pe vise nu se pune praful

35 de motive sa vizitezi insula Rodos

35 de motive să vizitezi insula Rodos – Ghid complet pentru o vacanță memorabilă

Tot ce trebuie să știi despre Insula Rodos

Rodos este una dintre acele insule care te cuceresc din prima clipă. Are o energie aparte, un amestec perfect între istorie, natură și viață grecească autentică. Când pășești pe insulă, simți imediat că ești într-un loc cu o poveste lungă, scrisă de cavaleri, zei și pescari deopotrivă. Orașul vechi, cu zidurile sale medievale, pare desprins dintr-un film istoric, iar la doar câțiva kilometri distanță, plajele întinse și golfurile liniștite te îmbie să uiți de timp.

Rodos nu este doar o destinație de vacanță, ci o experiență completă. Poți rătăci pe străduțele înguste din Lindos, poți urca până la acropola de pe stâncă, poți gusta din bucătăria locală și poți învăța ce înseamnă cu adevărat ospitalitatea grecească. Bucătăria rodiană este un melanj savuros de influențe grecești, asiatice și italiene. Mesele încep adesea cu meze, platouri cu brânză feta, dolmades (frunze de viță cu orez), tzatziki și salate proaspete. Felurile principale variază de la pește proaspăt prins și calamari prăjiți până la moussaka, stifado (tocană de vită) sau miel la cuptor. Deserturile locale, cum ar fi melekouni – un baton cu miere, susan și condimente, sunt oferite adesea gratuit după masă, semn al ospitalității. Nu rata vinurile locale din satul Embonas și lichiorul de mastihă. Fiecare masă devine un prilej de a descoperi tradițiile culinare ale insulei și de a savura totul în tihnă, în fața unui apus spectaculos.

Fiecare colț al insulei are o poveste, fie că e despre templele antice, despre fluturii care poposesc vara în valea lor unică, sau despre apusurile care colorează cerul deasupra mării. Indiferent dacă îți plac locurile pline de istorie, drumețiile prin natură, sporturile nautice sau zilele leneșe la soare, Rodos are ceva pentru tine. În rândurile care urmează vei găsi 35 de motive care arată de ce această insulă merită nu doar vizitată, ci trăită din plin. Ordinea lor este aleatorie, fiecare motiv are farmecul și importanța lui.


1. Acropola din Lindos
Aflată pe un promontoriu deasupra unui golf spectaculos, Acropola din Lindos oferă una dintre cele mai frumoase panorame de pe insulă. Accesul se face pe jos, printre case albe și străduțe înguste, sau călare pe măgăruși – o tradiție locală. Odată ajuns sus, rămâi uimit de ruinele antice: Templul Athenei Lindia, teatrul grecesc și zidurile elenistice. Poziționarea strategică a acropolei a făcut din acest loc un centru religios, dar și militar, timp de milenii. Vederea asupra golfurilor de la baza colinei este de neuitat, mai ales la apus. Este o îmbinare perfectă între patrimoniu, peisaj și cultură locală. Vizita la Lindos este mai mult decât turism, e o experiență spirituală.

Acropola din Lindos

2. Vârful Attaviros din insula Rodos, cel mai înalt punct de pe insulă.
Pornind din pitorescul sat Embonas, drumeția către vârful Attaviros, cel mai înalt punct al insulei Rodos (1.213 metri), este o aventură spectaculoasă ce îmbină natură sălbatică și panorame uluitoare. Traseul urcă prin zone cu vegetație mediteraneană, dar pe măsură ce te apropii de creastă, peisajul devine tot mai stâncos și arid. În timpul verii, căldura poate fi intensă, iar stâncile încălzite de soarele puternic radiază o căldură greu de suportat, de aceea hidratarea este absolut esențială. Este recomandat să pornești devreme dimineața, să ai la tine suficientă apă (cel puțin 2 litri) și să te protejezi cu pălărie și cremă solară. De pe vârful Attaviros, panorama vastă îți dezvăluie întreaga insulă, cu marea albastră la orizont și munții falnici sub picioare. Priveliștea răsplătește efortul depus, însă respectă întotdeauna condițiile naturii și pregătește-te corespunzător pentru a te bucura în siguranță de această experiență memorabilă.

Vârful Attaviros

3. Orașul Vechi Rodos
Inima istorică a insulei este un adevărat labirint medieval protejat de ziduri impresionante și porți fortificate. Intrând prin Poarta Libertății, pășești într-o lume în care timpul pare că a stat în loc. Străzile pietruite, tavernele ascunse, curțile interioare și clădirile cu arhitectură gotică, otomană și renascentistă spun povestea unei insule disputate de mari puteri. Atmosfera este vie atât ziua, cât și seara, când străzile se umplu de turiști, artiști stradali și localnici. Este locul perfect pentru a înțelege complexitatea culturală a Rodosului și pentru a te pierde, la propriu și la figurat, printre zidurile sale pline de istorie. Nu rata Muzeul Arheologic, Palatul Marelui Maestru și Strada Cavalerilor, care fac din acest loc un veritabil muzeu în aer liber.

Orașul Vechi Rodos

4. Palatul Marelui Maestru
Această clădire impozantă domină orașul vechi și a fost centrul puterii pentru Cavalerii Ioaniți. Reconstruit în perioada ocupației italiene, palatul impresionează prin dimensiuni, dar și prin rafinamentul arhitectural. Interiorul găzduiește un muzeu cu expoziții care acoperă perioadele antice, bizantine și medievale. Podelele sunt decorate cu mozaicuri antice aduse de pe insula Kos, iar sălile regale sunt mobilate cu piese istorice remarcabile. Grădina interioară, cu coloane și vegetație luxuriantă, oferă un loc de respiro. Vizita îți oferă ocazia să înțelegi cât de influentă era ordinea cavalerilor în bazinul estic al Mediteranei. Aici ai ocazia să simți măreția unei epoci apuse și să te bucuri de vederi spectaculoase asupra orașului vechi din turnuri sau bastioane.

Palatul Marelui Maestru

5. Strada Cavalerilor
Una dintre cele mai bine conservate străzi medievale din Europa, această arteră istorică a fost centrul rezidențial al Cavalerilor Ioaniți. Clădirile sale masive din piatră sunt marcate cu blazoane care indică originea geografică a cavalerilor – Franța, Spania, Italia, Germania. Plimbându-te pe caldarâmul vechi, simți atmosfera solemnă a trecutului. Este un loc în care fiecare piatră pare să spună o poveste. Lipsa firmelor comerciale moderne păstrează autenticitatea locului, iar tăcerea care domnește pe stradă o face ideală pentru contemplare. Pe timp de seară, lumina caldă a felinarelor amplifică magia acestui spațiu istoric. E o experiență unică, diferită de orice ai întâlni într-un oraș turistic aglomerat.

