Playa del Lastre și Portmán: nisip negru, far și istorie minieră.

Portmán · La Unión · Murcia

Playa del Lastre și Portmánnisip negru, un far din 1865 și un golf îngropat în steril minier

O plajă mică sub un far vechi de peste 160 de ani, la marginea unui golf pe care mina l-a umplut cu deșeuri.

Portmán este o veche așezare din municipiul La Unión, în regiunea Murcia, situată la poalele lanțului muntos minier Cartagena-La Unión și la doar câțiva kilometri de orașul istoric Cartagena. Denumit de romani Portus Magnus („Portul Mare”) datorită golfului său adăpostit, locul a rămas de-a lungul secolelor un punct strategic de extragere a minereurilor de plumb, argint și zinc. Însă istoria modernă i-a marcat dramatic peisajul: între anii 1957 și 1990, exploatarea minieră în carieră deschisă condusă de compania Peñarroya a dus la deversarea directă în apele mediteraneene a aproximativ 60 de milioane de tone de steril și deșeuri toxice. Ca urmare a acestei catastrofe ecologice de proporții, fostul port natural a fost colmatat aproape complet, steriliul a umplut golful și țărmul a avansat spre larg, cu aproximativ 600-700 m, iar o bună parte din golful de altădată a devenit o suprafață uscată de steril solidificat.

În colțul acestui golf măcinat de istorie, chiar la poalele promontoriului stâncos pe care veghează Farul din Portmán (construit în 1865), se află Playa del Lastre. Fiind mai protejată de relief și ferită de valul principal al deversărilor din centrul golfului, micul golfuleț și-a păstrat accesul la apele limpezi ale Mediteranei. Nisipul său își trădează însă trecutul minier: are o nuanță intensă de gri-negricios și o textură aparte, ce oferă un contrast spectaculos cu promontoriul înalt și albastrul mării.

📍

Localizare

Portmán, Murcia (Spania)

🏖️

Tip obiectiv

Plajă și far istoric

📏

Dimensiuni plajă

~50 - 180 m lungime

🌾

Tip nisip

Nisip negru și pietriș

🗼

Far (Faro de Portmán)

Construit în 1865 (activ)

🛡️

La Chapa

Fostă baterie militară de coastă

🅿️

Parcare

sub 50 de locuri

📅

Vizitat

11 septembrie 2026

Informații

Localizare Portmán, municipiul La Unión, regiunea Murcia, Spania

Acces auto Din drumul N-345 care coboară din La Unión spre Portmán, apoi indicatoarele spre portul sportiv și far

Parcare Sub 50 de locuri, situată chiar lângă plajă și port, de-a lungul drumului spre far. Se umple rapid în lunile de iulie și august.

Dimensiunea plajei ~50 și 180 m lungime, nisip fin negru și pietriș

Facilități și servicii Chiringuito (bar de plajă), promenadă amenajată, pasarele din lemn, rampă de acces pentru persoane cu mobilitate redusă, dușuri/picioare, serviciu de salvamar în sezonul estival

Farul 37°34'45"N 0°50'31"W, turn alb de 8 m, rază de 13 mile marine.

Statut de protecție Inclus în Parcul Regional Calblanque; accesul în afara traseelor amenajate este strict restricționat în zonele de conservare prioritară

Ce trebuie văzut la Portmán și Playa del Lastre?

Vizita în zonă se concentrează pe cinci puncte principale, toate aflate la mică distanță unele de altele: satul cu fostele instalații miniere, golful marcat de istoria sa ecologică, plaja cu nisip negru, farul istoric de pe promontoriu și Batería de La Chapa, o fostă fortificație militară de coastă. Le luăm pe rând în cele ce urmează.

1. Satul și fosta zonă minieră  Portmán · Lavadero Roberto · ruine industriale

Dealurile din jurul golfului au fost exploatate pentru plumb, argint și zinc încă din vremea romanilor, însă adevărata dramă industrială s-a consumat în secolul XX. Trecerea la exploatarea în carieră deschisă a schimbat definitiv relieful. Astăzi, sentimentul pe străzile din Portmán este cel al unui loc încremenit în timp. Clădiri industriale degradate și ruinele masive ale fostului spălător de minereu Lavadero Roberto stau exact acolo unde au fost lăsate în 1990.

Vizual, contrastul din această zonă este fascinant: pe de o parte se cască rănile vechilor cariere și structurile din beton roase de rugină și timp, iar pe de altă parte, pe crestele înalte ale dealurilor din fundal, se înalță turbine eoliene moderne care se rotesc toate în briza mării. Explorarea ruinelor industriale se face doar din exterior și prin zonele delimitate, cu maximă atenție.

Fosta zonă minieră din Portmán: ruinele industriale, relieful brăzdat de exploatare și turbinele eoliene de pe creste.

2. Golful care a dispărut  1957 și 1990 · aproximativ 60 de milioane de tone

Instalația Lavadero Roberto a început să funcționeze în anul 1957, iar compania minieră Peñarroya a ales deversarea lor directă în apele golfului. Până la 31 martie 1990, când activitatea s-a oprit definitiv, s-au deversat aproximativ 60 de milioane de tone de steril și reziduuri de flotație. Rezultatul a fost devastator: fostul port natural Portus Magnus a fost colmatat aproape în întregime, linia țărmului fiind împinsă cu până la 700 de metri spre larg pe axa centrală a golfului.

