Circuit în Muntii Bucegi: Canionul Horoabe, Colții Țapului, Guțanu și Vârful Omu cu coborâre pe Valea Ialomiței.
Cu toate că am văzut pe mulți care parcurg Cheile Horoabei și apoi se întorc spre Padina, fiind mulțumiți cu efortul depus, eu nu îmi permit acest lux. Munții Bucegi sunt destul de îndepărtați de casă, așa că atunci când ajungem în zonă, profit la maximum de timp pentru a atinge cât mai multe obiective.
Padina - Canionul Horoabe - Vf. Colții Țapului - Vf. Bătrâna - Vf. Guțanu - Vf. Bucura Dumbrava - Vf. Omu - Valea Ialomiței - Peștera
În acest circuit se adună kilometri buni, iar diferențele de nivel cumulate sunt considerabile, ceea ce ridică gradul de dificultate la „dificil” dacă raportăm distanța la elevație. Dar provocările nu ne-au speriat niciodată, mai ales că suntem la mijlocul lunii iulie, când soarele ne zâmbește generos mai bine de 15 ore pe cer, iar noi am venit atât de motivați încât am putea muta Bucegiul mai aproape de casă. Ar fi o idee, nu?
Canionul Horoabe - Vf. Colții Țapului - Vf. Bătrâna - Vf. Guțanu - Vf. Bucura Dumbrava - Vf. Omu - Valea Ialomiței
Detalii Tehnice
Padina – Canionul Horoabele – Refugiul Șaua Strunga
Marcaj: Nemarcat
Marcaj: Bandă Roșie (BR)
Marcaj: Bandă Albastră (BA)
Marcaj: Cruce Albastră (CA)
- Data:15 iulie 2023
- Coordonate GPS: 45°23'00.4"N 25°26'07.9"E (Parcare Padina)
- Durata: 10h 34'
- Distanța: 26.44 km
- Diferență de nivel: 1438 m
- Dificultate: dificil
- Tipul tarseului: circuit
- Starea marcajelor: Canioanul Horoabe (Cheile Horoabei) - Saua Strugi nemarcat, apoi marcajele sunt bune
- Surse de apă: nu
- Track GPS: Descarcă
Pregătiți-vă pentru o călătorie vizuală extinsă! Deoarece traseul a fost lung și plin de peisaje incredibile, am inclus în această postare o galerie foto detaliată pentru fiecare etapă, de la firul apei în canion până la panoramele de la peste 2500m.
Ora 08:00. Ajungem în parcarea de la Padina, încă destul de încăpătoare la această oră, punctul de unde începe aventura noastră de astăzi.
Punctul de plecare: Parcarea de la Padina, pregătiți pentru o zi lungă pe munte.
Pornim la început pe traseul marcat cu Cruce Albastră (CA), traversând podețul peste râul Ialomița. Este o dimineață perfectă; drumul nu înregistrează diferențe de nivel mari până aici, fiind ideal pentru a ne face încălzirea.
Traversăm podețul peste Ialomița, lăsând în urmă parcarea de la Padina.
După aproximativ 700 de metri, la ora 08:15, ajungem la intrarea în Cheile Horoabei. În acest punct părăsim drumul principal și continuăm spre stânga, urmând să traversăm Valea Horoabei de mai multe ori pe măsură ce înaintăm în canion.
Părăsim poteca marcată pentru a intra în sălbăticia Cheilor Horoabei.
De-a lungul canionului vom întâlni o mulțime de cascade care se întrec în frumusețe, aducând un plus de culoare în verdele crud al împrejurimilor. Vuietul lor înspumat vine la pachet cu o umiditate ridicată, făcând poteca mult mai alunecoasă. Mai ales în porțiunile cu piatră asigurată cu cabluri, unde aderența este scăzută, atenția trebuie sporită pentru parcurgerea în deplină siguranță.
Atenție la aderență: stânca udă și cablurile solicită atenție maximă.
La ora 08:53 am ajuns la renumita grotă, poate locul cu cel mai mare aport fotografic de pe rețelele de socializare din întreg canionul. Tot aici, în imediata apropiere, găsim și Izbucul Horoabei, un fenomen carstic impresionant unde apa țâșnește cu putere de sub peretele de stâncă.
Grota Horoabei: un loc unde natura a sculptat forme incredibile în calcar.
Am ajuns și la celebra stâncă ce sfidează nu doar legea gravitației, ci parcă toate legile fizicii. Poteca te urcă pe scară, apoi te obligă să treci prin micul orificiu lăsat de stânca suspendată. Inevitabil, apare un sentiment de claustrofobie, cu teama instinctivă că acest colos ar putea oricând să-ți îndrepte coloana. N-are cum să nu îți treacă prin minte diferite scenarii de groază; știi că, la un moment dat, acest uriaș va pleca de aici. Până atunci, rămâne un reper important al canionului, aducând un aport imens la sălbăticia și frumusețea lui.
