- Mănăstirea Voroneț - „Capela Sixtină a Estului” datorită albastrului său inconfundabil.
Mănăstirea Voroneț este una dintre cele mai renumite așezări monahale din România, a fost ctitorită de Ștefan cel Mare în anul 1488, în doar 3 luni și 3 săptămâni, ca mulțumire pentru victoria sa împotriva otomanilor. Mănăstirea este celebră pentru frescele sale exterioare, realizate în secolul al XVI-lea(1457-1504), în timpul domniei lui Petru Rareș. Culoarea predominantă, un albastru strălucitor, cunoscut drept „Albastrul de Voroneț”, a devenit un simbol al artei medievale românești. Printre cele mai impresionante picturi se află Judecata de Apoi, o capodoperă unică în Europa de Est. În 1993, Mănăstirea Voroneț a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO, alături de alte biserici pictate din Bucovina. Astăzi, este un important centru de pelerinaj și un simbol al spiritualității și culturii românești.
Mănăstirea Sucevița – Cetatea spiritualității bucovinene.
Mănăstirea Sucevița este o adevărată fortăreață spirituală, cu fresce impresionante și o atmosferă solemnă;
Mănăstirea Sucevița a fost construită la sfârșitul secolului al XVI-lea (1583-1586) de familia Movileștilor, un neam domnesc influent în Moldova. Fortificată cu ziduri groase și turnuri de apărare, mănăstirea seamănă cu o veritabilă cetate medievală. Cunoscută pentru frescele sale exterioare, realizate în stil bizantin, Sucevița impresionează prin „Scara Virtuților”, o pictură monumentală ce simbolizează lupta omului pentru mântuire. Paleta de culori este dominată de verde smarald, ceea ce face ca Sucevița să fie considerată ultima și cea mai spectaculoasă dintre bisericile pictate ale Bucovinei. În 2010, Mănăstirea Sucevița a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO, consolidându-și statutul de bijuterie a artei medievale românești.
Mănăstirea Putna – locul de odihnă al domnitorului Ștefan cel Mare, un simbol al ortodoxiei românești.
Este unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult ortodoxe din România, a fost ctitorită de domnitorul Ștefan cel Mare între anii 1466-1469. Construcția a început la 10 iulie 1466, după victoria lui Ștefan în Bătălia de la Chilia, și a fost finalizată în 1469. Sfințirea mănăstirii a avut loc pe 3 septembrie 1470. Mănăstirea a fost gândită ca necropolă domnească, iar aici se află mormântul lui Ștefan cel Mare, alături de soțiile sale Maria de Mangop și Maria Voichița, precum și al altor membri ai familiei domnitorului. De-a lungul timpului, Mănăstirea Putna a suferit distrugeri și renovări. În 1653, a fost grav avariată de invazia cazacilor lui Timuș Hmelnițki. Refăcută de domnitorul Vasile Lupu și mai târziu de Gheorghe Ștefan, biserica actuală a fost reconstruită aproape integral între 1653 și 1662. În secolele XIX-XX, mănăstirea a fost un important centru cultural și național, găzduind în 1871 Serbarea de la Putna, un eveniment organizat de Mihai Eminescu și Ioan Slavici pentru a celebra figura lui Ștefan cel Mare și unitatea românilor. Astăzi, Mănăstirea Putna rămâne un simbol al spiritualității ortodoxe românești și un important loc de pelerinaj.
Mănăstirea Moldovița – vestită pentru picturile sale ce înfățișează scene biblice cu detalii impresionante.
Mănăstirea Moldovița, situată în nordul Bucovinei, a fost construită în 1532 de domnitorul Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare. Ea a fost ridicată pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XV-lea, care fusese distrusă de alunecările de teren. Mănăstirea este renumită pentru picturile sale exterioare, realizate în 1537, care au rezistat timpului și sunt considerate capodopere ale artei medievale moldovenești. Printre cele mai impresionante fresce se numără „Asediul Constantinopolului” și „Arborele lui Iesei”. În perioada habsburgică (1775-1918), Moldovița a fost transformată în mănăstire de maici, statut pe care îl păstrează și astăzi. În 1993, a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Astăzi, Mănăstirea Moldovița rămâne un important centru monahal și o atracție turistică, impresionând prin frumusețea arhitecturală și picturală.
