Playa del Lastre și Portmánnisip negru, un far din 1865 și un golf îngropat în steril minier
O plajă mică sub un far vechi de peste 160 de ani, la marginea unui golf pe care mina l-a umplut cu deșeuri.
Portmán este o veche așezare din municipiul La Unión, în regiunea Murcia, situată la poalele lanțului muntos minier Cartagena-La Unión și la doar câțiva kilometri de orașul istoric Cartagena. Denumit de romani Portus Magnus („Portul Mare”) datorită golfului său adăpostit, locul a rămas de-a lungul secolelor un punct strategic de extragere a minereurilor de plumb, argint și zinc. Însă istoria modernă i-a marcat dramatic peisajul: între anii 1957 și 1990, exploatarea minieră în carieră deschisă condusă de compania Peñarroya a dus la deversarea directă în apele mediteraneene a aproximativ 60 de milioane de tone de steril și deșeuri toxice. Ca urmare a acestei catastrofe ecologice de proporții, fostul port natural a fost colmatat aproape complet, steriliul a umplut golful și țărmul a avansat spre larg, cu aproximativ 600-700 m, iar o bună parte din golful de altădată a devenit o suprafață uscată de steril solidificat.
În colțul estic al acestui golf măcinat de istorie, chiar la poalele promontoriului stâncos pe care veghează Farul din Portmán (construit în 1865), se află Playa del Lastre. Fiind mai protejată de relief și ferită de valul principal al deversărilor din centrul golfului, micul golfuleț și-a păstrat accesul la apele limpezi ale Mediteranei. Nisipul său își trădează însă trecutul minier: are o nuanță intensă de gri-negricios și o textură aparte, ce oferă un contrast spectaculos cu promontoriul înalt și albastrul mării.
Informații
Ce trebuie văzut la Portmán și Playa del Lastre?
Vizita în zonă se concentrează pe cinci puncte principale, toate aflate la mică distanță unele de altele: satul cu fostele instalații miniere, golful marcat de istoria sa ecologică, plaja cu nisip negru, farul istoric de pe promontoriu și Batería de La Chapa: obiectiv militar de coastă. Le luăm pe rând în cele ce urmează.
1. Satul și fosta zonă minieră Portmán · Lavadero Roberto · ruine industriale
Dealurile din jurul golfului au fost exploatate pentru plumb, argint și zinc încă din vremea romanilor, însă adevărata dramă industrială s-a consumat în secolul XX. Trecerea la exploatarea în carieră deschisă a schimbat definitiv relieful. Astăzi, sentimentul pe străzile din Portmán este cel al unui loc încremenit în timp. Clădiri industriale degradate și ruinele masive ale fostului spălător de minereu Lavadero Roberto, stau exact acolo unde au fost lăsate în 1990.
Vizual, contrastul din această zonă este fascinant: pe de o parte se cască rănile vechilor cariere și structurile din beton roase de rugină și timp, iar pe de altă parte, pe crestele înalte ale dealurilor din fundal, se înalță turbine eoliene moderne care se roteau toate în briza mării. Explorarea ruinelor industriale se face doar din exterior și prin zonele delimitate, cu maximă atenție.
2. Golful care a dispărut 1957 - 1990 · aproximativ 60 de milioane de tone
Instalația Lavadero Roberto a început să funcționeze în anul 1957, iar compania minieră Peñarroya a ales cea mai ieftină și mai distructivă cale de eliminare a deșeurilor: deversarea lor directă în apele golfului. Până la 31 martie 1990, când activitatea s-a oprit definitiv, s-au deversat aproximativ 60 de milioane de tone de steril și reziduuri de flotație. În perioadele de vârf, instalația arunca în mare mii de tone de deșeuri zilnic. Rezultatul a fost devastator: fostul port natural Portus Magnus a fost colmatat aproape în întregime, linia țărmului fiind împinsă cu până la 700 de metri spre larg pe axa centrală a golfului.
Subiectul regenerării golfului rămâne o temă sensibilă de dezbatere. În ultimii ani, strategia s-a orientat spre sigilarea și stabilizarea deșeurilor în locul dragării lor complete, timp în care natura a început treptat să recupereze teren, studiile organizației ecologiste ANSE arătând că vegetația specifică zonelor umede și anumite specii de păsări au recolonizat suprafețele de steril solidificat. În privința calității mediului, diagnosticul rămâne însă sever: deși Playa del Lastre a fost mai puțin afectată fizic datorită poziției sale adăpostite de la marginea golfului, studiile de mediu confirmă în continuare concentrații ridicate de metale grele (plumb, zinc și arsenic) în sedimentele din zonă, iar analizele pe fauna marină locală, cum ar fi midiile și barbunii, indică niveluri ridicate de acumulări de plumb și cadmiu.
3. Playa del Lastre Cală adăpostită · nisip fin și pietriș închis la culoare
Plaja se află cuibărită într-un colț protejat al golfului, chiar la poalele promontoriului stâncos pe care veghează farul. Datorită acestei poziții ferite de curenții puternici, apa mării este de obicei calmă și limpede, făcând din Playa del Lastre locul de îmbăiere al localnicilor din Portmán. Nisipul fin amestecat cu pietriș are o nuanță distinctă, închisă la culoare, pe care ghidurile turistice oficiale o leagă direct de activitatea minieră istorică din zonă.