Trecerea pe sub stânca suspendată, un test de curaj și agilitate.
Nu ai cum să treci nepăsător prin chei fără să îți arunci privirea asupra acestor podoabe florale și a fluturilor care le culeg nectarul. În fond, acesta este unul dintre motivele principale ale vizitei noastre în Bucegi, să ne bucurăm de flori și de viața ce pulsează la fiecare pas.
O mică parte din comorile întâlnite pe firul apei.
Traseul este un mix fascinant de cascade, scări, săritori și pasaje înguste, unele asigurate cu lanțuri, altele nu. Dacă ai prin cămară niște abilități de cățărare, ar fi bine să le iei cu tine pentru a te strecura eficient prin acest labirint. Totul face ca acest circuit să fie o adevărată aventură montană, un traseu complet pe gustul oricărui pretențios. Erika a și punctat perfect momentul: „No' aici îmi place mie, nu pe dealuri!”
Am ajuns într-un loc unde pur și simplu nu puteai trece altfel decât prin apă. Fiind încă la începutul zilei și având un drum lung înainte, am decis că nu este indicat să ne udăm bocancii, așa că ne-am descălțat pentru a traversa.
Obstacole și adrenalină: o lume de piatră și apă unde te simți cu adevărat liber.
La ora 10:45 am ajuns la ieșirea din canion, de unde începem urcarea spre refugiul din Șaua Strunga. Poteca se distinge destul de ușor prin iarbă și continuă printre pâlcurile de jnepeni.
În prima fotografie se vede bifurcația unde părăsim canionul spre stânga, iar în a doua, poteca ce continua spre refugiu. Este un punct critic de orientare: am fi putut continua înainte, dar poteca ne-ar fi scos undeva după Vârful Strungile Mari, făcându-ne să ratăm Șaua Strunga, unul dintre punctele cheie de unde doream să începem parcurgerea crestei vestice.
Punctul de cotitură: părăsim canionul spre stânga.
Urcarea spre creastă printre jnepeni.
La ora 11:35 ajungem la Refugiul Strunga, situat la o altitudine de aproximativ 1900 de metri. Acest adăpost montan, administrat de Salvamont Dâmbovița, este un punct de joncțiune vital între versantul vestic și zona centrală a Bucegiului.
Refugiul a fost reconstruit în ultimii ani pe amplasamentul vechiului iglu, oferind acum o structură mai rezistentă din lemn și tablă, capabilă să adăpostească aproximativ 8-10 persoane în caz de necesitate. Este locul ideal pentru o pauză scurtă înainte de a ataca creasta.
Refugiul Strunga (1900m): un punct de reper esențial pentru drumeții din Bucegi.
După câteva minute suntem și în Șaua Strunga (1909 m), locul unde găsim o bifurcație importantă de trasee. Noi părăsim zona refugiului și continuăm spre dreapta, pe traseul marcat cu Bandă Roșie (BR), care ne va purta pe sub Vârful Strungile Mari.
Din acest punct, peisajul se schimbă radical. Dacă până acum am fost protejați de pereții canionului, acum suntem expuși vantului, având în stânga noastră spectaculosul abrupt vestic al Bucegiului și, în depărtare, silueta inconfundabilă a Pietrei Craiului.
Șaua Strunga: poarta de intrare către creasta vestică a Bucegiului.
După circa 1,7 km părăsim traseul marcat turistic, virând spre stânga către primul vârf al acestei zile. O potecă nemarcată ne poartă chiar pe marginea prăpăstiilor din Colții Țapului, iar peisajele care se deschid în jur te lasă pur și simplu fără cuvinte.
Este acel moment în care muntele își arată adevărata măreție, iar prăpastia de lângă tine îți amintește de ce ai nevoie de atenție sporită.
Colții Țapului: locul unde stânca întâlnește cerul .
La ora 12:52 atingem Vârful Colții Țapului. Cu o altitudine de 2162 m, acesta este cel mai mic dintre vârfurile pe care le vom cuceri astăzi. Privind retrospectiv, traseul pare o scară uriașă de piatră, unde fiecare vârf reprezintă o treaptă din ce în ce mai înaltă către cer.
Pe acest vârf străjuiește o cruce ce poartă cuvinte pline de însemnătate. Versurile lui Traian Dorz, încrustate aici, par să dea voce întregului peisaj:
De n-ai fost pe Retezatul, pe Ceahlău ori Caraiman,
pe-aceşti munţi cu vârfuri albe până-n cerul diafan,
cu-nălţimi de măreţie şi cu ape de mărgean,
şi cu spaţii de lumină, şi cu zări spre Canaan,
– de nu poţi o dată-n lună,
mergi măcar o dată-n an…
Moment de reculegere și admirație pe Vârful Colții Țapului.