Soluția pentru regenerarea golfului rămâne un subiect sensibil. În aprilie 2025, ministerul mediului (MITECO) a prezentat un proiect care prevede sigilarea completă a deșeurilor, fără extragerea lor. Proiectul a stârnit proteste în rândul localnicilor și al majorității organizațiilor ecologiste. Între timp, natura a început să recupereze teren sub apă. Directorul organizației ANSE, Pedro García, a declarat pentru El Español în 2025 că în fața plajei artificiale formate de deversări trăiesc specii tipice unui țărm nisipos relativ bine conservat, printre care sepii și limbă-de-mare, iar scafandrii ANSE au filmat și o mantelină, o raie încadrată ca „în pericol". Pe stâncile dintre Punta de la Galera și plaja El Gorguel, vegetația și fauna marină au recolonizat suprafețe întinse care fuseseră complet îngropate sub deșeuri. Același specialist spune însă că majoritatea contaminanților se află îngropați în straturile inferioare și că riscul apare dacă marea erodează nisipurile și îi scoate din nou la suprafață.

Calitatea mediului rămâne o problemă documentată. Studiile indică concentrații mari de zinc, plumb și arsenic în sedimentele golfului, iar analizele pe midii și barbuni arată niveluri ridicate de plumb și cadmiu. Playa del Lastre a fost mai puțin afectată fizic datorită poziției sale adăpostite.

Golful colmatat din Portmán: digul de piatră și zona îngrădită a sterilului.

3. Playa del Lastre  Cală adăpostită · nisip fin și pietriș închis la culoare

Plaja se află cuibărită într-un colț protejat al golfului, chiar la poalele promontoriului stâncos pe care veghează farul. Datorită acestei poziții ferite de curenții puternici, apa mării este de obicei calmă și limpede, făcând din Playa del Lastre locul de îmbăiere al localnicilor din Portmán. Nisipul fin amestecat cu pietriș are o nuanță distinctă, închisă la culoare, pe care ghidurile turistice oficiale o leagă direct de activitatea minieră istorică din zonă.

Contrastul vizual dintre albastrul turcoaz al apei și țărmul întunecat oferă oportunități excelente pentru fotografie. În luna septembrie, odată cu încheierea sezonului estival aglomerat, plaja devine extrem de liniștită, păstrând doar freamătul valurilor mici și briza caldă mediteraneană.

Contrastul fascinant dintre apa limpede a Mediteranei și nisipul închis la culoare de pe Playa del Lastre.

Locația este și un punct bun de pornire pentru o scurtă explorare: lângă far se află Batería de La Chapa, o fostă baterie militară din anii 1930. De pe înălțimile de lângă far se văd marea deschisă și golful interior, cu nuanțele sale cenușii și roșiatice lăsate de exploatarea industrială. De pe potecile de coastă ridicate deasupra mării se deschide o panoramă spectaculoasă ce cuprinde deopotrivă apele deschise ale Mediteranei și golful interior, cu nuanțele sale ciudate de cenușiu și roșiatic lăsate în urmă de deceniile de exploatare industrială.

Golfulețul adăpostit al plajei oferă ape liniștite, ideale pentru relaxare.

Playa del Lastre văzută de sus: în prim-plan nisipul negru al plajei.

4. Farul din Portmán  Punta de la Chapa · 49 m · în funcțiune din 31 ianuarie 1865

Ridicându-se pe stâncile promontoriului Punta de la Chapa, chiar deasupra plajei Lastre, Farul din Portmán este o prezență vizuală inconfundabilă, vizibilă din aproape orice punct al golfulețului. Ordinul regal pentru construirea sa a fost emis la 28 iunie 1860, iar proiectul tehnic a fost realizat în 1863 de inginerul Evaristo de Churruca, cel care a proiectat și farul de la Cabo de Palos, având ca scop sprijinirea navigației și ghidarea numeroaselor nave care ancorau în zona Portmán. Farul a fost înălțat pe amplasamentul fostului turn de veghe Torre de San Gil, refolosind o parte din piatra vechii structuri, și a intrat oficial în funcțiune la data de 31 ianuarie 1865.

Ansamblul este format dintr-un turn cilindric din zidărie de 8 metri înălțime, alipit clădirii de serviciu cu un singur nivel. Cu un plan focar situat la 49 de metri deasupra nivelului mării, felinarul emite un semnal luminos alb ce bate până la 13 mile marine (~24 km) spre larg. Farul a fost electrificat în 1960 și automatizat în 1977, moment în care clădirea a trecut printr-o modernizare majoră, păstrându-și însă turnul și lanterna originale.

Farul din Portmán (Faro de Punta de la Chapa), ghid al navigației de coastă încă din anul 1865.

5. Batería de La Chapa  Fostă baterie de coastă · patru tunuri Vickers · scoasă din uz în 1994

Chiar lângă far, la aproximativ 48 de metri deasupra mării, se află Batería de La Chapa, o fostă baterie militară de coastă. A fost construită în cadrul Planului de apărare a bazelor navale din 1926, cunoscut drept Planul Primo de Rivera, iar lucrările s-au desfășurat între 1928 și 1931, după cele mai multe surse. Regele Alfonso al XIII-lea a vizitat locul pe 11 noiembrie 1928 și a aprobat construcția. Era o baterie secundară, care completa bateria principală de la Monte de Cenizas și avea ca misiune apărarea rezei Portmán.

Poziția avea patru tunuri Vickers de 152,4 mm, montate pe platforme circulare deschise (barbete), aliniate aproape paralel cu coasta pe un front de circa 100 de metri. Clădirile care adăposteau muniția au fațade ce imită stilul neoclasic, iar postul de comandă este semiîngropat. În timpul Războiului Civil, bateria a contribuit la apărarea golfului împreună cu cea de la Cenizas. A fost scoasă din uz în 1994, iar tunurile au fost tăiate pe loc, așa că au rămas doar cele patru barbete.

