Cartagena
orașul cu cinci coline unde cartaginezii, romanii și modernismul se suprapun strat peste strat
De la teatrul roman îngropat două milenii sub un cartier întreg, până la arena de coridă construită direct pe zidurile unui amfiteatru antic, Cartagena e genul de oraș în care istoria nu se povestește, se calcă pe ea.
Cartagena s-a născut pe la 227 î.Hr., când generalul cartaginez Hasdrubal cel Frumos a întemeiat aici Qart Hadasht, oraș ridicat pe cinci coline dintr-un motiv foarte practic: apărare ușoară și un port natural excelent la Marea Mediterană. Romanii au preluat orașul câteva decenii mai târziu și l-au rebotezat Carthago Nova, ridicându-l la rangul de una dintre cele mai importante colonii ale Hispaniei. De atunci încoace, fiecare epocă și-a lăsat câte un strat: cartaginezii au dat numele, romanii au dat teatrul și amfiteatrul, Evul Mediu a dat catedrala și castelul, iar secolul al XX-lea a acoperit o parte din toate astea cu clădiri moderniste și o arenă de coridă.
Rezultatul e un oraș în care nu mergi de la un muzeu la altul, ci cobori și urci pe cele cinci coline istorice, iar la fiecare pas dai peste o construcție nouă ridicată direct pe una veche. Am adunat mai jos obiectivele pe care le-am vizitat noi în Cartagena, cu tot ce am aflat despre fiecare.
Palacio Consistorial, primăria modernistă din Plaza del Ayuntamiento
Prima clădire care îți atrage atenția când ajungi în centrul Cartagenei este Palacio Consistorial, sediul actual al primăriei. A fost ridicată între 1900 și 1907 după planurile arhitectului Tomás Rico Valarino, cu contribuția lui Francisco de Paula Oliver, pe locul vechii case consistoriale din secolul al XVI-lea, care devenise prea mică pentru un oraș aflat atunci în plin avânt economic datorat exploatărilor miniere din zonă.
Clădirea are o planta triunghiulară neobișnuită, cu trei fațade complet diferite între ele, toate lucrate în marmură de Macael și granit de Villalba, cu cupole din zinc pe acoperiș. Interiorul, cu vestibulul și scara sa numită imperială, e locul unde stilul modernist iese cu adevărat la iveală, prin combinația de fier forjat și marmură și prin decorațiile realizate de pictorul Inocencio Medina Vera. Fațada principală poartă, repetat, blazonul orașului: castelul de pe Cerro de la Concepción și coroana murală acordată, spune tradiția locală, de generalul roman Scipio Africanul după cucerirea cetății Carthago Nova.
Teatrul Roman, teatrul îngropat aproape două milenii sub un cartier întreg
Teatrul Roman din Cartagena a fost construit între anii 5 și 1 î.Hr., dedicat de împăratul Augustus nepoților săi Lucius și Gaius Caesar. Cu o cavea săpată direct în stânca dealului Cerro de la Concepción, avea o capacitate estimată între 6.000 și 7.000 de spectatori, ceea ce îl plasează printre cele mai mari teatre romane din Hispania, alături de cele din Merida și Sagunto. A rămas în folosință până în secolul al III-lea d.Hr., după care orașul a construit peste el, strat peste strat, timp de aproape două mii de ani.
Ceea ce face povestea teatrului cu adevărat neobișnuită e felul în care a fost redescoperit. Nu exista nicio referință istorică despre el, iar deasupra ruinelor se ridicase inclusiv vechea catedrală Santa María la Vieja, distrusă în timpul Războiului Civil Spaniol. Teatrul a ieșit la lumină întâmplător în decembrie 1988, când s-au demolat case pentru a construi Centrul Regional de Artizanat, iar arheologul Sebastián Ramallo Asensio de la Universitatea din Murcia a condus excavațiile care l-au scos definitiv la iveală. Confirmarea că era vorba de un teatru roman a venit în ianuarie 1989, odată cu descoperirea unei inscripții care îl pomenea pe fiul lui Augustus și nepotul divinului Cezar. Monumentul a fost declarat Bien de Interés Cultural în 1999, iar în 2008 s-a deschis, într-un palat modernist alăturat, muzeul dedicat lui, proiectat de arhitectul Rafael Moneo.
Anfiteatrul Roman, ascuns un secol întreg sub arena de coridă
Spre deosebire de teatru, dedicat pieselor și adunărilor, Anfiteatro Romano avea o funcție mult mai brutală: găzduia luptele de gladiatori și vânătorile de animale sălbatice. Construit la mijlocul secolului I d.Hr., în perioada dinastiei Flaviene, avea o formă eliptică, cu o capacitate estimată la aproximativ 10.000 de spectatori, ridicat profitând de panta naturală a dealului Cerro de la Concepción și din materiale locale, andezit vulcanic și gresie tabaire.