Strada Cavalerilor

6. Plaja Tsambika
Situată la poalele unei coline pe care tronează mănăstirea Tsambika, această plajă largă cu nisip fin și ape de un albastru intens este considerată una dintre cele mai frumoase din Rodos. Ideală pentru familii datorită intrării line în apă, plaja oferă și facilități moderne: șezlonguri, umbreluțe, taverne, sporturi nautice. Zona este bine întreținută și are o atmosferă relaxantă, fără să fie aglomerată excesiv. Priveliștea spre mănăstirea cocoțată în vârf adaugă un plus de farmec. Aici te poți bucura de o zi completă de soare, înot și liniște. Mulți o consideră „paradisul ascuns” al insulei și o revin de fiecare dată când ajung în Rodos. Merită să urci până la mănăstire pentru panoramă, iar apoi să cobori la o baie revigorantă.

Plaja Tsambika

7. Mănăstirea Tsambika
Situată pe vârful unei coline care domină plaja cu același nume, mănăstirea este un loc sacru pentru localnici. Legenda spune că femeile care nu pot avea copii vin aici desculțe pentru a se ruga Fecioarei Maria. Micuța biserică albă are un farmec aparte, iar urcușul de peste 300 de trepte este recompensat cu o panoramă incredibilă asupra coastei estice. Locul este încărcat de spiritualitate și liniște, iar peisajul îl transformă într-un loc perfect pentru meditație sau fotografie. În biserică sunt lăsate zeci de obiecte votive, semn al credinței profunde a celor care ajung aici. Combină o vizită spirituală cu o coborâre spre una dintre cele mai frumoase plaje din Rodos.

Mănăstirea Tsambika

8. Valea Fluturilor (Petaloudes)
În lunile de vară, această vale devine locul de întâlnire al mii de fluturi Panaxia quadripunctaria, care se adună aici pentru climatul răcoros și vegetația umedă. Traseul prin vale este o adevărată plimbare prin pădure tropicală: poduri din lemn, mici cascade, stânci înverzite și poteci umbroase. Zgomotul apei și liniștea locului creează o atmosferă aproape mistică. Este o experiență rară și educativă, ideală pentru iubitorii de natură sau familiile cu copii. Există și un mic muzeu entomologic la intrare. Pentru a proteja fluturii, este interzisă atingerea sau sperierea lor – motiv în plus să vizitezi cu respect acest sanctuar natural. Chiar și fără fluturi, valea este un colț de paradis vegetal.

Valea Fluturilor

9. Castelul Monolithos
Ruinele acestui castel medieval, aflate pe o stâncă abruptă din vestul insulei, oferă unele dintre cele mai spectaculoase priveliști spre Marea Egee. Construit în secolul al XV-lea de cavalerii ioaniți pentru apărarea coastei, castelul a rezistat eroic trecerii timpului. Urcușul nu este dificil, iar efortul este răsplătit de o panoramă de vis – oceanul nesfârșit, păduri dese și apusuri dramatice. În interiorul ruinelor se află o mică biserică albă, Panagia Monolithos, unde turiștii lasă lumânări și dorințe. Este un loc în care natura și istoria se întâlnesc într-un mod profund. Fiind mai puțin frecventat decât alte obiective, oferă un moment de liniște autentică și reconectare cu natura.

Castelul Monolithos

10. Plaja Anthony Quinn
Această mică plajă situată într-un golf stâncos a devenit celebră după ce actorul Anthony Quinn a filmat aici pentru „Tunurile din Navarone” și a fost atât de impresionat încât a încercat să o cumpere. Peisajul este sălbatic și romantic, cu ape limpezi, ideale pentru snorkeling. Fundul mării este vizibil până în adâncime, cu stânci, pești colorați și o transparență uimitoare. Este o plajă cochetă, cu o atmosferă intimă, ideală pentru cei care caută frumusețe naturală. Tavernele din apropiere oferă mese delicioase cu vedere spre mare. Dacă ajungi dimineața devreme, vei găsi liniște deplină și vei avea senzația că ai descoperit un colț secret al insulei.

Plaja Anthony Quinn

11. Lindos
Deși este o destinație turistică populară, Lindos își păstrează farmecul autentic: case vopsite în alb, curți interioare cu mozaicuri de pietricele, taverne suspendate cu vedere spre acropola impunătoare. Satul are o atmosferă boemă și romantică. Nu există trafic auto în centrul vechi, ceea ce face plimbarea plăcută și liniștită. Magazinele locale vând ceramică, bijuterii și textile lucrate manual. Serile sunt deosebit de frumoase, când luminile se aprind și parfumul de iasomie plutește în aer. O experiență completă în Lindos presupune urcarea la acropolă, o baie în golf, o plimbare pe străduțele abrupte și o cină la una dintre terasele cu vedere panoramică.

titlu container

12. Plaja Prasonisi – întâlnirea celor două mări
La extremitatea sudică a insulei se află un fenomen natural spectaculos: locul unde Marea Egee se întâlnește cu Marea Mediterană. Prasonisi este o peninsulă care vara devine insulă, legată de Rodos doar printr-o fâșie de nisip. Când nivelul apei scade, poți merge pe jos de pe un țărm pe altul. Apele sunt diferite în funcție de mare: liniștite și calde pe partea mediteraneană, agitate și reci pe partea egeeană. Este un paradis pentru windsurfing și kitesurfing, datorită vânturilor constante. Spectacolul zmeielor colorate pe cer completează farmecul sălbatic al locului. Chiar dacă nu ești pasionat de sporturi nautice, vei aprecia unicitatea acestui peisaj și sentimentul că te afli „la capătul lumii”.

Plaja Prasonisi

13. Kallithea Springs - (Baia lui Kalithea)
Acest complex balnear construit de italieni în anii 1920 este un exemplu remarcabil de arhitectură art deco mediteraneană. Restaurat cu grijă, păstrează cupolele albe, mozaicurile elegante și aleile pietruite, oferind o atmosferă rafinată. Aici nu mai funcționează băi termale propriu-zise, dar poți înota în apele clare din golfurile naturale amenajate cu terase discrete și umbreluțe. Este locul perfect pentru relaxare departe de aglomerație, un colț intim și liniștit, unde poți savura o cafea cu vedere la mare sau poți face snorkeling printre stânci și pești colorați. Zona este frecventată și de localnici, semn al autenticității și calității locului.

