Prognoza meteo era destul de urata, se anunțau ploi în 3 reprize, la intervale de ore diferite, dar asta nu m-a convins sa stau acasă, mai ales ca, cu pandemia asta a fost introdusa o măsura care impune purtarea măștii și pe strada. Nu mulțumesc. Mai bine liber în ploaie. Spre bucuria mea nici nu a plouat, au fost doar câțiva stropi timp de 10 minute.
Traseul Poarta Zmeilor
Izvoarele - "Calea Muntelui" - intersecție cu traseul BG
(Cheile Vălișoarei - Huda lui Papara- Sălciua) -
nemarcat - se merge pe drumul carelor cca
500m fără risc de rătăcire
intersecție cu traseul BG - Drumul Carelor - La Rogoaze marcaj:
La Rogoaze - Varful Dealul Mare 1282m - Vârful Prislop 1281m - La Rogoaze ( nemarcat - nu exista poteci) La Rogoaze - Intersecție cu traseul CR
(Sălciua - peștera de la Groși - Izvoarele) marcaj:
atenție marcaje rare, vechi ( risc de rătăcire)
CR - Balcon - Peștera de la Groși - Poarta Zmeilor - Platou Bedeleu - Cheile Plaiului - Izvoarele
marcaj:
Atenție - la ieșire din pădure nu se mai poate înainta pe poteca marcata spre
Cheile Plaiului, toată zona a fost îngrădita, trebuie înconjurat gardul.
La pompele de apa este loc de parcare pentru 5-6 mașini
O poza de grup la intrare în traseu.
continuăm pe marcaj CR circa 200m, traversam pârâul Izvoarele. Imediat după pârâu traseul CR spre Sălciua cotește la dreapta, noi continuam pe "Drumul carelor". In fata se vad Cheile Plaiului.
ceata ce se retrage de pe satul Izvoarele
aici ar fi fost un moment perfect pentru a realiza un timelaps
Cheile Plaiului
Satul Izvoarele
Satul Izvoarele - panorama
Dupa 300 m ajungem la intersecția cu traseul marcat cu BG (Cheile
Valisorii - Huda lui Papara- Sălciua). In imagine se vede valea Bedeleu, în plan îndepărtat Piatra Butanului.
Valea Bedeleu
Cheile Bedeleului
Poarta
Continuam pe drumul carelor pana ajungem la cruce si vălăul pentru adăpat animalele.
( La Rogoaze)
Ajunsi la Rogoaze, parasim traseul BG si cotim la stanga prin padurea de mesteceni spre varful Dealul Mare - si Varful Prislop. Pe aceasta portiune de traseu nu sunt marcaje turisitice sau poteci, daca nu cunosti zona nu te aventura.
Foto pe Varful Dealul Mare 1282m
în fundal se vede Piatra Butanului
panorama Munții Trăscău
După ce am făcut un circuit pe vârfurile Dealul Mare si Prislop ne întoarcem in zona La Rogoaze, și continuam pe lângă "Merii Drecului" pe poteca marcata cu BR si BA cca 150m, apoi cotim la stânga prin pădure spre Poarta Zmeilor.
imediat după acest indicator cotim la stânga, pe un vechi drum de căruțe, acoperit de vegetație. Curios este ca am întâlnit marcajul CA, marcaj ce nu apare pe nici o harta. Marcajele nu sunt foarte vechi, dar sunt destul de rare, iar în ultima porțiune noi am și pierdut marcajul, fie ca nu au marcat și acolo.
Ajungem în traseul marcat cu CR (Sălciua - Izvoarele) de aici mai avem cca 100m și ajungem la balcon.
Balcon Bedeleu
valea Arieșului
Ne bucuram de priveliștile ce le oferă balconul asupra văii Arieșului
valea Arieșului
Coboram de la balcon si decidem sa vizitam si peștera pentru cei ce nu au mai fost deloc in ea.
Intrarea în Peștera de la Groși
Vin aici aproape în fiecare an, de fiecare data vad tot mai putini lilieci.
Poarta Zmeilor
În vremuri de altădată, pe acest munte se ridica un castel al zmeilor. Aceștia nu coborau în sat, însă uneori, sub înfățișarea omenească, câte unul dintre ei venea la horele sătești. Dansa cu cea mai mândră dintre fete, iar, la miezul nopții, o răpea, dispărând în munte. Într-o zi, sătenii au aflat năravul zmeilor, iar flăcăii din satele învecinate au pornit la drum, hotărâți să se răzbune, dând foc tuturor pădurilor împrejmuitoare și doborând castelul din munte. Din acesta a mai rămas doar poarta, care mai așteaptă sfidătoare și astăzi, doar, doar îi mai calcă pragul vreo fată frumoasă.