Mănăstirea Humor - se remarcă prin pictura exterioară, dominată de „roșul de Humor”.
Mănăstirea Humor, a fost construită în anul 1530 de marele logofăt Toader Bubuiog, în timpul domniei lui Petru Rareș. Aceasta a fost ridicată pe locul unei mănăstiri mai vechi, din secolul al XV-lea, care fusese distrusă. Mănăstirea este cunoscută pentru frescele sale exterioare, realizate în 1535, care ilustrează scene biblice impresionante, precum „Asediul Constantinopolului” , „Parabola fiului risipitor” și „Judecata de Apoi”. Aceste picturi au o cromatică deosebită, dominată de nuanțe de roșu-brun, diferită de albastrul specific altor biserici moldovenești. Un alt element distinctiv este lipsa turlei, ceea ce o deosebește de alte mănăstiri din aceeași perioadă. În perioada habsburgică (1775-1918), Humor a fost desființată ca mănăstire, fiind redeschisă în 1990 ca așezământ de maici. În 1993, Mănăstirea Humor a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Astăzi, rămâne un important centru spiritual și cultural, atrăgând la rândul ei numeroși turiști și pelerini.
Mănăstirea Arbore – Bijuterie a artei medievale moldovenești.
Mănăstirea Arbore, situată în județul Suceava, a fost ctitorită în 1503 de marele boier Luca Arbore, sfetnic al lui Ștefan cel Mare. Este renumită pentru frescele sale exterioare, realizate în 1541, care impresionează prin nuanțele de verde și scenele detaliate din „Judecata de Apoi” și „Viața Sfântului Gheorghe”. Spre deosebire de alte mănăstiri din Bucovina, biserica nu are turlă, având un stil arhitectural simplu, dar elegant. În interior se află mormântul ctitorului Luca Arbore, unul dintre cele mai valoroase monumente funerare din Moldova. Datorită valorii sale artistice și istorice, Mănăstirea Arbore a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO și rămâne un important obiectiv turistic și spiritual al Bucovinei.
Mănăstirea Probota – Ctitorită de Petru Rareș în 1530, este una dintre cele mai vechi biserici pictate din Bucovina.
Mănăstirea Probota, situată în județul Suceava, a fost ctitorită în 1530 de domnitorul Petru Rareș și este una dintre cele mai vechi biserici pictate din Moldova. A servit drept necropolă domnească, aici fiind înmormântat însuși Petru Rareș, alături de membri ai familiei sale. Biserica mănăstirii, cu hramul Sfântul Nicolae, impresionează prin arhitectura sa robustă, cu influențe bizantine și gotice, dar mai ales prin frescele interioare și exterioare, care, deși afectate de trecerea timpului, păstrează fragmente de o mare valoare artistică. În 1993, Mănăstirea Probota a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, fiind restaurată și redeschisă ca lăcaș de cult și centru monahal. Astăzi, reprezintă un important obiectiv istoric și spiritual al Bucovinei.
Mănăstirea Dragomirna – Un lăcaș de cult impresionant, construit în stil gotic-moldovenesc la începutul secolului al XVII-lea, renumit pentru zidurile sale înalte și arhitectura elegantă.
Mănăstirea Dragomirna, situată la 12 km de Suceava, este un monument impresionant al arhitecturii medievale moldovenești, construit între 1602-1609 de Mitropolitul Anastasie Crimca. Se remarcă prin biserica sa înaltă și elegantă, decorată cu sculpturi fine în piatră, având influențe gotice și bizantine. Înconjurată de ziduri masive de apărare, mănăstirea seamănă cu o fortăreață, fiind un loc de refugiu în vremuri tulburi. Interiorul păstrează fresce valoroase, iar în muzeul mănăstirii se află manuscrise miniaturale realizate de școala de caligrafi și miniaturiști a lui Crimca. Mănăstirea Dragomirna rămâne un important centru spiritual și cultural al Bucovinei, atrăgând turiști și pelerini prin arhitectura sa unică și atmosfera de liniște profundă.