Astăzi ansamblul este abandonat și într-o stare avansată de degradare. Este declarat Bien de Interés Cultural și aparține Ministerului Apărării. Un drum militar vechi pornește aproape de poalele farului, de la o bifurcație de pe șoseaua dintre Portmán și Los Belones, la scurt timp după ce părăsești satul spre Playa del Lastre.

Batería de La Chapa, fostă baterie militară de coastă, lângă far.

Panoul informativ de la intrarea pe plajă  Adaptarea pădurii · Parque Regional Calblanque

La intrarea pe plajă am găsit un panou al Parque Regional Calblanque, Monte de las Cenizas y Peña del Águila, un parc regional din apropiere, al cărui nume include și Monte de Cenizas, locul în care se află Batería de La Chapa. Nu am găsit confirmat dacă plaja în sine intră în limitele parcului. Panoul prezintă un proiect de silvicultură intitulat „Renovăm pădurea pentru a o adapta la schimbările climatice”. Pădurile din zonă, dominate de pinul de Alep (Pinus halepensis), sunt afectate de secetă și de dăunători precum gândacul de scoarță Tomicus destruens. Proiectul urmărește creșterea rezistenței pădurii la secetă prelungită și la incendii.

Panoul informativ al Parcului Regional Calblanque, ce explică măsurile de reconstrucție ecologică a pădurii din zonă

Hartă

Sfaturi practice

Parcarea de lângă plajă are sub 50 de locuri. Recenziile spun că vara parcarea poate fi problematică.

Ruinele industriale se vizitează doar în zonele delimitate. Nu intrați în clădirile sau pe terenurile îngrădite.

Dacă vreți să mergeți pe poteci, Batería de La Chapa este abandonată și degradată. Priviți-o din exterior și nu intrați în clădirile ruinate.

Septembrie ne-a oferit liniște, temperaturi plăcute și lumină bună pentru fotografie. Vara plaja e aglomerată.

Pe plajă funcționează un chiringuito cu bucătărie mediteraneană.

Plaja Lastre figurează ca plajă deschisă, cu salvamar vara, dar sedimentele golfului Portmán conțin metale grele. Nu intrați în zonele îngrădite.

Variante și trasee conexe

Batería de La Chapa Fostă fortificație militară de coastă, merită văzut.

Pe jos spre far Traseu scurt și spectaculos din portul sportiv sau din parcarea plajei, pe poteca ce urcă pe promontoriul Punta de la Chapa.

Poteci de coastă (GR 92) Etapa 4 din GR 92 și rețeaua de poteci ce conectează Portmán cu plajele virgine din Parcul Regional Calblanque.

Patrimoniu industrial Instalația Lavadero Roberto și fostele trasee miniere. Primăria La Unión a anunțat amenajarea unui traseu ecoturistic de 1,55 km pe fosta rută a conductelor, între port și tunelul de la Cabezo de la Galera.

Playa del Lastre, după-amiaza

Priveliște spre golf

Țărmul din jurul plajei

Playa del Lastre din Portmán

Ultima privire spre golf

Fosta zonă minieră din Portmán: ruinele industriale.

Batería de La Chapa, fostă baterie militară de coastă.

Farul din Portmán (Faro de Punta de la Chapa)

Citeşte mai mult >

Castillo de Aledo, satul medieval ridicat pe un pinten stâncos, sub Sierra Espuña.

Sierra Espuña · Murcia, Spania

Aledo
satul medieval ridicat pe un pinten stâncos, sub Sierra Espuña

Un turn de veghe din secolul XIII, ulițe strâmte, un mic canion săpat în calcar și panorama întregii văi Guadalentín, la mai puțin de o oră de Murcia.

Aledo este un sat de puțin peste o mie de locuitori din regiunea Murcia, așezat pe un pinten stâncos la poalele versantului sudic al Sierrei Espuña. Se află la o altitudine de peste 600 de metri și domină întreaga vale a râului Guadalentín, mărginit de râpele Fontanilla la est și Borrazán la vest. Poziția a fost aleasă din motive strict militare, satul controlează căile de comunicație dintre litoralul mediteranean și platoul central al Spaniei, iar acest lucru se vede din prima clipă în care ajungi în piața fortificată.

Zona fortificată propriu zisă are aproximativ două hectare și păstrează un plan urban de tip musulman, cu trei zone distincte moștenite din perioada andaluză. Astăzi din vechea fortăreață a mai rămas în stare bună un singur element, dar el este suficient cât să domine imaginea satului de la kilometri distanță, turnul de veghe cunoscut ca Torre del Homenaje sau La Calahorra.

Am ajuns la Aledo într-o zi de plimbare prin Sierra Espuña, ca abatere scurtă de la traseele din parcul regional. Ne așteptam la un sat obișnuit din interiorul Murciei, cu câteva case vechi și o biserică, dar imaginea turnului ridicat direct din stâncă, vizibil de pe drumul de acces cu mult înainte de a intra în sat, ne a convins imediat că merită o oprire mai lungă. Am lăsat mașina lângă zidurile fortificate și am pornit pe jos prin ulițele strâmte spre platoul de sus, unde se află turnul, biserica și punctele de belvedere spre vale.