Kallithea Springs

14. Muzeul Arheologic din Rodos
Găzduit în fosta clădire a Spitalului Cavalerilor Ioaniți, muzeul este o incursiune fascinantă în istoria antică și medievală a insulei. Clădirea în sine este un exemplu remarcabil de arhitectură gotică, iar colecțiile sale sunt impresionante: statui elenistice, mozaicuri, ceramică, bijuterii și sarcofage. Printre cele mai remarcabile piese se numără Afrodita din Rodos și leii funerari din piatră. Curtea interioară cu porticuri și grădină te transpune într-o altă epocă. Informațiile sunt bine prezentate, iar atmosfera este liniștită și contemplativă. Este un loc ideal pentru a înțelege diversitatea culturală și complexitatea istorică a insulei, de la perioada doriană până la cavalerii ioaniți.

Muzeul Arheologic din Rodos

15. Castelul Kritinia – panoramă asupra insulelor
Pe coasta vestică, în apropierea satului Kritinia, se află ruinele unei fortărețe medievale ridicate de Cavalerii Ioaniți în secolul al XV-lea. Construit pe un deal stâncos, castelul oferă o vedere superbă spre insulele vecine Halki și Alimia, dar și asupra mării nesfârșite. Drumul până sus este ușor accesibil, iar liniștea locului este tulburată doar de vânt și cântecul păsărilor. Ruinele, deși modeste, păstrează ziduri masive și rămășițe de turnuri de observație. Nu este un loc aglomerat, ceea ce îl face perfect pentru o oprire tihnită în drumul spre sudul insulei. La poalele dealului, poți opri la o tavernă tradițională și savura o masă grecească autentică cu vedere spre castel.

titlu container

16. Colosul din Rodos și portul Mandraki – locul unde legenda prinde viață
La intrarea în portul Mandraki, două coloane de piatră străjuiesc marea, fiecare având în vârf câte o statuie de bronz: un cerb și o căprioară, simbolurile insulei. Cerbii au fost aduși pe Rodos în Antichitate pentru a alunga șerpii care invadaseră insula, iar prezența lor a devenit un simbol al protecției și al echilibrului. Se spune că în acest loc s-ar fi ridicat odinioară Colosul din Rodos, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Statuia uriașă a zeului Helios, înaltă de peste 30 de metri, ar fi vegheat intrarea în port înainte de a fi distrusă de un cutremur. Azi, portul păstrează farmecul legendei. Poți privi apusul, bărcile care vin și pleacă, iar în lumina serii Rodos pare să-și spună povestea de acum peste două milenii.

Colosul din Rodos și portul Mandraki

17. Jacob’s Canyon – aventura printre pereți de stâncă
Un canion spectaculos ascuns între satele Siana și Embona. Traseul are aproximativ 5 kilometri și străbate un culoar îngust, cu pereți de piatră de până la 60 de metri. Primele sute de metri sunt ușor accesibile, dar pe măsură ce înaintezi, poteca devine mai sălbatică și cere atenție. Vei merge printre stânci, pini și flori de munte, iar de sus se deschide o priveliște superbă spre coastă și insulele din larg. Este o drumeție scurtă, dar intensă, perfectă pentru cei care vor să descopere Rodosul dincolo de plaje și orașe.

titlu container

18. Templul lui Apollo din Monte Smith
În vârful dealului Monte Smith, la marginea orașului Rodos, ruinele Templului lui Apollo sunt mărturia gloriei antice a insulei. De aici, priveliștea asupra orașului și a mării este impresionantă, mai ales la răsărit sau apus. Templul, dedicat zeului luminii și al artelor, păstrează încă coloane dorice impunătoare și o parte din zidurile originale. Vizitatorii pot explora și stadionul antic și amfiteatrul restaurat din apropiere, completând astfel imaginea unei epoci în care cultura greacă era la apogeu. Locul are o atmosferă sacră, dar și romantică, perfectă pentru o plimbare contemplativă.

Templul lui Apollo

19. Apusurile de soare – momente magice
Rodos oferă unele dintre cele mai spectaculoase apusuri din Marea Egee. Soarele se scufundă lent în mare, colorând cerul în nuanțe de roșu, portocaliu și violet. Siluetele dealurilor, cetăților și ruinelor antice se conturează în lumina caldă a serii, iar marea devine o oglindă lichidă. Cele mai frumoase locuri pentru a privi acest spectacol sunt Castelul Monolithos, Prasonisi, Filerimos, portul Mandraki, acropola Lindos sau plajele vestice precum Ixia. Fie că alegi să stai pe o stâncă în liniște sau să bei un pahar de vin pe terasa unei taverne, aceste apusuri te opresc din orice. Sunt momente de reflecție, de recunoștință și de admirație pură pentru frumusețea lumii. În Rodos, seara începe cu magie, iar apusul este bagheta care o aduce la viață. Dacă ar fi să alegi un singur motiv să revii pe insulă, acesta ar putea fi chiar el: un apus elen privit din Rodos.

Apusurile de soare

20. Acropolele antice din Kamiros – orașul uitat al dorienilor
Pe coasta de vest a insulei, ruinele orașului Kamiros spun povestea uneia dintre cele mai prospere așezări din Grecia antică. A fost ridicat în secolul al VIII-lea î.Hr. și abandonat după un cutremur devastator. Terasele sale oferă o priveliște superbă spre Marea Egee, iar structura orașului, cu străzi drepte, temple și cisterne, arată cât de avansată era civilizația de atunci. Este un loc liniștit, unde istoria se simte la fiecare pas, departe de aglomerația zonelor turistice.

Acropolele antice din Kamiros

21. Seven Springs (Epta Piges)
Un colț verde și răcoros în inima insulei. Șapte izvoare naturale se unesc aici, formând un mic lac ascuns în pădure. Poți ajunge la el printr-un tunel îngust de 150 de metri, o experiență unică, mai ales în zilele călduroase. Zona e ideală pentru o plimbare scurtă, fotografii și relaxare la umbră. Locul se află aproape de Kolymbia, la jumătatea distanței dintre Rodos și Lindos.

Seven Springs

22. Plaja Agathi – nisipul fin auriu
Ascunsă între dealuri domoale și marginile stâncoase ale coastei estice, Agathi este o plajă de nisip fin, auriu, cu ape puțin adânci și calme. Este locul ideal pentru familii cu copii sau pentru cei care caută relaxare departe de aglomerație. Intrarea în apă este lină, iar transparența marii permite admirarea fundului nisipos chiar și de la mal. Plaja este amenajată cu șezlonguri și umbreluțe, dar păstrează un aer rustic și natural. În apropiere se află ruinele Castelului Feraklos, pe care le poți explora într-o scurtă drumeție. Dacă vrei o zi liniștită la plajă, cu apă caldă, priveliști frumoase și sunetul valurilor ca fundal, Agathi este alegerea perfectă.