Contrastul vizual dintre albastrul turcoaz al apei și țărmul întunecat oferă oportunități excelente pentru fotografie. În luna septembrie, odată cu încheierea sezonului estival aglomerat, plaja devine extrem de liniștită, păstrând doar freamătul valurilor mici și briza caldă mediteraneană.
Locația este și un punct strategic pentru drumeții: chiar pe deasupra plajei trece Etapa 4 a traseului de lungă distanță GR 92 (Senderos del Mediterráneo), iar la scurtă distanță de mers pe jos spre est se află ruinele istorice ale fostei fortificații militare Batería de La Chapa. De pe potecile de coastă ridicate deasupra mării se deschide o panoramă spectaculoasă ce cuprinde deopotrivă apele deschise ale Mediteranei și golful interior, cu nuanțele sale ciudate de cenușiu și roșiatic lăsate în urmă de deceniile de exploatare industrială.
4. Farul din Portmán Punta de la Chapa · 49 m · în funcțiune din 31 ianuarie 1865
Ridicându-se pe stâncile promontoriului Punta de la Chapa, chiar deasupra plajei Lastre, Farul din Portmán este o prezență vizuală inconfundabilă, vizibilă din aproape orice punct al golfulețului. Ordinul regal pentru construirea sa a fost emis la 28 iunie 1860, iar proiectul tehnic a fost realizat în 1863 de inginerul Evaristo de Churruca, cel care a proiectat și farul de la Cabo de Palos, având ca scop sprijinirea navigației și ghidarea numeroaselor nave care ancorau în zona Portmán. Farul a fost înălțat pe amplasamentul fostului turn de veghe Torre de San Gil, refolosind o parte din piatra vechii structuri, și a intrat oficial în funcțiune la data de 31 ianuarie 1865.
Ansamblul este format dintr-un turn cilindric din zidărie de 8 metri înălțime, alipit clădirii de serviciu cu un singur nivel. Cu un plan focar situat la 49 de metri deasupra nivelului mării, felinarul emite un semnal luminos alb ce bate până la 13 mile marine (~24 km) spre larg. Farul a fost electrificat în 1960 și automatizat în 1977, moment în care clădirea a trecut printr-o modernizare majoră, păstrându-și însă turnul și lanterna originale.
5. Drumeția spre Batería de La Chapa și explorarea zonei N-345 · GR 92 · Batería de La Chapa · Calblanque
Drumul de acces oferă imagini spectaculoase încă dinainte de a ajunge la nivelul mării. De pe înălțimile șoselei N-345 care coboară dinspre La Unión se deschide o panoramă unică: pe o parte apele turcoaz ale Mediteranei și promontoriul alb pe care stă farul, iar pe cealaltă parte peisajul minier al golfului interior, cu tonurile sale dramatice de cenușiu și roșiatic.
Una dintre cele mai frumoase activități de făcut direct de la plajă este drumeția spre Batería de La Chapa, o fostă fortificație militară de coastă construită la începutul secolului XX pentru apărarea bazei navale din Cartagena. Poteca pornește chiar din apropierea farului și urcă ușor de-a lungul falezei stâncoase, pe o porțiune spectaculoasă ce suprapune traseul de lungă distanță GR 92. Traseul este scurt și accesibil, iar la capătul lui pot fi explorate vechile piese de artilerie de coastă Vickers, fortificațiile subterane și punctele de observare. De sus, panorama asupra Mării Mediterane, a stâncilor abrupte și a întregului golf Portmán este cu adevărat impresionantă.
Odată revenit la nivelul mării, poți continua explorarea cu o plimbare spre portul sportiv, o vizită la ruinele industriale din zonele sigure sau o drumeție mai lungă pe potecile de coastă ce duc spre plajele virgine din Parcul Regional Calblanque.
Panoul informativ de la intrarea pe plajă Proiect de regenerare · Parque Regional Calblanque
Chiar la intrarea spre plajă, un panou oficial al Parcului Regional Calblanque detaliază un proiect de reconstrucție ecologică intitulat „Renovăm pădurea pentru a o adapta la schimbările climatice”. Pădurile din zonă, dominate de pinul de Alep (Pinus halepensis), suferă tot mai mult din cauza secetelor prelungite și a atacurilor dăunătorilor de scoarță (cum este gândacul Tomicus destruens). Proiectul urmărește creșterea rezilienței masei forestiere în fața incendiilor și a episoadelor extreme de secetă.
Printre măsurile concrete menționate se numără tăierile selective de rărire pentru reducerea densității pinilor, înlocuirea exemplarelor uscate și reîmpădurirea cu specii native mult mai rezistente, cum ar fi renumitul chiparos de Cartagena (Tetraclinis articulata), măslinul sălbatic (acebuche) și lentiscul. În plus, inițiativa include instalarea de adăposturi artificiale pentru lilieci și păsări insectivore, alături de lucrări de udare și monitorizare a noilor plantații.
Hartă
Sfaturi practice
Variante și trasee conexe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumim pentru comentariu îți vom răspunde cât mai curând posibil.