Mănăstirea Râșca – Fortăreața spiritualității moldovenești
Mănăstirea Râșca, situată în județul Suceava, a fost ctitorită în 1542 de către domnitorul Petru Rareș și Mitropolitul Grigorie Roșca. Este cunoscută pentru zidurile sale puternice, care i-au oferit un rol defensiv în istoria Moldovei. Biserica mănăstirii, cu hramul „Sfântul Nicolae”, păstrează fresce interioare valoroase, restaurate de-a lungul timpului, iar pictura exterioară originală a fost afectată de trecerea anilor. În secolele următoare, mănăstirea a fost refăcută de domnitorii Alexandru Lăpușneanu și Vasile Lupu. Astăzi, Mănăstirea Râșca rămâne un important centru monahal și o destinație spirituală, atrăgând vizitatori prin istoria sa bogată și arhitectura sa medievală autentică.
Biserica „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava – Catedrala Arhiepiscopală unde sunt păstrate moaștele Sfântului Ioan cel Nou.
Biserica „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava a fost construită între 1514 și 1522 de domnitorul Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, și finalizată de Ștefăniță Vodă. A servit drept catedrală mitropolitană și a fost loc de reședință pentru Mitropolia Moldovei timp de aproape două secole. Biserica adăpostește moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, aduse de la Cetatea Albă în 1402, devenind un important loc de pelerinaj. Monument de arhitectură moldovenească, biserica impresionează prin turla zveltă, decorațiunile exterioare din piatră cioplită și picturile interioare valoroase. Este inclusă pe lista monumentelor istorice de patrimoniu național și rămâne un simbol al credinței ortodoxe din nordul Moldovei.
-
Cetatea de Scaun a Sucevei – simbol al rezistenței medievale, legată de domnia lui Ștefan cel Mare.
Cetatea de Scaun a Sucevei, una dintre cele mai importante fortificații medievale din România, a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Petru I Mușat. Aceasta a fost extinsă și întărită de mai mulți domnitori, dar cea mai importantă consolidare a avut loc în timpul lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care a transformat cetatea într-o fortăreață greu de cucerit. Cetatea a rezistat mai multor asedii, inclusiv atacului otoman din 1476, condus de sultanul Mahomed al II-lea. După domnia lui Ștefan cel Mare, cetatea și-a pierdut treptat importanța strategică, iar în secolul al XVII-lea, din ordinul lui Mihai Racoviță, a fost parțial demolată pentru a împiedica folosirea ei de către inamici. În prezent, Cetatea de Scaun a Sucevei este restaurată și reprezintă un important obiectiv turistic, fiind gazda unor evenimente culturale și istorice, precum Festivalul de Artă Medievală.
Hanul Domnesc din Suceava – Unul dintre cele mai vechi hanuri medievale din Moldova.
Hanul Domnesc din Suceava, atestat documentar în 1627, este cea mai veche clădire civilă păstrată integral în oraș. Inițial, a fost reședința domnitorului Miron Barnovschi, care a donat-o Mitropoliei Sucevei pentru a fi transformată în han, veniturile fiind destinate întreținerii candelelor de la sfintele moaște. În perioada ocupației habsburgice, clădirea a servit drept castel de vânătoare pentru familia imperială. Restaurată între 1962 și 1966, găzduiește astăzi Muzeul Etnografic al Bucovinei, prezentând expoziții despre cultura și tradițiile locale.