🗺️ Informații practice

🏰

Tip obiectiv

Sat medieval fortificat

📐

Zonă fortificată

~2 hectare

🏔️

Altitudine

peste 600 m

🧭

Acces

liber, în tot satul

🗼

Torre del Homenaje

acces cu bilet

⏱️

Durată vizită

2 până la 3 ore

📅 Data vizitei 19 septembrie 2025

📍 Localizare Municipiul Aledo, comarca Bajo Guadalentín, Regiunea Murcia

🏛️ Statut Bien de Interés Cultural din 1985

🅿️ Parcare lângă zidurile satului, gratuită

👥 Participanți Hajni, Erika, Aron, Tibi și Toni

---

Castillo de Aledo și Torre del Homenaje, La Calahorra

Aledo este menționat în surse islamice încă din anul 896, în legătură cu o expediție a emirului Abd Allah împotriva unor răsculați locali, ceea ce înseamnă că așezarea fortificată exista deja de mai bine de o mie o sută de ani. În 1086, cavalerul castilian García Jiménez a ocupat cetatea și a folosit o vreme locul ca punct de plecare pentru incursiuni în teritoriile musulmane din jur, controlând căile dintre coasta mediteraneană și podișul central. Fortăreața a trecut prin mâini succesive până în 1257, când regele Alfonso al X lea a cedat-o Ordinului Santiago, care a transformat Aledo în sediul local al ordinului și cap al unei comenduiri întinse.

Turnul de veghe, Torre del Homenaje sau La Calahorra, a fost construit între finalul secolului XIII și prima jumătate a secolului XIV, fiind ridicat pe un teren stâncos nivelat în prealabil cu o platformă masivă de piatră. Turnul are o bază pătrată cu latura de aproximativ 13 metri și o înălțime de peste 19 metri, având ziduri groase realizate din chirpici și zidărie compactă (tehnică cunsoscută sub numele de tapial sau pisé) sprijinite pe un soclu din piatră fasonată. Structura este împărțită pe trei niveluri și o terasă superioară. La finalul secolului XV, cetatea avea în total opt turnuri, moștenite atât din perioada musulmană, cât și din cea creștină. Astăzi, din tot acest ansamblu defensiv a mai rezistat doar Torre del Homenaje; restul zidurilor și turnurilor s-au pierdut, iar spațiul rămas urmează doar neregularitățile terenului.

Torre del Homenaje, cunoscut și ca La Calahorra, singurul element al fortăreței păstrat în stare bună

La parterul turnului se află un aljibe, o cisternă cu două nave paralele acoperite cu boltă în leagăn, gândită să adune apa de ploaie într o zonă în care apa era resursa cea mai prețioasă pentru o garnizoană asediată. Astăzi acest spațiu funcționează ca punct de primire și centru de interpretare a istoriei cetății, iar turnul găzduiește și oficiul de turism al satului, deschis din 2008 după o restaurare completă. Din vârful turnului se deschide o panoramă de 360 de grade asupra văii Guadalentín, motiv suficient ca oricine ajunge la Aledo să urce până sus.

Meritul strategic al locului nu a scăzut brusc, ci treptat. Cetatea și-a păstrat rolul de reper defensiv pe granița cu emiratul Granadei până la cucerirea Granadei în 1492, moment după care importanța ei militară a dispărut și Aledo a rămas ceea ce este și astăzi, un sat liniștit construit în jurul memoriei unei fortărețe.

La Puerta de las Tradiciones

Chiar lângă intrarea în zona fortificată se află un monument din bronz, încadrat de travertin și flancat de două coloane din același material, ridicat în 2009 după o lucrare a sculptorului Antonio Labaña Serrano. Basoreliefurile de pe această Poartă a Tradițiilor ilustrează scene din istoria și viața satului, meșteșuguri locale precum olăritul și prelucrarea lutului, dar și obiceiuri păstrate până astăzi, printre care piesa medievală Auto de los Reyes Magos, jucată în fiecare an de Bobotează.

Nu departe de acest monument se poate vedea și o picotă medievală, o structură cilindrică pe care erau expuși cei condamnați, uneori după tortură, spre luarea aminte a locuitorilor. Picotele au fost folosite în Spania până în 1813, an în care au fost interzise prin lege, iar cea de la Aledo este una dintre puținele rămase în stare bună în regiune.

La Puerta de las Tradiciones

Iglesia de Santa María La Real

În piața centrală a zonei fortificate, chiar lângă turn, se află biserica parohială Iglesia de Santa María La Real. Pe locul actualei clădiri a existat mai întâi o moschee cu o singură navă și un minaret, transformată în biserică creștină după cedarea satului către Ordinul Santiago în 1257. Construcția pe care o vedem astăzi a început în 1761, dar lipsa fondurilor a întârziat lucrările până în 1804, an în care biserica a fost terminată datorită sprijinului financiar al regelui de Etruria, Carlos Luis de Borbón.

Stilul este baroc la bază, cu o puternică influență neoclasică vizibilă în fațadă și în cele două turnuri clopotniță simetrice, construite din cărămidă și piatră fasonată. În interior, elementele baroce, precum cornișele, se combină cu detalii neoclasice de la finalul lucrărilor. Piesa centrală rămâne statuia Sfintei Maria La Real, care dă numele bisericii, una dintre cele mai vechi sculpturi religioase din regiune, datată în secolul XVI și cu o influență gotică evidentă.