Este ora 13:09. După ce ne-am delectat cu versurile de pe vârf, începem coborârea pe pajiștea alpină spre Șaua Țapului. În prima imagine de mai jos se distinge clar poteca marcată cu Bandă Roșie (BR) care ocolește Colții Țapului, dar și poteca marcată cu Triunghi Roșu (TR), care coboară spre Peștera prin Valea Doamnei.
În fața noastră se înalță Vârful Bătrâna (2181 m); deși ne apropiem, refugiul-iglu nu este încă vizibil din acest unghi. La ora 13:35 am lăsat în urmă Șaua Țapului și am ajuns la bifurcația unde marcajul TR coboară spre Hotel Peștera, trecând pe la Cascada Doamnele.
Privire spre Vârful Bătrâna și firele potecilor ce se despart în șa.
Bifurcația BR/TR: punctul de cotitură spre Hotel Peștera.
La ora 13:42 ne cățărăm bucuroși pe Vârful Bătrâna (2181 m). La nici 200 de metri distanță, după doar câteva minute de mers pe platou, ajungem la Refugiul Bătrâna.
Acest adăpost, cu structură metalică în formă de dom (tip iglu), a fost instalat în anul 2004. Dispune de aproximativ 10 locuri de dormit pe priciuri de lemn dispuse circular. Am găsit refugiul într-o stare foarte bună, fiind curat și bine întreținut, un loc de refugiu excelent și sigur în caz de necesitate.
Chiar prin spatele refugiului, marcajul Triunghi Roșu (TR) care urcă de la Hotel Peștera se desparte de traseul nostru (BR) și începe coborârea lungă spre Moieciu de Sus, trecând prin Poiana Guțanu și pe lângă fosta cabană de vânătoare Bângăleasa.
Pe Vârful Bătrâna, la 2181m.
Refugiul Bătrâna - vedere de ansamblu.
Interiorul curat și bine organizat al refugiului.
Între Vârful Bătrâna și Vârful Guțanu sunt aproximativ 2 km pe care i-am parcurs în mai puțin de jumătate de oră, chiar și cu vizita la refugiu inclusă. Vârful Guțanu nu are un indicator oficial, însă pietrele clădite acolo îți arată clar locul unde trebuie să te oprești pentru poza de rigoare, ca să ai cu ce să te lauzi după atâta urcuș.
Din acest punct, peisajul este copleșitor. Se văd excelent Vârful Lancia (2288 m) și Vârful Scara (2422 m). Sub noi, deși nu apar în acest cadru, se cască abruptul Peretelui Guțanu, Valea Gaura și zona Cascadei Moara Dracului.
Locul perfect pentru poza de vârf pe Guțanu!
La ora 14:43 ajungem în Șaua Doamnele (2327 m). Acesta este punctul de bifurcație între traseul nostru de creastă (Bandă Roșie) și marcajul Punct Roșu (PR), care coboară în Valea Doamnele, unde se va intersecta ulterior cu Triunghiul Roșu (TR) ce vine de pe Vârful Bătrâna.
La ora 14:55, am constatat că nu există nicio restricție pentru bărbați pe Vârful Doamnele (2402 m), așa că am putut rânji liniștit la cameră. De aici, indicatorul ne arată că mai avem o ora până la cabana Omu.
Șaua Doamnele la 2327 metri altitudine.
Conform indicatorului mai avem o oră până la Cabana Omu.
Vârful Doamnele: nicio restricție, doar peisaj pur.
La ora 15:23 suntem deja sub Vârful Găvanele (2493 m), chiar la bifurcația traseului nostru (Bandă Roșie) cu marcajul Bandă Albastră (BA), care urcă dinspre Obârșia Ialomiței.
De aici, continuăm urcușul susținut spre Vârful Bucura Dumbrava (cunoscut și sub numele de Vârful Ocolit), pe care îl atingem la ora 15:33. Cu o altitudine de 2503 m, acesta este al doilea cel mai înalt vârf din Bucegi și ne oferă deja acea senzație de „deasupra tuturor”, fiind la doar un pas de stația meteo și Cabana Omu.
Bifurcația BR cu BA: punctul de legătură cu Valea Ialomiței.
Pe Vârful Bucura Dumbrava, la 2503 metri altitudine.
La ora 15:41, după 7 ore și 41 de minute de la plecare, atingem în sfârșit cel mai înalt punct al masivului: Vârful Omu (2507 m).