Muzeul Satului Bucovinean – o incursiune în arhitectura și stilul de viață tradițional al zonei;
Muzeul Satului Bucovinean din Suceava este un muzeu în aer liber care reconstituie viața tradițională din satele bucovinene. Situat în apropierea Cetății de Scaun a Sucevei, muzeul include gospodării autentice, ateliere meșteșugărești, biserici de lemn și alte construcții specifice zonei, datând din secolele XVIII-XX. Vizitatorii pot descoperi arhitectura tradițională, obiecte de uz casnic, mobilier sculptat și unelte folosite de meșteșugari, oferind o imagine autentică a culturii și obiceiurilor din Bucovina. Muzeul găzduiește, de asemenea, evenimente și ateliere interactive, promovând tradițiile locale.
Muzeul Oului Încondeiat din Ciocănești – Tezaur al artei populare bucovinene.
Muzeul Oului Încondeiat din Ciocanesti reprezintă un punct de referință al acestei tradiții. Satul Ciocănești păstrează, de asemenea, obiceiuri și porturi tradiționale, fiind un loc unde cultura bucovineană este trăită zi de zi. De-a lungul decadelor, localitatea a fost implicată în diverse proiecte de conservare a patrimoniului cultural, iar în prezent este o destinație turistică importantă, atrăgând vizitatori din întreaga lume, dornici să descopere farmecul și autenticitatea satului bucovinean.
Muzeul Lemnului din Câmpulung Moldovenesc – Un muzeu etnografic ce prezintă meșteșugurile tradiționale din lemn, unelte și obiecte sculptate specifice zonei Bucovinei.
Muzeul Arta Lemnului din Câmpulung Moldovenesc, fondat în 1936, este unic în România, dedicat exclusiv artei prelucrării lemnului. Adăpostit într-o clădire istorică construită în 1900, muzeul găzduiește peste 15.000 de piese expuse în 19 săli. Colecțiile includ unelte, obiecte de uz casnic, mobilier tradițional și instalații tehnice, reflectând diversitatea ocupațiilor locale. În curtea muzeului, o secție în aer liber prezintă două case tradiționale: una huțulă din secolul al XVII-lea și alta din secolul al XVIII-lea.
Muzeul Oului Încondeiat din Vama, un tezaur al tradiției și meșteșugului bucovinean.
Muzeul Oului Încondeiat, situat în satul Vama, județul Suceava, este un loc unic dedicat tradiției încondeierii ouălor, un meșteșug cu rădăcini adânci în cultura populară a Bucovinei. Muzeul găzduiește o colecție impresionantă de peste 3.000 de ouă încondeiate, realizate în diverse tehnici tradiționale, cu modele specifice fiecărei zone din România. Expoziția include ouă decorate cu motive geometrice, florale și zoomorfe, fiecare având o semnificație simbolică și spirituală. Vizitatorii pot învăța despre procesul de încondeiere și pot observa cum meșteșugarii locali continuă să păstreze această tradiție vie. Muzeul Oului Încondeiat este un loc ideal pentru a descoperi un element important al patrimoniului cultural al Bucovinei.
Monumentul Martirilor de la Fântâna Albă – Memorial dedicat victimelor masacrului din 1941.
Monumentul Martirilor de la Fântâna Albă este un memorial dedicat victimelor masacrului din 1 aprilie 1941, când aproximativ 3.000 de români din nordul Bucovinei au fost uciși de grănicerii sovietici în timp ce încercau să treacă granița în România. În memoria acestora, la Mănăstirea Putna a fost sfințit, pe 2 iulie 2018, Portalul Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă”. Ansamblul cuprinde o poartă monumentală, o troiță de piatră, o cișmea și spații pentru depunerea de flori și aprinderea de lumânări. Pe monument sunt inscripționate numele satelor de unde proveneau victimele masacrului, simbolizând sacrificiul și dorința lor de libertate.
Casa Memorială „Ciprian Porumbescu” (Stupca) – Muzeu dedicat marelui compozitor român Ciprian Porumbescu, unde sunt expuse obiecte personale, documente și manuscrise ale acestuia.