Iglesia de Santa María La Real, construită între 1761 și 1804, lângă turnul de veghe al satului

Mirador Suroeste și mașinile de asediu

De-a lungul zidurilor rămase din vechea cetate au fost amenajate mai multe puncte de belvedere, printre care și Mirador Suroeste, fiecare însoțit de panouri care identifică reperele vizibile din depărtare, Sierra de la Tercera, Sierra de la Almenara, culturile de viță de vie de pe văile din jur și, mai aproape, canionul Estrecho de la Arboleja. Priveliștea de aici explică singură de ce Aledo a fost ales acum peste o mie de ani drept punct de observație.

Pe aceleași promenade, administrația locală a expus replici ale unor mașini de asediu medievale, catapulte de tip trabuc și balistă, care ajută vizitatorul să-și imagineze cum arăta cetatea în vremea în care era, de fapt, o linie de front între regatele creștine și emiratul Granadei.

Una dintre replicile de mașini de asediu expuse pe zidurile cetății, amintind de rolul defensiv al satului

Ulițele satului

Dincolo de castel, biserică și punctele de belvedere, Aledo se lasă descoperit cel mai bine la pas, pe ulițele strâmte care urcă și coboară printre case joase, văruite, cu balcoane pline de flori. Nu e un sat gândit pentru turism de masă, ci unul care și-a păstrat ritmul propriu, iar plimbarea fără o țintă anume printre aceste ziduri vechi a fost, pentru noi, la fel de plăcută ca vizita la turn.

Una dintre ulițele strâmte din centrul vechi al satului Aledo

În curtea din spatele turnului, o scenă amenajată pentru festivitățile satului

---

🥾 Ruta de los 10.000 Pasos

📏

Distanță

8,4 km

🧗

Dificultate

Medie

🔄

Tip traseu

Circuit

Din piața fortificată a satului pleacă și un traseu tematic de drumeție ușoară, Ruta de los 10.000 Pasos, un circuit gândit inițial împreună cu elevii școlii locale, CEIP San Cristóbal, pentru a lupta împotriva sedentarismului și pentru a pune în valoare colțuri mai puțin cunoscute ale satului. Traseul coboară din zona fortificată spre repere naturale și istorice din apropiere, Mina del Caracol, Pozo de los Moros, Fuente de Allá Abajo, și ajunge la spectaculosul defileu Estrecho de la Arboleja, aflat la circa doi kilometri de sat, un canion natural de 500 de metri lungime, săpat de apă în stâncă de calcar de-a lungul a mii de ani, cu porțiuni atât de înguste încât nu depășesc doi metri lățime. Traseul trece și pe lângă vechile ateliere de olărit ale satului, înainte de a se întoarce în punctul de plecare.

Ruta de los 10.000 Pasos

Sfaturi practice

Acces auto: din Murcia, pe drumul RM 502 spre Totana, apoi devierea spre Aledo, traseu de sub o oră
Parcare: lângă zidurile satului, în afara zonei pietonale, gratuită și cu locuri suficiente
Torre del Homenaje: accesul în interiorul turnului se face cu bilet, la oficiul de turism amenajat chiar la parter
Încălțăminte: ulițele satului sunt pietruite și în pantă; încălțăminte comodă e suficientă, nu e nevoie de echipament de munte
Sezon: primăvara și toamna sunt cele mai plăcute, verile din regiunea Murcia sunt foarte calde
Gastronomie locală: jallullo, un preparat tradițional din zonă, se găsește la restaurantele mici din sat
Meșteșug local: Aledo, ca și vecina Totana, este cunoscut pentru olărit; se găsesc ateliere și magazine cu ceramică locală
Combină cu: Estrecho de la Arboleja și Ruta de los 10.000 Pasos, pentru o zi completă în zonă

---

Acces — Murcia → Aledo

Din orașul Murcia, cel mai simplu acces este pe drumul RM 502 spre Totana, urmat de devierea semnalizată spre Aledo. Drumul până în sat durează sub o oră și este accesibil oricărui tip de mașină. Aledo se învecinează cu Totana la nord, est și sud, și cu Lorca la vest, iar întreaga zonă face parte din vecinătatea Parcului Regional Sierra Espuña.

---

Concluzie

Aledo nu e o oprire lungă, dar e genul de sat care merită mai mult timp decât planifici inițial. Un turn de veghe din secolul XIII, o biserică ridicată aproape jumătate de secol cu întreruperi, o poartă din bronz dedicată tradițiilor locale și un canion săpat de apă la doi pași de ultima casă din sat, toate concentrate pe un singur pinten stâncos deasupra văii Guadalentín. Dacă treci prin Sierra Espuña, o abatere de câteva ore la Aledo merită pusă pe listă.

---

Citeşte mai mult >

Cartagena: Ce să vizitezi în orașul spaniol al celor cinci coline

Regiunea Murcia · Spania

Cartagena
orașul cu cinci coline unde cartaginezii, romanii și modernismul se suprapun strat peste strat

De la teatrul roman îngropat două milenii sub un cartier întreg, până la arena de coridă construită direct pe zidurile unui amfiteatru antic, Cartagena e genul de oraș în care istoria nu se povestește, se calcă pe ea.

Cartagena s-a născut pe la 227 î.Hr., când generalul cartaginez Hasdrubal cel Frumos a întemeiat aici Qart Hadasht, oraș ridicat pe cinci coline dintr-un motiv foarte practic: apărare ușoară și un port natural excelent la Marea Mediterană. Romanii au preluat orașul câteva decenii mai târziu și l-au rebotezat Carthago Nova, ridicându-l la rangul de una dintre cele mai importante colonii ale Hispaniei. De atunci încoace, fiecare epocă și-a lăsat câte un strat: cartaginezii au dat numele, romanii au dat teatrul și amfiteatrul, Evul Mediu a dat catedrala și castelul, iar secolul al XX-lea a acoperit o parte din toate astea cu clădiri moderniste și o arenă de coridă.