Plaja Agathi

23. Parcul Rodini – natură și istorie în inima orașului
Considerat unul dintre cele mai vechi parcuri publice din lume, Rodini este o oază de verdeață la doar câțiva pași de centrul orașului Rodos. Aleile umbroase, podurile din lemn, canalele cu apă limpede și păunii care se plimbă liber creează o atmosferă feerică. Aici poți face o plimbare relaxantă, ferit de soarele arzător, într-un cadru care combină vegetația luxuriantă cu vestigii istorice. În apropiere se află și mormântul lui Ptolemeu, sculptat în stâncă, un loc de interes arheologic. Parcul este frecventat și de localnici, nu doar de turiști, ceea ce îi conferă un aer autentic. Este ideal pentru o pauză de liniște după vizitarea orașului vechi, sau pentru un picnic în mijlocul naturii.

Parcul Rodini

24. Vârful Akramitis
Un loc perfect pentru drumeții cu panorame spectaculoase. Cu o altitudine de 825 metri este el mai înalt punct din partea de sud-vest a insulei. Vârful Akramitis oferă o vedere amplă spre coasta sudică a insulei, spre insulele Chalki, Alimia, Makri, Agios Theodoros și Tragousa iar în zilele senine se zărește chiar și țărmul Turciei. Traseul pornește din satul Monolithos, durează aproximativ două ore și traversează zone stâncoase și urcă prin pădure de pini. Este un traseu potrivit pentru cei care vor o experiență montană autentică, fără dificultăți tehnice, departe de zonele turistice aglomerate.

Vârful Akramitis

25. Ospitalitatea localnicilor – sufletul insulei
Unul dintre cele mai mari atuuri ale Rodosului este căldura și deschiderea oamenilor care locuiesc aici. Fie că ești într-un sat de munte sau într-un restaurant din orașul vechi, vei fi întâmpinat cu zâmbet, curiozitate și dorința sinceră de a te face să te simți binevenit. Proprietarii de taverne îți vor povesti despre rețetele moștenite din familie, bătrânii din sate îți vor oferi smochine din grădină sau te vor invita la o cafea grecească, iar copiii îți vor spune „kalimera” din inimă. Această generozitate autentică face ca fiecare călătorie pe insulă să fie mai mult decât turism, devine o conexiune umană. Ospitalitatea grecilor din Rodos îți rămâne în suflet și te face să-ți dorești să revii.


26. Satul Embonas – inima vinului rodian
Situat la poalele Muntelui Attavyros, Embonas este considerat capitala vinului din Rodos. Satul are o tradiție veche în viticultură, iar aici poți vizita crame de familie unde se produc vinuri albe, roșii și roze din soiuri locale. Degustările sunt gratuite, iar gazdele îți explică cu pasiune procesul de vinificație. Pe lângă vin, Embonas este renumit și pentru rachiul său aromat, dar și pentru produsele locale: miere, dulceață, ulei de măsline și plante medicinale. Atmosfera din sat este autentică cu oameni calzi, case tradiționale din piatră și o liniște aparte. Este o excursie ideală pentru cei care doresc să guste Rodosul în cel mai literal sens, și să plece cu sticle bune și amintiri frumoase.

Satul Embonas

27. Castelul Feraklos – ruine cu priveliști dramatice
Aflat pe un vârf stâncos în apropierea plajei Charaki, Castelul Feraklos a fost ultima fortăreață ocupată de Cavalerii Ioaniți înainte de a ceda insula otomanilor. Ruinele sale, deși în mare parte distruse, încă păstrează ziduri masive și un aer impunător. Urcușul până la castel este scurt, dar oferă o panoramă impresionantă asupra mării, a plajelor din jur și a satelor de la poalele dealului. Este un loc perfect pentru iubitorii de istorie și fotografie. Lipsa aglomerației contribuie la farmecul ruinelor, oferind o experiență autentică, necomercială. Dacă ajungi dimineața sau la apus, lumina blândă pune în valoare pietrele vechi și îți oferă un sentiment de solitudine și pace rar întâlnit în zonele turistice.


28. Plaja Elli - cel mai nordic punct al insulei
Plaja Elli, una dintre cele mai populare din orașul Rodos, nu este doar apreciată pentru apa cristalină și șezlongurile confortabile, ci și pentru trambulinele plutitoare care oferă distracție atât copiilor, cât și adulților. Aceste platforme amplasate în larg invită la sărituri spectaculoase, înot și joacă în siguranță. În plus, arhitectura retro a clădirilor din jur cu influențe art deco, adaugă un farmec aparte acestei plaje urbane. Este locul ideal pentru o zi relaxantă în oraș, dar și pentru amintiri amuzante și fotografii dinamice în mijlocul verii grecești.

Plaja Elli

29. Mănăstirea Filerimos
Pe culmea dealului Filerimos, la 267 de metri altitudine, se află ruinele vechii acropole a orașului antic Ialyssos, o mănăstire medievală și o cruce uriașă de beton vizibilă de la kilometri depărtare. Drumul până sus este presărat cu chiparoși și pini, iar la capătul lui se deschide o vedere amplă asupra coastei de vest a insulei. Mănăstirea, restaurată în stil gotic de cavalerii ioaniți, este înconjurată de o grădină liniștită, unde trăiesc în libertate păuni și alte păsări completând atmosfera mistică.. Aici, aerul pare mai rece, iar timpul mai lent. Poți parcurge Drumul Crucii, o alee liniștită presărată cu capele, care duce până la o cruce gigantică cu vedere panoramică asupra insulei. Locația este ideală pentru reflecție, fotografie și descoperirea unei fațete mai liniștite, spirituale a Rodosului.


30. Kopria Beach – liniște pe coasta vestică a insulei
O plajă mică și aproape necunoscută, aflată lângă Kamiros Skala, pe țărmul vestic al insulei. Este ideală pentru cei care vor o zi de relaxare departe de zgomotul stațiunilor. Apa este limpede, iar fundul mării coboară lin. În jur se simte atmosfera autentică a satelor rodiene, cu taverne locale și câțiva pescari care își întind năvoadele la apus. Un loc simplu, dar cu farmec natural, perfect pentru o pauză în drumul spre partea sudică a insulei.

Kopria Beach

31. Casino Rodos – eleganță și istorie pe malul mării
Clădirea impunătoare a fost construită în perioada ocupației italiene, în stil art-deco, și a servit inițial ca hotel de lux pentru elitele Europei. Astăzi, adăpostește unul dintre cele mai vechi cazinouri din Grecia. Atmosfera este rafinată, iar terasa oferă o priveliște superbă asupra mării și a plajei Elli. Chiar dacă nu intri pentru jocuri, merită o vizită pentru arhitectura sa și aerul elegant al anilor ’30.