Casa Memorială „Ciprian Porumbescu”, situată în satul Stupca, județul Suceava, este locul unde a trăit și a compus marele muzician Ciprian Porumbescu (1853-1883), unul dintre cei mai importanți compozitori români. Muzeul, amenajat în fosta casă parohială unde a locuit familia sa, păstrează obiecte personale, manuscrise, fotografii și partituri originale, inclusiv schițe ale faimoasei sale compoziții „Balada”. În apropiere se află și mormântul lui Ciprian Porumbescu, un loc de pelerinaj pentru iubitorii de muzică. Casa memorială oferă vizitatorilor o incursiune emoționantă în viața și opera artistului care a contribuit la definirea identității muzicale românești.
Muzeul de Istorie din Suceava – Păstrător al trecutului Bucovinei, un muzeu important ce găzduiește expoziții despre istoria Bucovinei și tezaurul medieval descoperit în zonă.
Muzeul de Istorie din Suceava, parte a Muzeului Național al Bucovinei, este unul dintre cele mai importante muzee din regiune, oferind o incursiune fascinantă în istoria Moldovei. Situat în centrul orașului, muzeul găzduiește expoziții permanente ce ilustrează evoluția Bucovinei, de la epoca preistorică până în prezent. Printre cele mai valoroase exponate se numără Tezaurul de la Suceava, artefacte medievale, documente rare și obiecte ce reflectă viața cotidiană a locuitorilor din trecut. Un punct de atracție special este Sala Tronului lui Ștefan cel Mare, unde vizitatorii pot admira o reconstituire a curții domnești. Prin expozițiile sale interactive și colecțiile deosebite, Muzeul de Istorie din Suceava este un loc ideal pentru a descoperi bogata moștenire culturală a Bucovinei.
Casa Memorială „Nicolae Labiș”– Omagiu poetului „cu lira-n lacrimi”.
Casa Memorială „Nicolae Labiș”, situată în satul Mălini, județul Suceava, este locul unde s-a născut și a copilărit marele poet. Muzeul, amenajat în casa părintească, oferă o incursiune în viața și opera lui Nicolae Labiș, considerat unul dintre cei mai promițători poeți ai literaturii române. Expoziția cuprinde obiecte personale, manuscrise, fotografii și ediții originale ale volumelor sale, reflectând parcursul său artistic și influențele literare. Locul păstrează atmosfera autentică a copilăriei sale și oferă vizitatorilor o perspectivă emoționantă asupra destinului său tragic. Casa Memorială „Nicolae Labiș” este un punct de referință cultural, dedicat memoriei poetului care a lăsat o amprentă puternică asupra literaturii române.
Tradiții și meșteșuguri locale:
Centrul de ceramica de la Marginea – Un loc renumit pentru ceramica neagră, unde vizitatorii pot vedea demonstrații de olărit și cumpăra produse tradiționale.
Centrul de ceramică de la Marginea, situat în județul Suceava, este unul dintre cele mai cunoscute centre de olărit din România, faimos pentru ceramica neagră, un meșteșug tradițional unic în țară. Această tehnică datează de peste 500 de ani și este realizată printr-un proces special de ardere în lipsa oxigenului, care conferă vaselor culoarea neagră distinctivă, fără a folosi vopsele sau glazuri. În trecut, ceramica de la Marginea era folosită atât pentru uz casnic, cât și în scopuri ritualice. De-a lungul timpului, tehnica olăritului s-a transmis din generație în generație, iar astăzi, meșterii locali continuă să creeze obiecte tradiționale, dar și piese moderne adaptate cerințelor contemporane. Centrul de ceramică este un important punct de atracție turistică, unde vizitatorii pot observa procesul de creație, de la modelarea lutului la arderea vaselor, și pot achiziționa produse realizate manual. Marginea rămâne un simbol al meșteșugului autentic
Colecția de linguri Țugui Ioan și Elisabeta, cu peste 5000 de exponate.