Plecam de la Poarta zmeilor pe traseu marcat cu CR (Sălciua - Izvoarele)
Atenție! - la ieșire din pădure spre Platoul Bedeleu am constatat cu stupoare ca aproape tot platoul a fost îngrădit, pana la intrarea în pădure spre Cheile Plaiului. trebuie ocolita zona îngrădită. Sunt foarte curios daca aceasta îngrădire este legala. Poate reușește cineva sa ne lămurească în aceasta privință.
Cheile Plaiului
Distribuie pe:
TrackGPS:
DJ107M(Aiud - Buru) - Pompele de apa:
Nu uita!
- Nu lăsa gunoaie pe munte, dacă ai adus un pet plin pe munte poți să-l duci și gol înapoi.
- Nu lăsa inscripții pe copaci, stânci sau refugii.
- Nu fă gălăgie pe munte.
- Nu rupe florile indiferent dacă sunt sau nu ocrotite prin lege, pentru a ne bucura toți de ele.
- Nu pleca singur pe traseu.
- Nu consuma alcool pe traseu.
- Nu pleca fără echipament adecvat.
- Nu pleca neinformat asupra stării traseului sau a condițiilor meteo.
- Nu pleca dacă se anunță vreme rea.
- Nu pleca pe un traseu ce-ți depășește puterile, tu trebuie să învingi muntele nu el pe tine.
Pășește pe urmele minerilor de altădată: un traseu care îmbină istoria medievală cu peisajele superbe ale Trascăului tomnatic.
Rimetea: acolo unde răsare soarele de două ori
Satul Rimetea se remarcă nu doar prin cadrul pitoresc în care se află, Piatra Secuiului dându-i un farmec aproape ireal, ci și prin istoria sa multimilenară și prin arhitectura unică, neîntâlnită în niciun alt sat din România. Localitatea este menționată documentar pentru prima dată în 1257 cu numele de Torockó (Trascău), dar vestigii din zona în care se ridică astăzi au fost descoperite încă din epoca imperiului roman. Din Evul Mediu și până în 1876, Rimetea a făcut parte din Scaunul Secuiesc al Arieșului, unul dintre cele șapte scaune secuiești din Ardeal, iar această identitate secuiască profundă este și astăzi vie în cultura, arhitectura și obiceiurile localnicilor.
Cetatea de piatră de pe Piatra Secuiului, ridicată înaintea Marii Invazii Mongole din 1241, a fost singura din Transilvania care a ținut piept hoardelor tătare, o mândrie pe care locuitorii o poartă cu ei de opt secole. În 1493 localitatea primește rangul de târg, iar apogeul său vine în 1666, când, datorită extracției și prelucrării minereului de fier, devine oraș înfloritor. Începând cu secolul al XIII-lea, minerii germani aduși în zonă transformă Rimetea într-unul dintre principalele centre de prelucrare a fierului din întreaga Transilvanie: minereul era scos din galerii săpate manual în munte, transportat în vale și ars în furnale, obținându-se „pita de fier", turte brute de metal, cam de dimensiunea unui pepene, ulterior prelucrate cu ciocane acționate de forța apei. La apogeu funcționau 16 furnale. Odată cu epuizarea zăcămintelor, în secolul următor, minele se închid și orașul decade, redevenind un sat preponderent agricol.
Istoria dramatică a lăsat urme și în arhitectura locului. În jurul anului 1870, un incendiu devastator a ras aproape tot satul. Rimetea a renăscut însă din cenușă, și casele reconstruite după acel dezastru, înalte, cu pereți albi și cu tocuri de ferestre vopsite în verde, s-au păstrat intacte până astăzi, dând localității o siluetă inconfundabilă. Cele aproximativ 200 de clădiri tradiționale (locuințe, ateliere, grajduri) datate între secolele XVII și XIX reprezintă un patrimoniu arhitectural de excepție, cu un stil care îmbină influentele secuiești și germane, tipic Ardealului. Cea mai veche casă din sat este locuința unui miner, construită în 1668 și restaurată în 2004. Casele sunt organizate în jurul pieței centrale, în două șiruri: Șirul de Sus și Șirul de Jos. O particularitate a arhitecturii locale, moștenire directă a trecutului minier, este intrarea în pivniță dinspre stradă, folosită odinioară la descărcarea turtelor de fier.
