înconjori cetatea pe exterior: zidurile înalte, turnurile cu profile poligonale și diversele inscripții păstrate pe alocuri pe piatră povestesc deja mai mult decât orice panou informativ.
În mod normal, biletele de intrare la Muzeul de Istorie se cumpără la casa de la Turnul Porții (program standard marți–duminică). Totuși, deoarece clădirea se află în plin proces de restaurare, expozițiile interioare sunt temporar închise publicului. Verifică în prealabil accesibilitatea curții interioare la numărul 0258 865 459 înainte de a planifica vizita.
2. Turnul Porții: pragul medieval al orașului
Primul element construit al cetății, Turnul Porții datează din faza inițială de construcție a secolului al XIV-lea. Pe sub el se asigura singurul acces în interior, controlat prin podul mobil care plutea deasupra șanțului cu apă. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când șanțul a fost colmatat, acesta era singurul punct de trecere. În faza a doua de construcție, pe latura vestică a turnului a fost ridicată clădirea care adăpostește azi Muzeul de Istorie. Privește cu atenție arcada de intrare, piatra păstrează urme ale prinderii porții originale.
3. Incinta și turnurile breslelor
Odată intrați în curtea cetății, perspectiva se deschide pe întreaga incintă pentagonală. La unghiurile de întâlnire ale zidurilor și la mijlocul laturilor lungi sunt adosate cele nouă turnuri ale breslelor, fiecare cu personalitatea sa arhitecturală distinctă: Turnul Măcelarilor, al Croitorilor, al Cizmarilor, al Blănarilor, al Dogarilor, al Olarilor, Turnul Kalendas, al Lăcătușilor-Fierarilor și Turnul Porții.
Pe ziduri și pe turnuri se mai pot citi alocuri inscripții care datează diferitele faze de construcție și refacere. Drumul de strajă de pe interiorul zidului lega toate turnurile între ele, iar din această rețea circulau „ofițerii de breaslă", comandanții militari aleși din rândurile meșterilor.
Caută pe peretele Turnului Olarilor blazonul breslei cioplite în piatră — una dintre puținele embleme de breaslă păstrate in situ pe un monument medieval din România.
4. Biserica Reformată Calvină: 64 de metri de gotic
Clădită în a doua jumătate a secolului al XV-lea în stilul gotic transilvănean, biserica este piesa arhitecturală cea mai importantă a complexului. Turnul de 64 de metri, prevăzut cu metereze, era parte integrantă a sistemului defensiv al cetății, nu doar un element de reprezentare religioasă. Interiorul a suferit în 1600, când trupele lui Mihai Viteazul au incendiat lăcașul, dar Gabriel Bethlen a finanțat refacerea sa în primele decade ale secolului al XVII-lea, adăugând și elemente decorative renascentiste caracteristice epocii sale. Astăzi, biserica este activă și aparține cultului reformat calvin.
5. Palatul Voievodal și Muzeul de Istorie
Pe latura de nord a cetății se ridică Palatul Voievodal, reședința principelui Gabriel Bethlen între 1612 și 1629. Aceeași minte care a ridicat Castelul de la Cetatea de Baltă și-a petrecut o parte din domnie în aceste ziduri — o conexiune istorică rareori menționată în ghiduri. Clădirea a suferit modificări la acoperiș, la ancadramentele ușilor și ferestrelor în secolele XVII–XIX și a primit câteva anexe în jurul anului 1940.
Din 1950, palatul adăpostește Muzeul de Istorie din Aiud. Colecțiile sunt remarcabile: coiful militar roman de bronz de la Lunca Mureșului este o raritate absolută; depozitele de bronzuri hallstattiene de la Șpălnaca reprezintă unul dintre cele mai importante tezaure metalurgice ale epocii bronzului din Europa Centrală; piesele scitice și celtice completează o panoramă arheologică de excepție. La etaj, expoziția medievală și modernă ilustrează istoria complexă a unui oraș care a fost reședință administrativă de comitat și de județ, centru al calvinismului ardelean și loc de memorie al Revoluției de la 1848–1849.
6. Casa clopotarului și casa parohială
Două clădiri mai mici completează ansamblul din curtea cetății: vechea casă a clopotarului și fosta casă parohială evanghelică. Deși modeste ca dimensiuni, ele readuc în discuție organizarea socială a comunității care trăia efectiv în interiorul cetății.
Clopotarul era, în organizarea medievală, o funcție cu statut fix, un om al cetății, nu doar al bisericii.
Casele acestea mici, de piatră și cărămidă, sunt și ele parte din monumentul istoric cu codul AB-II-a-A-00172.
7. Muzeul de Științele Naturii, în imediata apropiere
La câteva zeci de metri de cetate, în incinta Colegiului Bethlen Gabor, funcționează Muzeul de Științele Naturii din Aiud, atestat documentar din 1796 și unul dintre cele mai vechi muzee de profil din România. Colecțiile de mineralogie, paleontologie și zoologie cuprind peste 35.000 de exponate, printre care arcurile prelungi ale vânătorilor de capete din colțuri îndepărtate ale lumii, aduse de aiudenii bogați din expedițiile de secol XIX, aventuri care, povestea spune, rivalizau cu romanele lui Jules Verne. Verifică programul de vizitare în avans, deoarece și acesta trece prin lucrări de renovare periodice.
Cum ajungi la Cetatea Aiudului
Itinerariu auto: Alba Iulia → Aiud
Din Alba Iulia distanța este de aproximativ 28–30 km spre nord pe DN1, drumul național București–Oradea. Traseul urmează malul drept al Mureșului prin Teiuș, cu ieșire directă în centrul Aiudului. Cetatea se găsește în Piața Consiliul Europei, vizibilă de pe stradă. Din Turda, distanța este de circa 36 km spre sud pe același DN1. Din Cluj-Napoca se parcurg aproximativ 80 km, iar din București traseul de aproximativ 352 km urmează A1 spre Pitești–Sibiu, apoi DN1 spre nord.