Bilanțul acestei zile nu se măsoară doar în cifre, ci în stări: am parcurs 17 kilometri de fotografii cu amintiri surprinse la fiecare pas și am urcat peste 1400 de metri de zâmbete verticale.
Vârful Colții Obârșiei și Cerdacul Văii Cerbului - locuri pe care am urcat în urmă cu 7 ani.
În dreptul Coștilei am surprins un spectacol incredibil: norii se zbenguiau de bucurie când ne-au văzut, înghesuindu-se să iasă în față, parcă nu ca să acopere vârful, ci special ca să ne vadă pe noi!
Locul unde efortul se evaporă.
De la Cabana Omu începem coborârea urmând în paralel marcajele Bandă Albastră (BA) și Bandă Galbenă (BG). După aproximativ 1 km ajungem la stânca cunoscută sub numele de „La Porumbel”. Acesta este punctul în care ne despărțim de marcajul BG, care o ia spre stânga, pe sub Cerdacul Văii Cerbului către Cabana Babele.
Noi continuăm spre dreapta, conform indicatorului, pe Bandă Albastră. Din acest punct începe coborârea propriu-zisă în Valea Ialomiței. Ne așteaptă un traseu de încă 2 km până la Cascada Obârșia Ialomiței, una dintre cele mai frumoase și înalte căderi de apă din masiv.
Indicatorul de la stânca „La Porumbel” - alegem direcția Valea Ialomiței.
Cascada Obârșia Ialomiței, o bijuterie ascunsă sub pragul glaciar.
Bolovanii așternuți parcă de uriașii care au construit și legendarele tuneluri magice din Bucegi ne fac să părem niște pitici care cutează să traverseze măreția acestui munte. Cât despre tuneluri... noi nu le-am găsit, se pare că le-au ascuns bine de tot prin văile astea sălbatice! :))
Măreția Bucegiului ne face să ne simțim mici, dar plini de recunoștință.
La ora 17:45 am ajuns la bifurcația traseului spre Cabana Piatra Arsă. De aici continuăm în paralel cu marcajul Cruce Albastră (CA) până la Mănăstirea Peștera. Acolo vom vira spre dreapta, rămânând pe marcajul CA pentru a ajunge în Padina, punctul de unde ne-am început aventura de dimineață.
Indicatorul care ne îndrumă spre finalul traseului, via Mănăstirea Peștera.
După 15 minute ajungem și în zona telecabinei de la Peștera, unde, spre surprinderea noastră, dăm peste un festival al berii. Ținând cont că rămâneam în zonă (a doua zi urmând să vizităm Peștera Ialomiței și Cheile Zănoagei), după o tură așa lungă, ni se cuvenea o bere. Zis și făcut. M-am dus la chioșc, înarmat cu cel mai fermecător zâmbet găsit în rucsac:
- Bună ziua, dați-mi vă rog 5 beri!
- Bună ziua, nu vindem bere! Este un eveniment privat, dedicat angajaților societății. Nu putem să vindem bere străinilor.
Răspunsul lui a venit ca o lovitură în plex. Mă simțeam ca un copil căruia i-ai luat jucăriile. Zâmbetul s-a preschimbat în rânjet, apoi colțul buzelor a coborât vertiginos, atras de gravitație. Dacă căutai în DEX cuvântul „necăjit”, vedeai poza mea lângă.
- Într-adevăr, nu putem să vindem bere, dar vă oferim cu drag din partea casei câte o bere la fiecare! continuă tipul zâmbind, cel care înainte cu câteva secunde îmi furase jucăriile.
Băăă, știi cum am băut berea aia? Știi cum sfârâie carnea pe plita încinsă? No' așa să te gândești că o făcut când i-am dat drumu' în jos pe grumaz.
Prieteni, am să vă pomenesc de fiecare dată când mai ajung în acest masiv!
Cea mai bună bere e aia gratis si băută după 26 km de munte!
Concluziile unei zile perfecte
După 10 ore și 34 de minute de mers și peste 26 de kilometri parcurși, încheiem drumeția de astăzi. Ne întoarcem la bază extrem de mulțumiți și satisfăcuți de numeroasele obiective atinse, dar mai ales de ziua absolut perfectă pe care am petrecut-o pe munte.
Dacă ai ajuns până aici cu cititul, înseamnă că povestea noastră te-a captat și ne bucurăm că am putut să te luăm cu noi, virtual, pe crestele Bucegiului. Dacă ți-a plăcut acest articol sau dacă te-a inspirat pentru propria ta aventură, te rog să lași un comentariu în secțiunea de mai jos. Părerea ta contează mult pentru mine!
Până la următoarea drumeție, poteci însorite tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumim pentru comentariu îți vom răspunde cât mai curând posibil.