Casino Rodos

32. Festivalurile tradiționale – bucuria autentică a insulei – Vara, Rodosul prinde viață prin festivaluri și sărbători locale care celebrează cultura, muzica, religia și gastronomia. Cele mai cunoscute sunt Festivalul Medieval din Rodos, care aduce cavalerii înapoi pe străzile orașului vechi, și sărbătorile religioase dedicate Fecioarei Maria, cu procesiuni, dansuri și mese comunitare. În satele din munți, festivalurile sunt ocazii de întâlnire pentru localnici și turiști, unde muzica live cu bouzouki și dansurile tradiționale creează o atmosferă vibrantă. Nu lipsesc vinul local, mielul la proțap, deserturile aromate și invitațiile la dans chiar dacă nu cunoști pașii. Participarea la un astfel de eveniment îți oferă șansa rară de a simți sufletul insulei și ospitalitatea sinceră a locuitorilor săi.


33. Plaja Ladiko, un colț de paradis între stânci și ape limpezi
Golful Ladiko se află la câțiva kilometri sud de Faliraki și oferă una dintre cele mai frumoase combinații de apă turcoaz, stânci abrupte și vegetație mediteraneană. Plaja este mică, dar liniștită, perfectă pentru înot și snorkeling. Golful este protejat de vânturi, iar apa rămâne calmă chiar și în zilele agitate. Lângă Ladiko se află și faimosul golf Anthony Quinn, accesibil pe jos.

Ladiko Beach

34. Agia Agathi Beach (Golden Sand)
O plajă mică, liniștită, cu nisip fin auriu și apă limpede, perfectă pentru înot și relaxare. Se află aproape de satul Haraki, la poalele fortului Feraklos, ceea ce oferă un decor aparte între mare și stâncă. Intrarea în apă este lină, ideală pentru familii și pentru snorkeling. În apropiere sunt câteva taverne tradiționale unde poți gusta pește proaspăt. Este una dintre cele mai plăcute plaje din Rodos pentru cei care caută liniște și peisaj autentic.

Agia Agathi Beach (Golden Sand)

35. Faliraki și Orașul Rodos, energia și farmecul insulei
Rodos îți oferă două lumi diferite, dar complementare. În Faliraki găsești agitația tinerească, cluburi, baruri și petreceri care țin până dimineața. Este locul unde distracția nu se termină niciodată, iar plajele sunt pline de viață. Sporturile nautice, parcul acvatic uriaș și prețurile accesibile atrag tinerii din toată Europa. La doar 15 kilometri distanță, orașul Rodos schimbă ritmul. Aici te plimbi printre ziduri medievale, porturi elegante și străduțe pline de restaurante. Atmosfera este mai rafinată, dar la fel de vie. Poți începe seara la o terasă din Orașul Vechi și să o continui în cluburile din Faliraki. Cele două locuri completează perfect experiența de pe insulă. Unul te face să te simți liber și plin de energie, celălalt îți amintește că ești într-un loc cu istorie și stil.


Insula Rodos nu este doar o destinație, ci o experiență completă, care îmbină istorie, relaxare, aventură și frumusețe naturală. Cele 35 de motive prezentate aici sunt doar începutul unei povești pe care o vei scrie cu fiecare pas făcut pe insulă. Îți va rămâne în inimă și, cel mai probabil, te va chema înapoi. Lista nu este una finală. Rodos ascunde multe alte locuri care așteaptă să fie descoperite, în funcție de cât de mult alegi să explorezi, de timpul pe care îl ai la dispoziție și de ceea ce cauți într-o vacanță.

Distribuie pe:
Dacă ți-a plăcut dă un like paginii noastre.

Obcina Moldovița: Vârful Bobeica.

Am văzut, în mediul online, că există o anumită controversă legată de cel mai înalt vârf al Obcinei Mari. Unele surse menționează Vârful Silhoaia, în timp ce altele dau întâietate Vârfului Scorușet. Diferențele de altitudine sunt de doar 2 metri in favoarea vârfului Silhoaia, chiar si hârțile prezentate in acest articol îi vor confirma supremația. Acest „mister al altitudinii”, mi-a stârnit nu doar curiozitatea, ci și un mic gând temător de montaniard amator cu aspirații precise. Adică, stai și te gândești: dacă urci pe unul, faci un „selfie”, te dai mare, că „m-am cățărat pe cel mai înalt punct al Obcinei Mari” și… peste vreo doi ani, apare unu' cu echipament de ultimă generație care zice: „Ciuciu banana! Celălalt era, de fapt, mai înalt, cu un metru și-un smoc de iarbă!” Ce faci atunci? Ștergi poza? Ei bine, nu! Așa că am zis: „Hai să le urc pe amândouă și gata, ca să nu rămână niciun centimetru de îndoială în urmă.” Așa că mi-am făcut planul: Harta, pe telefon. GPS-ul, activat. Entuziasmul, turat la maxim. Spirit de aventură, două găleți. 
detalii traces varful Bobeica si varful Scoruset

In drumeția de azi vom porni spre vârful Scorușet si apoi vom continua spre vârful Bobeica, acesta fiind cel mai înalt punct din Obcina Moldoviței, o subdiviziune a Obcinei Mari. Traseul spre ele nu este unul foarte simplu, mai ales că am ales un traseu de tip circuit, cu punctul de pornire diferit față de cel de final, ce presupune, dar nu obligatoriu, transfer de mașini. Obcina Mare, cu relieful ei domol, dar bine împădurit, te poate induce în eroare prin lipsa marcajelor turistice. Totuși, cu o hartă topografică detaliată și o aplicație GPS, am reușit să identific cea mai bună variantă de traseu, în așa fel încât să „împușcăm” ambele vârfuri, dintr-un foc.
Suntem în ziua a doua a expediției noastre, înarmați cu bocanci, bețe trekking și mult optimism. Azi ne așteaptă o zi plină, căci după ce terminăm traseul, pornim spre inima istoriei bucovinene: vom vizita Cetatea de Scaun a Sucevei, unde ne vom imagina că suntem sfetnici de taină a lui Stefan cel Mare. Ziua nu se încheie aici — pe listă mai avem și două dintre cele mai frumoase comori spirituale ale zonei, Mânăstirea Humor și celebra VoronețCapela Sixtină a Estului.

  • Joi 1 iunie 2023
    - deplasare spre Camping Vuurplaats din Fundu Moldovei
    - instalat tabăra
    - deplasare spre satul Benia, punctul de unde vom intra pe traseu.
    - traseu Obcina Feredeu - vârful Veju Mare 1494m.