Valoarea acestui patrimoniu a fost recunoscută înainte de toate de lumea exterioară. Din 1996, Fundația Transylvania Trust, la inițiativa arhitectului András Román, a derulat la Rimetea primul proiect de conservare a patrimoniului construit din România, susținut financiar de Consiliul Local al Sectorului V din Budapesta. Eforturile combinate ale localnicilor și ONG-urilor implicate au dus la restaurarea a 138 de case tradiționale secuiești, iar în 1999 Rimetea a primit Premiul Europa Nostra al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural material, primul și singurul sat din România distins cu această onoare. Reacția autorităților române nu s-a lăsat mult așteptată: în octombrie 2000, Oficiul Național al Monumentelor Istorice a desemnat Rimetea zonă arhitecturală și urbană protejată. În 2012 a fost înaintată propunerea includerii în Patrimoniul Mondial UNESCO, prin analogie cu satul Hollókő din Ungaria, cu care seamănă remarcabil.
Astăzi, Rimetea numără peste 40 de unități de cazare, iar mai mult de 75% dintre turiști vin din afara țării — din Ungaria, Austria, Germania, Olanda, Franța, Belgia și chiar Japonia. Tradițiile manufacturiere și turismul sunt „noua mină de aur" a localnicilor: din cele 150 de case intrate în patrimoniu, peste 50 sunt transformate în pensiuni cu mobilă tradițională pictată pe fond verde, cu motive florale viu colorate, specific satului Rimetea. În unele se pregătesc rețete străvechi servite în vase pictate după modele locale. Tot în centrul satului a fost păstrată o adăpătoare și o fântână veche, iar cei curioși nu ar trebui să rateze Muzeul Etnografic, deschis din 1952, care adăpostește peste 11.000 de obiecte ce reflectă ocupațiile principale ale locului, minerit, metalurgie, prelucrare a lemnului — alături de costume populare, piese de mobilier și uneltele medievale ale fierarilor. Mai funcționează și cea mai veche moară de apă funcțională din Munții Apuseni, construită în 1752.
Și denumirile localității spun o poveste în sine: Rimetea s-a numit Trascău până prin anii 1960, a purtat și numele Torockó, iar germanii l-au cunoscut drept Eisenmarkt sau Eisenburg „Piața Fierului" și „Cetatea Fierului" , nume care nu lasă nicio îndoială despre ce a însemnat acest loc în harta economică a Transilvaniei medievale.
Din zona Rimetea pornesc numeroase trasee montane spectaculoase: Vârful Ardașcheia, Vârful Ugerului, Colții Trascăului și Piatra Secuiului, Grota Studenților (Portalul Koluk), Cetatea Trascăului, Cheile Siloșului, Cheile Plaiului, Cheile Vălișoarei și Peștera de la Groși și Poarta Zmeilor. Traseul spre minele de fier medievale este unul ușor, accesibil oricând în sezon cald; povestea se schimbă dacă vrei să continui spre vârful Berț și vârful Chișberț, porțiune nemarcată, cu risc de rătăcire, dar recomandată celor cu simț bun al orientării și un GPS la ei.
Traseul spre minele de fier medievale de la Rimetea este una dintre cele mai captivante drumeții din Munții Trascău, combinând istoria fascinantă a localității cu frumusețile sălbatice ale masivului. Rimetea sau Torockó, cum îl știu secuii, se remarcă nu doar prin cadrul pitoresc în care se află, Piatra Secuiului dându-i un farmec aparte, ci și printr-o istorie milenară ce datează din anul 1257. Cetatea de piatră de pe Piatra Secuiului a fost singura din Transilvania ce a ținut piept hoardelor tătare, iar în 1666 localitatea devenise un important centru de prelucrare a fierului, cu 16 furnale în plină activitate.
Punctul de start al traseului se află chiar în centrul satului Rimetea, ușor accesibil dinspre Aiud sau Cluj-Napoca. De aici, poteca urmărește marcajele TG (Triunghi Galben) spre Livada Bătrână și minele de fier, cu posibilitatea de a extinde drumeția, nemarcată, spre Vârful Berț (1011 m) și Vârful Chișberț (969 m).