Rezultatul e un oraș în care nu mergi de la un muzeu la altul, ci cobori și urci pe cele cinci coline istorice, iar la fiecare pas dai peste o construcție nouă ridicată direct pe una veche. Am adunat mai jos obiectivele pe care le-am vizitat noi în Cartagena, cu tot ce am aflat despre fiecare.

🗺️ Cartagena pe scurt

🏛️

Fondare

~227 î.Hr.

🏔️

Amplasare

5 coline istorice

🎭

Teatru Roman

5 – 1 î.Hr.

🏟️

Amfiteatru

secolul I d.Hr.

🏰

Palacio Consistorial

1900 – 1907

⏱️

Timp recomandat

1 – 2 zile

📍 Regiune Murcia, sud-estul Spaniei

🚗 Acces Autostrada AP-7, ~45 minute din Murcia

🎫 Bilete Fiecare monument are program și tarif propriu; unele oferă bilet combinat

🎶 Perioadă specială Iulie, festivalul La Mar de Músicas

---

Palacio Consistorial, primăria modernistă din Plaza del Ayuntamiento

Prima clădire care îți atrage atenția când ajungi în centrul Cartagenei este Palacio Consistorial, sediul actual al primăriei. A fost ridicată între 1900 și 1907 după planurile arhitectului Tomás Rico Valarino, cu contribuția lui Francisco de Paula Oliver, pe locul vechii case consistoriale din secolul al XVI-lea, care devenise prea mică pentru un oraș aflat atunci în plin avânt economic datorat exploatărilor miniere din zonă.

Clădirea are o planta triunghiulară neobișnuită, cu trei fațade complet diferite între ele, toate lucrate în marmură de Macael și granit de Villalba, cu cupole din zinc pe acoperiș. Interiorul, cu vestibulul și scara sa numită imperială, e locul unde stilul modernist iese cu adevărat la iveală, prin combinația de fier forjat și marmură și prin decorațiile realizate de pictorul Inocencio Medina Vera. Fațada principală poartă, repetat, blazonul orașului: castelul de pe Cerro de la Concepción și coroana murală acordată, spune tradiția locală, de generalul roman Scipio Africanul după cucerirea cetății Carthago Nova.

Palacio Consistorial, primăria modernistă din Plaza del Ayuntamiento

Teatrul Roman, teatrul îngropat aproape două milenii sub un cartier întreg

Teatrul Roman din Cartagena a fost construit între anii 5 și 1 î.Hr., dedicat de împăratul Augustus nepoților săi Lucius și Gaius Caesar. Cu o cavea săpată direct în stânca dealului Cerro de la Concepción, avea o capacitate estimată între 6.000 și 7.000 de spectatori, ceea ce îl plasează printre cele mai mari teatre romane din Hispania, alături de cele din Merida și Sagunto. A rămas în folosință până în secolul al III-lea d.Hr., după care orașul a construit peste el, strat peste strat, timp de aproape două mii de ani.

Ceea ce face povestea teatrului cu adevărat neobișnuită e felul în care a fost redescoperit. Nu exista nicio referință istorică despre el, iar deasupra ruinelor se ridicase inclusiv vechea catedrală Santa María la Vieja, distrusă în timpul Războiului Civil Spaniol. Teatrul a ieșit la lumină întâmplător în decembrie 1988, când s-au demolat case pentru a construi Centrul Regional de Artizanat, iar arheologul Sebastián Ramallo Asensio de la Universitatea din Murcia a condus excavațiile care l-au scos definitiv la iveală. Confirmarea că era vorba de un teatru roman a venit în ianuarie 1989, odată cu descoperirea unei inscripții care îl pomenea pe fiul lui Augustus și nepotul divinului Cezar. Monumentul a fost declarat Bien de Interés Cultural în 1999, iar în 2008 s-a deschis, într-un palat modernist alăturat, muzeul dedicat lui, proiectat de arhitectul Rafael Moneo.

Cele trei niveluri ale gradenelor teatrului, cu vechea catedrală Santa María la Vieja suprapusă în partea din spate

Anfiteatrul Roman, ascuns un secol întreg sub arena de coridă

Spre deosebire de teatru, dedicat pieselor și adunărilor, Anfiteatro Romano avea o funcție mult mai brutală: găzduia luptele de gladiatori și vânătorile de animale sălbatice. Construit la mijlocul secolului I d.Hr., în perioada dinastiei Flaviene, avea o formă eliptică, cu o capacitate estimată la aproximativ 10.000 de spectatori, ridicat profitând de panta naturală a dealului Cerro de la Concepción și din materiale locale, andezit vulcanic și gresie tabaire.

Amfiteatrul a intrat treptat în paragină, iar în 1854 orașul a construit exact deasupra lui Plaza de Toros, arena de coridă, fără fundație proprie, sprijinită direct pe zidurile romane. Ultima coridă de aici a avut loc în 1986; abia atunci a devenit posibil să se reia investigarea sistematică a ceea ce se afla dedesubt. Excavațiile actuale, coordonate de arheologul José Miguel Noguera, au scos deja la iveală fossa bestiaria, structura subterană unde erau ținute animalele înainte de spectacole, precum și vomitoria, coridoarele boltite de acces. Situl se află într-un proces amplu de restaurare, gândit să păstreze ambele straturi de istorie: zidurile romane din secolul I și fațada arenei din secolul al XIX-lea, considerată la rândul ei monument.