  • Vineri 2 iunie 2023
    - deplasare spre satul Poiana Micului
    - traseu Obcina Mare vârful Scorușet 1222m și Obcina Moldovița vârful Bobeica 1207m
    - Mânăstirea Humor
    - Mânăstirea Voroneț
    - Cetatea de Scaun a Sucevei
    - pe lista era și vizitarea Satului Bucovinean dar nu am ajuns la timp.
  • Sâmbătă 3 iunie 2023
    - Comuna Muzeu Ciocănești
    - Muzeul Național al Ouălor Încondeiate din Ciocănești
    - Muzeul Satului Ciocănești - deplasare spre satul Moldova Sulița - cătunul Hrobi, punctul de unde vom intra pe traseu.
    - traseu Obcina Mestecăniș, vârful Lucina 1588m
  • Duminica 4 iunie 2023
    - deplasare spre satul Argel, punctul de unde vom intra pe traseu.
    - traseu Obcina Mare, vârful Silhoaia 1224m
    - Mânăstirea Moldovița
    - deplasare spre satul Ulma, punctul de unde vom intra pe traseu.
    - traseu Obcina Șurdin(Brodina*), vârful Poiana Săcălești 1307m
    - Mânăstirea Putna
    - Pasul Palma
    - Mânăstirea Sucevița
  • Luni 5 iunie 2023
    - deplasare spre Gura Humorului, punctul de unde vom intra pe traseu.
    - traseu Obcina Humorului (Cacica)
    - Mânăstirea Humor
    - Tinovul Mare
  • * - detalii in articolul dedicat

Ziua a 2-a

Obcina Moldovița, Vârful Bobeica

Poiana Micului - bifurcație cu BR
marcaj: nemarcat
Bifurcație - Varful Scorușet - Muntele Rotunda - vârful Bobeica
marcaj: BR
vârful Bobeica - Poiana Micului
marcaj: nemarcat

Distribuie pe:
 Pornim destul de devreme din camping pe ruta: Camping - Poiana Micului. Avem de parcurs circa 66 de km si vom face o ora, si 14 minute conform Google Maps. După ce am stabilit ce mașină lăsăm pentru șoferi la ieșirea din traseu, ne-am continuat drumul spre punctul de intrare, situat chiar in capătul nordic al satului. Aici găsim un loc destul de larg unde putem parca mașinile fără a încurca circulația. ora 8:20