Legenda locului
Legenda zice că în inima Pietrei Secuiului sălășluiesc spiritele minerilor care au extras fierul vreme de secole. Se spune că în nopțile cu lună plină, sunetul ciocanelor bătând minereul răzbate din adâncul muntelui, amintind de cei care au transformat Rimetea într-un oraș înfloritor. O altă poveste locală vorbește despre un fierar vrăjitor care ar fi ascuns un „cazan de aur" în una din minele abandonate, cel care îl găsește va dobândi înțelepciunea fierarilor de odinioară. Cert este că locul respiră o energie aparte, iar tăcerea codrilor ce înconjoară galeriile vechi îți poate da fiori chiar și la lumina zilei.
Traseul spre minele de fier medievale de la Rimetea este unul dintre cele mai accesibile și pline de poveste din Munții Trascău. Pornind din centrul satului, drumeția te poartă prin păduri de toamnă incendiate în roșu și auriu, pe lângă o livadă bătrână cu meri și peri, și ajunge în inima fostelor exploatări miniere medievale — galerii săpate în piatră de mineri germani acum câteva sute de ani. Obiectivul principal al traseului este „Mina de câmpie", situată la vreo 50 de metri stânga față de poteca principală, ușor de ratat dacă nu ești atent.
Pentru aventurierii cu simț bun al orientării, traseul poate fi extins, nemarctat, spre Vârful Berț (1011 m) și Vârful Chișberț (969 m), de unde panoramele asupra Pietrei Secuiului, Culmii Ardașcheia și Vârfului Ugerului sunt de-a dreptul spectaculoase. Coborârea se face pe marcajul CG, cu vederi frumoase asupra satului Rimetea și a împrejurimilor.
Rimetea este menționată documentar din 1257 și a cunoscut apogeul în secolul al XVII-lea, când cele 16 furnale produceau „pita de fier" prelucrată cu ciocane acționate de forța apei. Odată cu epuizarea zăcămintelor, activitatea minieră s-a stins, iar astăzi urmele acelei epoci glorioase pot fi vizitate chiar pe munte.
Descrierea traseului pas cu pas
1. Start — Centrul satului Rimetea (0 – 0,5 ore)
Traseul pornește din centrul satului Rimetea, de la indicatorul de la marginea localității, unde marcajele TG (Triunghi Galben) și CG (Cruce Galbenă) merg în paralel. Urmăm ambele marcaje, trecând prin ulițele înguste ale satului cu case tradiționale secuiești, frumos restaurate.
Intrarea în traseu din centrul satului Rimetea — marcajele TG și CG merg în paralel la început..
2. Ieșirea din sat — Bifurcația TG / CG (0,5 – 1 oră)
La ieșirea din sat, cele două marcaje se despart. Abandonăm marcajul CG (pe care ne vom întoarce la final) și continuăm pe TG spre Livada Bătrână. Poteca urcă ușor prin pajiști, iar brândușele de toamnă și peisajul cu Piatra Secuiului în spate ne îmbie să facem pauze pentru fotografii.
Indicatorul de marcaj la marginea satului Rimetea.Cu Piatra Secuiului în spate, nu ai cum să nu te oprești pentru fotografii.
3. Poteca prin pădure — spre Livada Bătrână (1 – 2 ore)
Urmăm marcajul TG prin păduri de foioase îmbrăcate în straie de toamnă. Copacii în culorile ruginii și aurii ale sezonului îți încântă privirea la fiecare pas, iar poteca este deosebit de frumoasă și bine conturată.
Poteca spre minele de fier este deosebit de frumoasă în sezonul toamnei.
Ajungem la Livada Bătrână, unde găsim meri și peri ce oferă un popas binevenit. Ne servim cu câteva fructe fără să exagerăm, pentru a rămâne și pentru alți turiști.
Livada Bătrână — un popas plăcut cu mere și pere pe traseu.
4. Mina de câmpie — Obiectivul principal (2 – 2,5 ore)
Ajungem la „Mina de câmpie", pe care am găsit-o cu greutate, este la vreo 50 m stânga față de poteca principală, ușor de ratat dacă nu ești atent. Aceasta este o galerie medievală săpată manual de minerii germani aduși la Rimetea în secolul al XIII-lea. Lângă mină există și o sursă de apă (potabilitate necunoscută).
Intrarea în Mina de câmpie, galerie medievală de extracție a fierului.Galeriile medievale, mărturie a industriei feroase care a pus Rimetea pe harta Transilvaniei.
Mina de câmpie — se remarcă prin intrarea în arcadă sapată direct în stâncă.