Colecția de linguri Țugui Ioan și Elisabeta este o impresionantă și valoroasă colecție etnografică ce reunește linguri tradiționale din diverse zone ale României. Această colecție reflectă măiestria meșterilor populari și diversitatea culturală a regiunilor românești, evidențiind forme, ornamente și tehnici de lucru specifice fiecărei zone. Prin pasiunea și dedicarea lor, Ioan și Elisabeta Țugui au reușit să adune și să conserve aceste obiecte, transformând colecția într-un veritabil tezaur al artei populare românești.
Stațiuni și activități recreative:
Satul-Muzeu Ciocănești – Un tezaur de tradiție și cultură bucovineană.
Ciocănești, un sat pitoresc din județul Suceava, este cunoscut pentru faptul că este declarat „Sat-Muzeu”, datorită numeroaselor case tradiționale din lemn decorate cu motive specifice Bucovinei. Aceste motive sunt inspirate din iconografia populară și reflectă istoria și meșteșugurile străvechi ale zonei. Tradiția încondeierii ouălor, una dintre cele mai importante meșteșuguri ale regiunii, este strâns legată de istoria satului.
Mocănița Huțulca – o călătorie in timp cu trenul pe aburi prin peisajele fermecătoare ale Bucovinei.
Mocănița Huțulca este o linie feroviară pe ruta Moldovița - Argel, fiind una dintre ultimele linii ferate cu aburi din România. Aceasta se întinde pe o distanță de aproximativ 20 de kilometri, iar traseul său oferă o incursiune deosebită în peisaje montane spectaculoase și localități pitorești din Bucovina. Trenul cu aburi, denumit „Mocănița”, este o atracție turistică importantă, recreând atmosfera din perioada interbelică, iar călătoria este o adevărată experiență, ce le permite vizitatorilor să descopere tradițiile și natura regiunii într-un mod autentic.
Salina Cacica – Perla subterană a Bucovinei.
Salina Cacica, situată în județul Suceava, este una dintre cele mai vechi și celebre saline din România, cu o istorie ce datează din secolul al XVIII-lea. Aceasta este renumită nu doar pentru extracția sării, dar și pentru complexitatea sa arhitecturală și naturală, având galerii subterane impresionante și o capelă subterană dedicată Sfintei Varvara, patroana minerilor. Salina Cacica oferă un microclimat terapeutic, datorită aerului sărat, fiind un loc ideal pentru tratamente de respirație. Vizitatorii pot explora galeriile, lacul sărat subteran și diverse formațiuni de sare cristalizată. Este o destinație turistică populară, atrăgând turiști din întreaga țară, dar și din afaceri medicale, datorită efectelor benefice asupra sănătății.
Stațiunea Vatra Dornei – Cunoscută pentru izvoarele minerale și sporturile de iarnă.
Stațiunea Vatra Dornei, supranumită „Perla Bucovinei”, este situată la o altitudine de 802 metri în Depresiunea Dornelor, la confluența râurilor Dorna și Bistrița Aurie. Înconjurată de munți precum Giumalău, Bistriței și Călimani, beneficiază de un climat subalpin, cu veri răcoroase și ierni friguroase, favorabile sporturilor de iarnă. Stațiunea este renumită pentru izvoarele sale minerale carbogazoase și termale, utilizate în tratarea diverselor afecțiuni. De asemenea, oferă multiple oportunități de agrement, inclusiv pârtii de schi și trasee montane, atrăgând turiști de toate vârstele.
Pârtia Rarău (Câmpulung Moldovenesc) – O stațiune modernă de schi situată în Munții Rarău, ideală pentru sporturile de iarnă și turism montan.
Pârtia Rarău, situată în Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, este una dintre cele mai moderne stațiuni de schi din Bucovina. Deschisă în 2019, aceasta oferă condiții excelente pentru iubitorii sporturilor de iarnă, fiind dotată cu telescaun, tunuri de zăpadă artificială și nocturnă. Pârtia are o lungime de 2.850 de metri și un grad de dificultate mediu, fiind ideală atât pentru începători, cât și pentru schiorii avansați. De-a lungul traseului, turiștii se pot bucura de priveliști spectaculoase asupra Munților Rarău, inclusiv asupra faimoaselor Pietrele Doamnei. Pe timpul verii, zona devine un punct de plecare pentru drumeții și excursii montane, fiind o destinație atractivă pe tot parcursul anului.