Conform hârților, ar fi trebuit sa continuăm pe DJ177 o bună bucată din traseu. Spre uimirea mea văd că  drumul județean este blocat cu o barieră situată la nici 200m de la ieșirea din sat. Asta îmi demonstrează încă o dată că pe harta drumurile apar a fi drumuri județene sau comunale, în realitate ele au încă statut de drum forestier cu acces interzis auto. Cine știe, poate în acte, o fi și asfaltat. ora 8:24
La marginea drumului, găsim o construcție naturală ce sfidează proporțiile obișnuite: un mușuroi imens de furnici, protejat cu câțiva stâlpi de lemn, de mâna unui om cumsecade, să nu fie distrus de animale sau chiar de răutatea gratuită a unor neghiobi. De la distanță, pare o mică movilă, acoperit cu ace de pin, crenguțe uscate și fărâme de pământ, dar privit cu atenție, dezvăluie o complexitate surprinzătoare. Mușuroiul se ridică la aproape un metru înălțime și se întinde pe o rază de aproape doi metri pătrați, o adevărată fortăreață, construită cu o meticulozitate care lasă invidios orice arhitect. Suprafața lui este brăzdată de mici poteci și galerii, pe care furnicile, de mărimi neobișnuit de mari, se mișcă în șiruri perfect aliniate. E ca un organism viu, dinamic, schimbându-se odată cu trecerea fiecărei ore. În lumina dimineții, părțile superioare par să absoarbă căldura ca niște panouri solare naturale, oferind energie termică coloniilor de sub suprafață. Pe laterale, câteva intrări de mari dimensiuni, perfect rotunde, par porți de acces către lumea subterană. De acolo, roiuri de lucrătoare se îndreaptă în diverse direcții, fiecare cu o sarcină bine definită: adunarea hranei, întreținerea structurii, sau mica armată responsabilă cu patrularea perimetrului. Văzut din afară, mușuroiul nu este doar un simplu adăpost, este o dovadă a efectului colaborării, al inteligenței colective, o adevărată metropolă, cu milioane de locuitori în care fiecare individ, oricât de mic, are un loc clar, bine stabilit.
După 700 metri ajungem la bifurcația cu drumul forestier Scorușet. Noi am ignorat indicatorul si am continuat înainte. Nu știu dacă se poate ajunge pe vârf, în cazul în care am fi continuat pe acel drum. Nu am vrut să riscam să ajungem într-o zonă plina de tufișuri și rugi de mure cum am pățit in Munții Bârgău.
Destul de curând descoperim și motivul pentru care a fost montată bariera. Oficial, legea spune că accesul auto este interzis pe drumurile forestiere pentru a proteja mediul. Neoficial și mult mai aproape de adevăr, barierele au devenit un paravan perfect pentru "lucrul" netulburat al hoților de lemne. Prin blocarea accesului public, se elimină ochii curioși ai drumeților, turiștilor sau localnicilor. Astfel, camioanele încărcate până la refuz cu lemn tăiat ilegal pot circula liniștite, fără martori. E ironic cum o măsură menită, în teorie, să protejeze pădurea, ajunge să faciliteze distrugerea ei, în absența transparenței și a unui control real. Bariera nu mai e o protecție, ci o invitație tăcută la jaf organizat. Potrivit Codului Silvic (Legea 46/2008), accesul pe drumurile forestiere este restricționat și permis doar cu aprobarea proprietarului sau administratorului. Teoretic, aceste măsuri sunt luate pentru protejarea pădurii, dar în practică, lipsa transparenței transformă barierele în adevărate perdele de fum. În lipsa unei monitorizări reale, drumurile forestiere devin culoare perfecte pentru camioane încărcate cu lemn tăiat ilegal. Fără turiști, fără martori, fără întrebări. Iar dacă îndrăznești să semnalezi neregulile, Legea nr. 197/2023 privind protecția avertizorilor de integritate susține dreptul oricărui cetățean să tragă un semnal de alarmă.
După circa 2,2 km părăsim DJ177. Din păcate am uitat să fac waypoint in acel loc, deci nu am imagine. Apoi la 3 km ajungem la acesta bifurcație unde urme adânci în pământ, ca niște răni deschise, brăzdează poteca. Sunt lăsate de utilajele forestiere grele, care au trecut fără milă prin inima pădurii. Dincolo de disconfortul vizual sau pericolul pentru drumeți, aceste urme spun o poveste mai dureroasă: solul compactat nu mai poate respira, iar regenerarea naturală a pădurii este serios afectată. Rădăcinile tinere nu mai au loc să crească, apa nu se mai infiltrează corect, iar microorganismele esențiale pentru sănătatea solului dispar. Practic, odată tulburată această structură delicată, pădurea are nevoie de decenii întregi pentru a-și reveni, dacă i se mai oferă vreodată această șansă. 
După câteva minute traversăm un mic pârâiaș, afluent al Humorului. Ora 9:05
La circa 4.7 km ajungem la bifurcația cu marcajul BR, aici vom continua spre stânga pe marcaj bandă roșie . ora 10:00
marcajele nu sunt foarte vechi dar pot fi urmărite cu ușurință ...
... mai ales că poteca este asemănătoare unei alei in parc.
Primul obiectiv atins azi este Vârful Scorușet. Panorama este limitată din cauza pădurii dese, dar atmosfera este aparte: liniștea profundă este conturbată doar de ciripitul păsăresc și de adierea vântului. ora 10:15
Vârful împodobit cu o bornă din beton de 1 metru înălțime, cel mai probabil utilă topografilor pentru măsurători. ora 10:15 / km 5.3
Altitudinea pe harta Romania Topo este de 1221.7 m, rotunjit 1222m. Pe harta postată la începutul acestui articol apare cu altitudinea de 1223m. ora 10:16
Ajunși pe vârf, la doar câțiva pași, am descoperit o troiță simplă, dar încărcată de o profundă semnificație. Ridicată din beton, așezată parcă să vegheze asupra văilor și crestelor din jur, această construcție modestă stă ca un monument tăcut în memoria eroilor căzuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Este un loc unde istoria și natura se împletesc, povestind despre sacrificiu și curaj pe meleagurile acestea aspre. Troița, deși simplă în design, impresionează prin greutatea simbolică pe care o poartă. Pe suprafața sa, erodată de timp și intemperii, sunt fixate câteva căști militare, găurite de gloanțe, relicve dureroase ale luptelor crâncene care au avut loc aici. Fiecare gaură din metal spune o poveste nerostită: clipe de groază, momente de vitejie și vieți curmate prea devreme. Aceste căști, odinioară purtate de soldați care au apărat aceste pământuri, sunt acum martori muți ai istoriei, păstrând vie memoria celor care au plătit prețul suprem. Stând în fața troiței, sub cerul vast al muntelui, am simțit o liniște apăsătoare, dar plină de respect. Vântul rece părea să poarte ecouri ale trecutului, iar peisajul sălbatic din jur, pădurea deasă, amplifică sentimentul de solemnitate. Am reflectat la sacrificiul acelor oameni, la luptele duse pe aceste creste, unde fiecare pas era o luptă pentru supraviețuire. Troița nu este doar un monument, ci un punct de legătură între generații, un loc care ne amintește de fragilitatea păcii și de curajul celor care au luptat pentru ea. Am părăsit troița cu un sentiment de recunoștință și cu o promisiune nerostită de a duce mai departe povestea acestui loc. În timp ce continuam traseul, imaginea căștilor găurite de gloanțe și a pietrei care a rezistat deceniilor a rămas întipărită în mintea mea, un memento al istoriei care trăiește în fiecare colț al acestor munți. Troița de pe vârf nu este doar un simbol al trecutului, ci și o chemare la reflecție, un îndemn de a prețui libertatea și pacea pentru care alții au plătit un preț atât de mare.
Pășim pe o alee îmbrăcată în verde crud, culorile naturii explodează sub soarele ce se strecoară printre ramuri. Frunzișul tânăr șoptește la fiecare adiere, iar păsările țes partituri amețitoare, umplând aerul de viață. Timpul curge molcom, de parcă șade, ca o poveste nerostită, iar mirosul florilor și al pământului reavăn învăluie simțurile. Fiecare pas pe această potecă, presărata cu flori sălbatice, e o invitație la liniște. Aici, natura vorbește, iar noi ascultăm, purtând cu noi armonia acestui colț de rai, unde grijile se topesc sub dansul razelor de soare. ora10:29
La câțiva pași de potecă, descoperim un alt mormânt, tăcut și solemn. Pe crucea simplă de fier, o cască militară stă ca un simbol al sacrificiului. Casca, ruginită de timp, "vorbește" despre luptele crâncene duse aici. În liniștea muntelui, mormântul e o mărturie a eroismului, invitându-ne la respect. ora: 11.07
tot aici găsim si bifurcația cu marcajul CA
Continuăm printr-o poiană îngustă, unde vegetația specifică și sălbatică păstrează în tăcere urmele unei vechi stâne, o amintire din vremuri când oameni și oi împărțeau tihna acestor locuri.
Ajuns pe vârful Bobeica am avut marea surpriza să mă întâlnesc cu un vechi prieten, Horațiu P. care m-a ajutat de multe ori cu informații si track-uri. Ne-am înțeles ca peste 2 zile să urcăm împreună In Obcina Humorului pe vârful Călugărița. ora 12:25 
La câteva sute de metri de pe vârf, am dat peste drumul forestier marcat cu TR, care promitea coborârea spre sat. Cu toate acestea, starea drumului, distrus de tăietorii pădurilor, plin de noroi gros și alunecos din cauza ploilor recente, m-a făcut să ezit. Era clar că parcurgerea lui ar fi transformat aventura noastră într-o luptă extenuantă cu noroiul, riscând să ne strice bucuria traseului pe care îl parcursesem cu atâta entuziasm. Astfel, am decis să continuăm pe track-ul pe care l-am creat, care ne oferea șansa de a evita noroiul și de a păstra vie amintirea acestui traseu, evitând ca ziua să devina un coșmar. ora 12:36
După 2,4 km de la vârf, bifurcația ne dezvăluie drumul de coborâre spre sat, primitor și neatins de utilajele forestiere. Acoperit cu frunze, drumul prietenos păstrează o frumusețe naturală, ferită de noroi sau distrugeri. ora 13:11
După încă 2 km de coborâre, ajungem într-o poiană ce ne taie respirația. Pajiștea verde crud, vibrantă sub soarele blând, pare un covor viu, presărat cu flori sălbatice. Brazi falnici, ca niște soldați neclintiți, străjuiesc poiana, cu ramurile lor dese desenând umbre jucăușe. Marcajele, încă vizibile, ne ghidează discret. Aici, natura pulsează de viață, iar aerul e plin de mireasma rășinii și a ierbii proaspete. Priveliștea e un dar pentru suflet, invitându-ne să poposim și să admirăm splendoarea neatinsă a muntelui. Găsind această potecă, alegerea de a evita drumul forestier înnoroiat se dovedește inspirată. ora 13:46
După aproximativ 900 de metri, pătrundem pe drumul forestier marcat cu triunghi roșu, ce însoțește valea Stoeneasa Mică. Nici la această bifurcație n-am făcut o fotografie, un gest pe care îl regret acum, știind cât de mult ar fi ajutat pe cel ce va parcurge cândva acești pași în urma noastră.
La doar câțiva pași mai încolo, ne întâmpină un mic loc de popas și o vatră de foc, discretă, dar bine conturată, dovada că se poate. Că încă mai există oameni care știu să petreacă o seară frumoasă în mijlocul naturii fără să lase în urmă decât câteva lemne arse și amintiri. E un colț care îndeamnă la tihnă, unde clipa se întinde, iar definiția focului devine fundalul poveștilor rostite in jurul lui. Pentru noi, cei din trupa Jurnal de Drumeții, genul acesta de locuri are o însemnătate aparte. Sunt spațiile în care ne întoarcem la esență, oameni simpli în fața unei flăcări, cu mâinile în jurul unei căni de ceai sau vin fiert, și ochii ridicați spre stelele care nu se văd niciodată din oraș. Aici se scriu serile memorabile, nu prin grandios, ci prin autentic. Cu grijă pentru loc, pentru pădure, și cu respect față de toți cei care vor veni după noi. ora 14:00
Ajungem în sat, iar privirea ne este atrasă de indicatorul cu triunghi roșu care arată spre vârful Bobeica, locul de unde, cu ceva timp în urmă, am început coborârea.  Acum nu mai rămâne decât o ultimă etapă: să ne recuperăm mașinile lăsate la intrarea în traseu.  ora 14:11
După ziua petrecuta pe poteci de munte, cu urme de bocanci în noroi și inima plină de aer curat, ne-am desprins treptat de liniștea pădurii și am schimbat cortul cu zidurile încărcate de istorie. Drumul ne-a purtat spre alte forme de măreție, nu cele sculptate de natură, ci de mâna omului și de credință. Așa am ajuns la Cetatea de Scaun a Sucevei, loc în care timpul pare că s-a oprit în pragul Evului Mediu, și mai apoi la Voroneț și Humor, mănăstiri pictate ca niște pagini de frescă dintr-o carte veche, dar vie. A fost o altă formă de călătorie: dinspre crestele munților spre liniștea chiliilor, din efort fizic spre reculegere, din bătăile inimii grăbite pe poteci abrupte spre bătăile adânci ale clopotelor ce răsună printre dealuri.