5. Urcuș spre creastă — sector cu pantă (2,5 – 3 ore)
Imediat după ce trecem de indicator, începe urcușul, dar nu este greu. Câștigând altitudine, panorama spre Piatra Secuiului devine tot mai grandioasă. Pe drum realizăm că am ratat cealaltă mină — trebuia să părăsim poteca principală undeva spre dreapta.
Cu câteva zeci de metri câștigați în altitudine, priveliștea spre Piatra Secuiului devine magnifică.
Spre vârful Berț (1011 m) nu există potecă sau marcaj; ne deplasăm cu oarecare dificultate prin vegetația crescută — nu există nici o bornă sau vreun indicator. Recomandat doar pentru cei cu simț bun al orientării sau cu GPS.
Cum câștigăm altitudine, panorama se deschide impresionant spre Piatra Secuiului și Culmea Ardașcheia.
De pe creastă, la aproximativ 150 m de la Vârful Berț, descoperim un punct de belvedere spectaculos: în dreapta se vede Vârful Ugerului și Pădurea de Larice de la Vidolm, în centru Culmea Ardașcheia, iar în stânga Colțul Trascăului și Piatra Secuiului.
Culmea Ardașcheia — vedere de pe punctul de belvedere de pe creastă.Vârful Ugerului și Pădurea de Laricet de la Vidolm — priveliște de excepție.
7. Vârful Chișberț 969 m — ruina minei de pe creastă (3,5 – 4 ore)
Încercăm să o luăm direct spre Vârful Chișberț, dar desișul nu ne permite; suntem nevoiți să ne întoarcem câteva zeci de metri până găsim un loc prin care pădurea poate fi traversată. Pe drum descoperim o ruină ce pare a fi fost cândva intrarea într-o mină de fier medievală de pe creastă. Bifăm și Vârful Chișberț (969 m) — nici aici nu există indicator sau bornă. De pe vârf, mai avem aproximativ 400 m până la intersecția cu traseul CG.
Ruina unui fost acces minier medieval descoperit pe creastă, între Berț și Chișberț.Vârful Chișberț 969 m — fără indicator, fără bornă, dar cu o priveliște liniștitoare.
Forțați de ploaia care tocmai a început, ne intersectăm cu traseul CG și pornim coborârea spre Rimetea. Descoperim priveliști superbe asupra satului și a Pietrei Secuiului. Toamna a îmbrăcat copacii dealurilor, iar culorile ne încântă privirea. La un moment dat, marcajul CG părăsește drumul de căruțe și coboară direct spre sat — chiar dacă îl ratezi, din acel punct se vede deja satul și poți continua fără probleme. Ajungem înapoi la indicatorul de la marginea satului și, de acolo, câteva minute până la mașină.
Coborârea pe marcajul CG — priveliști superbe asupra Rimeteii și Pietrei Secuiului.
Culorile de toamnă fac coborârea la fel de spectaculoasă ca urcarea.Marcajul CG oferă vederi continue asupra Rimeteii și a Pietrei Secuiului.
Ajungem înapoi la indicatorul de la marginea satului — circuitul este complet.
Din Aiud, urmezi DJ107K spre vest, prin Colțești, până la Rimetea — aproximativ 20 km, drumuri cu serpentine, ușor de parcurs cu orice tip de mașină. Din Cluj-Napoca, traseul urmează E60 spre Alba Iulia, ieșire la Aiud, apoi DJ107K. Parcarea este disponibilă în centrul satului Rimetea, lângă indicatoarele de traseu.
Din Cluj, ieși pe E60 spre Turda, apoi spre Aiud, și din Aiud urmezi DJ107K — total aproximativ 90 km, circa 1h 20'. Din Alba Iulia, traseul este similar, circa 60 km.
Sfaturi practice & Avertismente
💧 Apă: Există un izvor lângă Mina de câmpie; potabilitatea este necunoscută — este recomandat să pleci cu apă suficientă din sat.
🏕️ Cabane / refugii: Nu există cabane pe traseu; cele mai apropiate facilități de cazare sunt pensiunile din Rimetea.
⚠️ Pericole: Sectorul spre Vf. Berț și Vf. Chișberț este nemarctat — risc de rătăcire prin vegetație deasă. Recomandăm GPS. Furtuni de după-amiază în lunile de vară.
🗺️ Orientare: Mina de câmpie se află la ~50m stânga față de poteca principală — urmărește cu atenție sau folosește track-ul GPS.