Rezervația Naturală Tinovul Mare – Lumea misterioasă a mlaștinilor.
Rezervația Naturală Tinovul Mare, situată lângă Poiana Stampei, județul Suceava, este cea mai mare rezervație de turbă din România, ocupând aproximativ 682 hectare. Aceasta este o mlaștină oligotrofă formată acum mii de ani, cu un strat de turbă ce ajunge până la 8 metri grosime. Tinovul Mare adăpostește o biodiversitate unică, incluzând plante rare, precum roua-cerului (o plantă carnivoră), mușchi de turbă și mesteacăn pitic, dar și specii de animale precum cerbi, lupi și păsări protejate. Rezervația poate fi explorată pe un traseu amenajat cu podețe de lemn, oferind vizitatorilor o incursiune într-un peisaj sălbatic și fascinant, caracteristic nordului Europei. Este un loc ideal pentru iubitorii de natură și fotografie.
Munții Rarău și Pietrele Doamnei – un paradis pentru pasionații de drumeții și fotografie.
Munții Rarău, parte a Carpaților Orientali, se află în județul Suceava, fiind un important punct de atracție pentru iubitorii de natură și drumeție. Cu vârfuri ce depășesc 1600 m altitudine, Munții Rarău oferă peisaje spectaculoase și o biodiversitate unică, fiind ideal pentru drumeții, alpinism și sporturi de iarnă. În apropierea vârfului Rarău se află Pietrele Doamnei, un grup de formațiuni stâncoase impresionante, care au devenit un simbol al munților. Aceste stânci mari, erodate de-a lungul timpului, sunt legate de o legendă locală ce spune că sunt stânci transformate ale unui grup de femei care, pentru trădarea unui jurământ, au fost pedepsite de către zei. Pietrele Doamnei sunt un loc popular de vizitat datorită peisajelor uimitoare și a panoramelor care se deschid asupra regiunii Bucovinei.
Codrul Secular Slătioara – O pădure virgină inclusă în Patrimoniul UNESCO, unde se pot admira arbori seculari și o biodiversitate impresionantă.
Codrul Secular Slătioara este una dintre cele mai valoroase păduri seculare din România și Europa, situată în Munții Rarău, județul Suceava. Rezervația se întinde pe o suprafață de aproximativ 1064 hectare și este renumită pentru pădurile sale de molid, fag și brad, unele dintre arbori având vârste de peste 400 de ani. Este o zonă strict protejată, inclusă în patrimoniul UNESCO din 2017 ca parte a siturilor "Pădurile seculare de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei". Codrul oferă un peisaj spectaculos și o biodiversitate remarcabilă, fiind un adevărat sanctuar natural, neafectat de intervenția umană.
Lacul Iezer (Munții Călimani) – Oglinda cerului din Munții Călimani.
Este situat în Munții Călimani, județul Harghita, sub Vârful Rățițiș, la o altitudine de aproximativ 1.825 m, cu o suprafață de aproximativ 0,45 hectar si o adâncime de 3 metri. Lacul Iezer este un lac glaciar spectaculos, alimentat de apa provenită din precipitații și topirea zăpezilor, lacul are ape limpezi și reci.Situat într-un cadru montan impresionant, este o destinație preferată pentru drumeții și fotografi, oferind priveliști deosebite asupra Munților Călimani. Accesul se face prin trasee montane marcate, iar lacul face parte din Parcul Național Călimani, fiind o zonă protejată cu o biodiversitate valoroasă.
Pasul Palma – Poarta de intrare în Bucovina.