Zidurile romane ale amfiteatrului, scoase la lumină de excavațiile aflate încă în desfășurare

Suprapunerea celor două epoci, zidul roman de secol I și fundația plazei de toros din secolul XIX

Parque Torres și Auditoriul Paco Martín, scena modernă de deasupra ruinelor

Chiar deasupra gradenelor Teatrului Roman și a vechii catedrale se întinde Parque Torres, un parc amenajat la începutul secolului XX pe unul dintre cele cinci dealuri istorice ale orașului, cu vedere directă spre port. În interiorul lui funcționează Auditoriul Paco Martín, o scenă modernă în aer liber care devine în fiecare vară, de obicei în iulie, epicentrul festivalului La Mar de Músicas, unul dintre cele mai apreciate festivaluri de muzică din Spania, distins în 2019 cu premiul Ondas pentru cel mai bun spectacol sau festival.

Contrastul e ceea ce ține locul memorabil: din aleile parcului privești în jos și vezi, aproape în aceeași imagine, scaunele albe și scena neagră a auditoriului contemporan, gradenele semicirculare ale teatrului roman de acum două mii de ani și, mai departe, apele Mediteranei cu vasele din port. Puține locuri suprapun atât de direct straturile de istorie ale orașului.

Auditoriul Paco Martín din Parque Torres, cu scena în aer liber și portul Cartagenei în fundal

El Zulo, sculptura din port dedicată victimelor terorismului

Pe faleza portului, la capătul vestic al explanadei Héroes de Cavite y Santiago de Cuba, se află El Zulo, o sculptură monumentală în bronz semnată de Víctor Ochoa, expusă aici din 2009. Are aproape 4,8 metri înălțime și cântărește circa două tone; înfățișează un bărbat gol, ghemuit, cu capul plecat și genunchii îmbrățișați, într-o poziție aproape fetală. Lucrarea fusese expusă anterior în Plaza Mayor din Salamanca și în Parcul Retiro din Madrid, înainte ca orașul să o achiziționeze pentru actuala amplasare, ca omagiu adus victimelor terorismului.

Nu are nicio legătură directă cu straturile antice ale orașului, dar merită un popas, mai ales dacă mergi dinspre port spre centrul istoric. E genul de monument în fața căruia oamenii se opresc fără să vorbească.

El Zulo, sculptura din port dedicată victimelor terorismului

Muzeul Național de Arheologie Subacvatică din portul Cartagenei

Pe faleza modernă a portului, la câțiva pași de sculptura El Zulo, se ridică clădirea minimalistă a muzeului ARQUA (Museo Nacional de Arqueología Subacuática). Instituția este centrul național al Spaniei dedicat patrimoniului subacvatic și protejării epavelor istorice din Marea Mediterană. Designul avangardist al clădirii, conceput de arhitectul Guillermo Vázquez Consuegra, pare că se scufundă treptat spre linia apei, creând o tranziție lină între spațiul urban și mare.

Expoziția permanentă prezintă o colecție impresionantă de amfore feniciene, romane și bizantine, alături de machete de corăbii antice și ancoraje recuperate din adâncuri. Piesa centrală a muzeului este celebrul tezaur al fregatei Nuestra Señora de las Mercedes, scufundată de britanici în 1804: peste jumătate de milion de monede din aur și argint recuperate după un lung proces internațional. ARQUA nu este doar un spațiu expozițional, ci și un laborator arheologic activ în care vizitatorii pot înțelege tehnicile moderne de restaurare a artefactelor scoase din apă.

Castillo de la Concepción și bustul lui Alfonso X cel Înțelept

Pe cel mai înalt dintre cele cinci dealuri ale orașului se ridică Castillo de la Concepción, fortăreața ale cărei origini urcă până la o veche construcție de veghe folosită deja de cartaginezi. Turnul de omagiu actual a fost ridicat după 1245, când regele Alfonso X cel Înțelept a cucerit Cartagena de la mauri și a integrat-o în regatul Castiliei. Chiar în fața castelului, în grădinile din Parque Torres, întâlnești bustul din bronz al regelui, operă a sculptorului José María Hernández Dólera, donat orașului de Orden de Santa María de España în noiembrie 2021 și amplasat aici cu ocazia împlinirii a opt sute de ani de la nașterea lui Alfonso X, în 1221.

Placa de la baza bustului poartă un citat din lucrarea legislativă a regelui, Siete Partidas, despre loialitate, alături de o inscripție dedicativă ce amintește de rolul lui Alfonso X în restituirea statutului de cetate al Cartagenei și în crearea Ordinului Militar Santa María de España. Bustul stă pe un bloc de piatră recuperat din vechile docuri ale portului, foarte aproape de o efigie a lui Hasdrubal Barca, conducătorul cartaginez care a întemeiat orașul cu aproape 1.500 de ani înainte.

Bustul lui Alfonso X cel Înțelept, amplasat în 2021 la opt sute de ani de la nașterea regelui

Casa Cervantes și Monumento al Procesionista, pe pietonala Calle Mayor

La intersecția străzilor Calle Mayor și Calle del Carmen se ridică Casa Cervantes, una dintre cele mai reprezentative clădiri moderniste din Cartagena, proiectată în 1900 de arhitectul Víctor Beltrí. Construită la comanda afaceristului și politicianului local Manuel Cervantes, clădirea se remarcă prin fațada sa din cărămidă roșie și piatră albă, balcoanele curbate din fier forjat și cupola elegentă din zinc care domină colțul străzii.