Cetatea de Scaun a Sucevei

– simbol al rezistenței medievale, legată de domnia lui Ștefan cel Mare.

Cetatea de Scaun a Sucevei, una dintre cele mai importante fortificații medievale din România, a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Petru I Mușat. Aceasta a fost extinsă și întărită de mai mulți domnitori, dar cea mai importantă consolidare a avut loc în timpul lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care a transformat cetatea într-o fortăreață greu de cucerit. Cetatea a rezistat mai multor asedii, inclusiv atacului otoman din 1476, condus de sultanul Mahomed al II-lea. După domnia lui Ștefan cel Mare, cetatea și-a pierdut treptat importanța strategică, iar în secolul al XVII-lea, din ordinul lui Mihai Racoviță, a fost parțial demolată pentru a împiedica folosirea ei de către inamici. În prezent, Cetatea de Scaun a Sucevei este restaurată și reprezintă un important obiectiv turistic, fiind gazda unor evenimente culturale și istorice, precum Festivalul de Artă Medievală.

Mănăstirea Humor - se remarcă prin pictura exterioară, dominată de „roșul de Humor”.

Mănăstirea Humor, a fost construită în anul 1530 de marele logofăt Toader Bubuiog, în timpul domniei lui Petru Rareș. Aceasta a fost ridicată pe locul unei mănăstiri mai vechi, din secolul al XV-lea, care fusese distrusă. Mănăstirea este cunoscută pentru frescele sale exterioare, realizate în 1535, care ilustrează scene biblice impresionante, precum „Asediul Constantinopolului” , „Parabola fiului risipitor” și „Judecata de Apoi”. Aceste picturi au o cromatică deosebită, dominată de nuanțe de roșu-brun, diferită de albastrul specific altor biserici moldovenești. Un alt element distinctiv este lipsa turlei, ceea ce o deosebește de alte mănăstiri din aceeași perioadă. În perioada habsburgică (1775-1918), Humor a fost desființată ca mănăstire, fiind redeschisă în 1990 ca așezământ de maici. În 1993, Mănăstirea Humor a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Astăzi, rămâne un important centru spiritual și cultural, atrăgând la rândul ei numeroși turiști și pelerini.

Mănăstirea Voroneț- „Capela Sixtină a Estului” datorită albastrului său inconfundabil.

Mănăstirea Voroneț este una dintre cele mai renumite așezări monahale din România, a fost ctitorită de Ștefan cel Mare în anul 1488, în doar 3 luni și 3 săptămâni, ca mulțumire pentru victoria sa împotriva otomanilor. Mănăstirea este celebră pentru frescele sale exterioare, realizate în secolul al XVI-lea(1457-1504), în timpul domniei lui Petru Rareș. Culoarea predominantă, un albastru strălucitor, cunoscut drept „Albastrul de Voroneț”, a devenit un simbol al artei medievale românești. Printre cele mai impresionante picturi se află Judecata de Apoi, o capodoperă unică în Europa de Est. În 1993, Mănăstirea Voroneț a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO, alături de alte biserici pictate din Bucovina. Astăzi, este un important centru de pelerinaj și un simbol al spiritualității și culturii românești.  



Distribuie pe:

Track GPS:


Acces: Camping - Poiana Micului


Distribuie pe:

Dacă ți-a plăcut dă un like paginii noastre.
Nu uita!
- Nu lăsa gunoaie pe munte, dacă ai adus un pet plin pe munte poți să-l duci și gol înapoi.
- Nu lăsa inscripții pe copaci, stânci sau refugii.
- Nu fă gălăgie pe munte.
- Nu rupe florile indiferent dacă sunt sau nu ocrotite prin lege, pentru a ne bucura toți de ele.
- Nu pleca singur pe traseu.
- Nu consuma alcool pe traseu.
- Nu pleca fără echipament adecvat.
- Nu pleca neinformat asupra stării traseului sau a condițiilor meteo.
- Nu pleca dacă se anunță vreme rea.
- Nu pleca pe un traseu ce-ți depășește puterile, tu trebuie să învingi muntele nu el pe tine.

Ultimele postari:

Ultimele postări

Search

🔍

Google Translate

Postări populare

Random Post

    Recent post:

    Contact:

    Nume *

    E-mail *

    Mesaj *