Aiudul este bine conectat feroviar pe magistrala București–Cluj, cu trenuri directe. Gara se află la circa 1 km de centru. Există și autobuze din Alba Iulia, Cluj-Napoca și Turda cu frecvență bună.
📍 Coordonate cetate: 46.3098, 23.7174
Sfaturi practice & Informații utile
🔧 Restaurare în desfășurare: Un proiect de aproximativ 24 de milioane de lei reabilitează Palatul Princiar și două turnuri. Unele zone pot fi inaccesibile vizitatorilor. Sună în avans pentru a afla starea actuală a lucrărilor.
🗼 Blazoanele breslelor: Caută emblemele cioplite în piatră pe pereții turnurilor, mai ales pe Turnul Olarilor. Sunt unele dintre cele mai rare detalii epigrafice păstrate pe un ansamblu medieval urban din România.
📸 Fotografiat: Lumina de dimineață pe fațada estică a cetății și perspectivele din interior spre turnuri sunt cele mai bune momente fotografice. Planifică minimum 30 de minute doar pentru exterior.
🏛️ Muzeul de Istorie: Nu îl sări. Coiful roman de bronz de la Lunca Mureșului și tezaurul hallstattian de la Șpălnaca sunt piese de importanță europeană, rar menționate în ghidurile turistice.
🦎 Muzeul de Științele Naturii: La 300 m de cetate, în Colegiul Bethlen. Peste 35.000 de exponate, inclusiv colecții etno-geografice aduse din expediții de secol XIX. Verifică programul în avans.
👨👩👧 Cu familia? Curtea interioară a cetății este accesibilă și interesantă pentru copii, mai ales componenta de turnuri și ziduri cu drum de strajă vizibil. Muzeul de Știinte ale Naturii este recomandat copiilor de toate vârstele.
🌦️ Sezon recomandat: Aprilie–octombrie pentru vizită exterioară completă. Iarna, curtea poate fi accesibilă, dar verifică programul muzeal în prealabil.
⚠️ De știut: Cetatea nu a mai beneficiat de o restaurare sistematică din 1970 până la proiectul actual. Unele clădiri, inclusiv fostul Palat Princiar, s-au aflat în pericol de degradare structurală. Starea lucrărilor poate schimba radical experiența vizitei, contactează muzeul înainte.
Obiective turistice în zonă
Chiar în imediata apropiere a cetății Aiud, pe calea ce dă ocol fortăreței, se află Biserica Sfânta Elisabeta a Ungariei, un loc de pelerinaj și istorie, ridicat de călugării minoritari după 162 de ani de exil forțat. În interior, biserica adăpostește altarul semnat de Billinger și Stegner în 1735, iar la intrarea din Piața Cuza Vodă te primeau statuile de piatră ale regilor ungari, veghetori eterni ai acestui colț de Transilvanie.
De aici, Aiudul și împrejurimile desfac un itinerar complet dedicat istoriei și peisajului transilvan. La doar 14 km se află Cetatea medievală a Diodului, în Stremț, locul unde, în 1437, a izbucnit răscoala lui Benedict Gazda, care a ocupat cetatea timp de două săptămâni. La 27 km spre vest, Mănăstirea Râmeț (întemeiată în 1377) se ascunde la intrarea în Cheile Râmețului, un peisaj natural excepțional, cu strâmtori și formații de calcar. La circa 20 km, Rimetea, singurul sat din România cu arhitectura intactă specifică secolelor XVII–XVIII: jumătate din cele 600 de case sunt vopsite în alb cu ferestre verzi, neschimbate de secole.
La 15 km spre est găsești Castelul Bethlen din Sânmiclăuș, bijuterie renascentistă târzie, iar la 40 km spre sud-est, Castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă, astăzi sediul domeniului Jidvei (pe care l-am descris în detaliu într-un articol separat). La 15 km cum mergi spre Rimetea găsești, Cheile Aiudului sunt o rezervație naturală geologică cu pereți de calcar și trasee de escaladă. La 30 km spre sud, Alba Iulia cu Cetatea Carolina și Catedrala Încoronării completează circuitul: un weekend dedicat județului Alba poate cuprinde toate aceste obiective fără nicio forțare de traseu.
Concluzie
Cetatea Aiudului nu are nevoie de autopromovare spectaculoasă, dar oferă un spectacol autentic prin istoria și arhitectura ei. Stă în centrul unui oraș mic de pe Mureș, înconjurată de traficul cotidian, și lasă pereții să vorbească în locul ei. Nouă turnuri ridicate și îngrijite de bresle de meșteșugari, un palat voievodal care a adăpostit același principe care a construit Castelul de la Cetatea de Baltă, o biserică gotică arsă de Mihai Viteazul și refăcută de Gabriel Bethlen, și unul dintre cele mai vechi muzee din România, toate acestea coexistă pe o suprafață de 3.500 de metri pătrați, la câțiva pași de DN1.
Dacă vizitezi numai exteriorul, pierzi esența. Dacă intri în muzeu și te oprești în fața coifului roman de bronz sau a blazoanelor de breaslă cioplite în piatră, înțelegi de ce Aiudul a fost considerat, în epoca sa de glorie, o cetate a științei și un punct de reper pe harta culturală a Europei. Merită fiecare minut din drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumim pentru comentariu îți vom răspunde cât mai curând posibil.