🥾 Echipament recomandat: Bocanci cu aderanță bună, bețe de drumeție recomandate pentru sectorul de creastă, pelerină sau geacă impermeabilă (vreme schimbătoare).
🐕 Cu câine: Posibil, dar vegetația densă de pe sectorul nemarctat poate fi dificilă.
📶 Semnal telefon: Bun în sat și pe pajiști; poate fi absent în pădure și pe creastă.
🌦️ Vreme: Evită zilele cu vizibilitate redusă pe sectorul nemarctat. Toamna este cel mai spectaculos sezon pentru culori.
🏛️ De vizitat în zonă: Muzeul satului din centrul Rimeteii, Piatra Secuiului, Cheile Vălișoarei, Grota Studenților.
Variante alternative
Dacă nu dorești sectorul nemarctat spre Vf. Berț și Vf. Chișberț, traseul poate fi scurtat semnificativ: după vizitarea Minei de câmpie, te întorci pe același drum și cobori pe marcajul TG înapoi în Rimetea, aproximativ 6-7 km și 2-3 ore, dificultate ușoară, accesibil familiilor cu copii. Zona Rimetea oferă și alte trasee spectaculoase: Piatra Secuiului, Vârful Ardașcheia, Vârful Ugerului, Cheile Plaiului - Poarta Zmeilor - Peștera de la Groși, Cheile Vălișoarei, La Găvane, și Grota Studenților, toate pot fi combinate pentru o vacanță completă de drumeție în Trascău.
Concluzie
Traseul spre minele de fier medievale de la Rimetea este o drumeție care merită cu prisosință. Combină accesibilitatea, porțiunea marcată este ușoară și poate fi parcursă de oricine, cu istoria fascinantă a unuia dintre cele mai importante centre medievale de prelucrare a fierului din Transilvania. Extinderea spre Vârful Berț și Vârful Chișberț transformă plimbarea într-o aventură adevărată, cu panorame de excepție și o doza sănătoasă de navigat prin vegetație deasă. Toamna este, fără îndoială, cel mai bun anotimp: culorile pădurilor, aerul cristalin și liniștea locului creează o experiență de neuitat. Recomandat drumeților curioși care doresc mai mult decât o simplă plimbare, recomandat celor care iubesc poveștile scrise în piatră.
continuăm pe marcaj CR circa 200m, traversam pârâul Izvoarele. Imediat după pârâu traseul CR spre Sălciua cotește la dreapta, noi continuam pe "Drumul carelor". In fata se vad Cheile Plaiului.
ceata ce se retrage de pe satul Izvoarele
aici ar fi fost un moment perfect pentru a realiza un timelaps
Cheile Plaiului
Satul Izvoarele
Satul Izvoarele - panorama
Dupa 300 m ajungem la intersecția cu traseul marcat cu BG (Cheile
Valisorii - Huda lui Papara- Sălciua). In imagine se vede valea Bedeleu, în plan îndepărtat Piatra Butanului.
Valea Bedeleu
Poarta
Continuam pe drumul carelor pana ajungem la cruce si vălăul pentru adăpat animalele.
imediat după acest indicator cotim la stânga, pe un vechi drum de căruțe, acoperit de vegetație. Curios este ca am întâlnit marcajul CA, marcaj ce nu apare pe nici o harta. Marcajele nu sunt foarte vechi, dar sunt destul de rare, iar în ultima porțiune noi am și pierdut marcajul, fie ca nu au marcat și acolo.
Ajungem în traseul marcat cu CR (Sălciua - Izvoarele) de aici mai avem cca 100m și ajungem la balcon.
Balcon Bedeleu
valea Arieșului
Ne bucuram de priveliștile ce le oferă balconul asupra văii Arieșului
valea Arieșului
Coboram de la balcon si decidem sa vizitam si peștera pentru cei ce nu au mai fost deloc in ea. 
Cheile Plaiului
Nu uita!
Atenție - la ieșire din pădure nu se mai poate înainta pe poteca marcata spre
Cheile Plaiului, toată zona a fost îngrădita, trebuie înconjurat gardul.
în fundal se vede Piatra Butanului
panorama Munții Trăscău
După ce am făcut un circuit pe vârfurile Dealul Mare si Prislop ne întoarcem in zona La Rogoaze, și continuam pe lângă "Merii Drecului" pe poteca marcata cu BR si BA cca 150m, apoi cotim la stânga prin pădure spre Poarta Zmeilor. 
Vin aici aproape în fiecare an, de fiecare data vad tot mai putini lilieci.