Pasul Palma, situat la 1.105 m altitudine, pe drumul ce leagă Suceava de Câmpulung Moldovenesc, este un punct panoramic spectaculos din Bucovina. De aici, turiștii pot admira peisaje impresionante cu munți, păduri și sate pitorești. Numele „Palma” provine de la un monument din perioada interbelică, reprezentând o mână deschisă, simbol al ospitalității bucovinene. Deși monumentul original a fost distrus în timpul războiului, zona rămâne un loc emblematic. Astăzi, Pasul Palma este un loc popular pentru opriri foto și relaxare, fiind o adevărată poartă de intrare în inima Bucovinei.
- Pasul Prislop – Unul dintre cele mai pitorești pasuri montane din România, situat la granița dintre Bucovina și Maramureș, cu priveliști impresionante și tradiții păstrate intacte.
Pasul Prislop, situat la o altitudine de 1.416 metri, este unul dintre cele mai spectaculoase pasuri montane din România, marcând granița naturală dintre Maramureș și Bucovina. Acesta traversează Munții Rodnei și face legătura între județele Maramureș și Suceava, oferind priveliști impresionante asupra crestelor muntoase și a pădurilor dese. Pasul Prislop este cunoscut atât pentru frumusețea sa naturală, cât și pentru importanța sa culturală. În fiecare an, aici se desfășoară Festivalul Hora de la Prislop, un eveniment tradițional ce reunește comunități din Maramureș, Bucovina și Transilvania, unde participanții poartă costume populare și cântă muzică autentică. De asemenea, în pasul Prislop se află Mănăstirea Prislop, un lăcaș de cult ortodox ridicat în memoria eroilor români căzuți în luptele din Primul și Al Doilea Război Mondial. Pasul este traversat de Drumul Național 18, care oferă un traseu pitoresc, ideal pentru iubitorii de natură, drumeții și motocicliști care caută peisaje spectaculoase. În sezonul de iarnă, pasul poate fi dificil de parcurs din cauza condițiilor meteorologice, dar rămâne un punct de atracție deosebit în orice anotimp.
Cheile Moara Dracului – Peisaje sălbatice spectaculoase în Munții Rarău.
Cheile Moara Dracului sunt o rezervație geologică și morfologică situată la poalele nord-estice ale Munților Rarău, în apropiere de Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava. Aceste chei se întind pe o lungime de 60-90 metri și o lățime medie de 4-5 metri, cu pereți verticali și, pe alocuri, surplombe. Zona este caracterizată de o vegetație diversă, incluzând molid, brad, mesteacăn, plop tremurător, sălcii și un exemplar de tisă, considerată un relict glaciar. De asemenea, se pot întâlni specii de floare de colț, clopoțeii și vulturica. Fauna locală include animale precum râsul, jderul și vulpea. Accesul la Cheile Moara Dracului se face de la ieșirea din Câmpulung Moldovenesc spre Suceava, pe un drum pietruit care urcă pe pârâul Caselor și apoi pe afluentul său, Moara Dracului. După aproximativ 5 km, valea se îngustează brusc, marcând intrarea în chei. Traseul continuă pe o cărare marcată cu "cruce roșie" până la Cabana Rarău. Cheile Moara Dracului reprezintă un punct de atracție pentru iubitorii de natură și drumeții, oferind un peisaj spectaculos și o diversitate biologică remarcabilă.
Obcinele Bucovinei, colinele domoale ale Bucovinei.
Obcinele Bucovinei sunt un lanț de dealuri înalte și munți joși, parte a Carpaților Orientali, situate în nordul României. Se disting prin culmile lor line, pădurile întinse de conifere și foioase, precum și prin așezările pitorești presărate pe văi și versanți. Printre cele mai cunoscute obcine se numără Obcina Mare, Obcina Feredeului și Obcina Mestecănișului. Peisajul este ideal pentru drumeții, turism ecologic și descoperirea tradițiilor autentice bucovinene. Aceste locuri sunt încărcate de liniște, frumusețe naturală și farmec rural.