Chiar în fața clădirii, în Plaza de San Sebastián, se află Monumento al Procesionista, o sculptură în bronz realizată de artistul Manuel Ardil și dezvelită în 1983. Monumentul înfățișează un adult și un copil îmbrăcați în hainele tradiționale de penitenți (nazarenos), aducând un omagiu profund locuitorilor din Cartagena care mențin vie tradiția procesiunilor din Săptămâna Mare (Semana Santa) — un eveniment declarat de interes turistic internațional.

Monumento al Procesionista în prim-plan și fațada modernistă a Casei Cervantes în fundal

Puerta del Arsenal și tributul adus Infanteriei de Marină

Pe lângă moștenirea romană și clădirile moderniste, Cartagena are un puternic ADN militar. În Plaza del Rey se află intrarea principală în baza navală a orașului — Puerta del Arsenal Militar, o poartă monumentală ridicată în 1749, surmontată de un turn cu ceas. Este singura dintre porțile vechiului zid de apărare al arsenalului care s-a păstrat până astăzi.

Chiar în fața turnului veghează Monumento al Infante de Marina, o sculptură în bronz dezvelită în 2016 și realizată de Jorge García Aznar. Statuia redă în mărime naturală un soldat marșăluind, un omagiu adus uneia dintre cele mai vechi unități de infanterie marină din lume, a cărei istorie se împletește strâns cu cea a portului din Cartagena.

Monumento al Infante de Marina cu poarta istorică a Arsenalului Militar în fundal

Iglesia de Santa María de Gracia, inima Săptămânii Mari din Cartagena

Pe strada pietonală Calle Aire se află Iglesia de Santa María de Gracia, biserică barocă începută în 1713, când parohia s-a mutat aici de la vechea catedrală Santa María la Antigua. Fațada exterioară a rămas neterminată, iar interiorul a fost distrus aproape complet în primele zile ale Războiului Civil Spaniol, în 1936, cu slujbe reluate abia din 1951, după o reconstrucție amplă condusă în 1943 de Lorenzo Ros, inspirată de fațada catedralei din Murcia.

La altarul principal se află astăzi imaginea medievală a Virgen del Rosell, fosta patroană a Cartagenei, flancată de statuile celor Patru Sfinți ai orașului, sculptate în secolul al XVIII-lea de Francisco Salzillo, singura ocazie documentată în care maestrul murcian a părăsit orașul Murcia pentru a livra personal o comandă. Cele cinci imagini au supraviețuit incendierii bisericilor din 1936 pentru că au fost salvate din vechea catedrală de cronicarul Federico Casal Martínez. Biserica adăpostește și Capilla del Socorro, capela unde se păstrează statuia lui Cristo del Socorro, protagonista primei procesiuni din Semana Santa, în noaptea de Vinerea Patimilor. Imaginea originală din secolul al XVI-lea a fost arsă în timpul Războiului Civil; cea venerată astăzi în capelă a luat locul acesteia.

Retablo mayor, altarul principal aurit al bisericii Santa María de Gracia

Capilla del Socorro, unde se păstrează statuia venerată în noaptea de Vinerea Patimilor

Capela laterală cu statuia procesională a Fecioarei Îndurerate, Virgen de la Soledad

Portul din Cartagena și promenada Paseo Alfonso XII

O vizită în Cartagena nu este completă fără o plimbare pe Paseo Alfonso XII, pietonala modernă care mărginește portul de agrement. Zona de marină este locul unde istoria maritimă a orașului se îmbină cu viața relaxată de coastă, printre palmieri, terase și zeci de ambarcațiuni ancorate la chei.

Printre iahturi și nave turistice poți adesea admira ambarcațiuni inedite, precum veliere decorative ce amintesc de legendele cu pirați din Mediterană. Portul este punctul ideal pentru a încheia o zi de explorat colinele și ruinele antice, oferind o priveliște deschisă spre muntele pe care veghează Castillo de la Concepción.

Velier tematic ancorat în portul de agrement din Cartagena, pe promenada Paseo Alfonso XII

---

Sfaturi practice

Bilete separate: Teatrul Roman, Anfiteatrul și Castillo de la Concepción au fiecare program și tarif propriu; verifică orele de vizitare înainte, mai ales în afara sezonului
Distanțe pe jos: toate obiectivele din acest articol se află în centrul istoric, la câțiva pași unele de altele, urcând și coborând cele cinci coline
Festivalul La Mar de Músicas: dacă vrei să prinzi și un concert la Auditoriul Paco Martín, planifică vizita în iulie, dar rezervă cazarea din timp
Vară: urcușurile spre Parque Torres și Castillo de la Concepción sunt expuse la soare, ia apă și o pălărie
Cel mai bun punct de fotografiat: aleile din Parque Torres, de unde vezi în aceeași imagine teatrul roman, orașul vechi și portul
Fauna din parc: Parque Torres găzduiește și păuni care se plimbă liber printre vizitatori

---

Concluzie

Cartagena nu se lasă văzută dintr-o singură privire. E un oraș pe care îl descoperi în straturi, coborând de pe o colină pe alta, de la marmura albă a Palacio Consistorial la piatra teatrului roman și mai departe la ruinele ascunse sub o arenă de coridă din secolul al XIX-lea. Fiecare epocă a construit peste cea dinainte, iar rezultatul e un oraș care nu ascunde nimic din vârstele sale, doar le suprapune. Recomandăm cel puțin o zi întreagă, cu pauze la umbră, pentru a prinde tot ce am descris mai sus fără grabă.

---

Citeşte mai mult >