Amfiteatrul a intrat treptat în paragină, iar în 1854 orașul a construit exact deasupra lui Plaza de Toros, arena de coridă, fără fundație proprie, sprijinită direct pe zidurile romane. Ultima coridă de aici a avut loc în 1986; abia atunci a devenit posibil să se reia investigarea sistematică a ceea ce se afla dedesubt. Excavațiile actuale, coordonate de arheologul José Miguel Noguera, au scos deja la iveală fossa bestiaria, structura subterană unde erau ținute animalele înainte de spectacole, precum și vomitoria, coridoarele boltite de acces. Situl se află într-un proces amplu de restaurare, gândit să păstreze ambele straturi de istorie: zidurile romane din secolul I și fațada arenei din secolul al XIX-lea, considerată la rândul ei monument.
Parque Torres și Auditoriul Paco Martín, scena modernă de deasupra ruinelor
Chiar deasupra gradenelor Teatrului Roman și a vechii catedrale se întinde Parque Torres, un parc amenajat la începutul secolului XX pe unul dintre cele cinci dealuri istorice ale orașului, cu vedere directă spre port. În interiorul lui funcționează Auditoriul Paco Martín, o scenă modernă în aer liber care devine în fiecare vară, de obicei în iulie, epicentrul festivalului La Mar de Músicas, unul dintre cele mai apreciate festivaluri de muzică din Spania, distins în 2019 cu premiul Ondas pentru cel mai bun spectacol sau festival.
Contrastul e ceea ce ține locul memorabil: din aleile parcului privești în jos și vezi, aproape în aceeași imagine, scaunele albe și scena neagră a auditoriului contemporan, gradenele semicirculare ale teatrului roman de acum două mii de ani și, mai departe, apele Mediteranei cu vasele din port. Puține locuri suprapun atât de direct straturile de istorie ale orașului.
El Zulo, sculptura din port dedicată victimelor terorismului
Pe faleza portului, la capătul vestic al explanadei Héroes de Cavite y Santiago de Cuba, se află El Zulo, o sculptură monumentală în bronz semnată de Víctor Ochoa, expusă aici din 2009. Are aproape 4,8 metri înălțime și cântărește circa două tone; înfățișează un bărbat gol, ghemuit, cu capul plecat și genunchii îmbrățișați, într-o poziție aproape fetală. Lucrarea fusese expusă anterior în Plaza Mayor din Salamanca și în Parcul Retiro din Madrid, înainte ca orașul să o achiziționeze pentru actuala amplasare, ca omagiu adus victimelor terorismului.
Nu are nicio legătură directă cu straturile antice ale orașului, dar merită un popas, mai ales dacă mergi dinspre port spre centrul istoric. E genul de monument în fața căruia oamenii se opresc fără să vorbească.
Muzeul Național de Arheologie Subacvatică din portul Cartagenei
Pe faleza modernă a portului, la câțiva pași de sculptura El Zulo, se ridică clădirea minimalistă a muzeului ARQUA (Museo Nacional de Arqueología Subacuática). Instituția este centrul național al Spaniei dedicat patrimoniului subacvatic și protejării epavelor istorice din Marea Mediterană. Designul avangardist al clădirii, conceput de arhitectul Guillermo Vázquez Consuegra, pare că se scufundă treptat spre linia apei, creând o tranziție lină între spațiul urban și mare.
Expoziția permanentă prezintă o colecție impresionantă de amfore feniciene, romane și bizantine, alături de machete de corăbii antice și ancoraje recuperate din adâncuri. Piesa centrală a muzeului este celebrul tezaur al fregatei Nuestra Señora de las Mercedes, scufundată de britanici în 1804: peste jumătate de milion de monede din aur și argint recuperate după un lung proces internațional. ARQUA nu este doar un spațiu expozițional, ci și un laborator arheologic activ în care vizitatorii pot înțelege tehnicile moderne de restaurare a artefactelor scoase din apă.
Castillo de la Concepción și bustul lui Alfonso X cel Înțelept
Pe cel mai înalt dintre cele cinci dealuri ale orașului se ridică Castillo de la Concepción, fortăreața ale cărei origini urcă până la o veche construcție de veghe folosită deja de cartaginezi. Turnul de omagiu actual a fost ridicat după 1245, când regele Alfonso X cel Înțelept a cucerit Cartagena de la mauri și a integrat-o în regatul Castiliei. Chiar în fața castelului, în grădinile din Parque Torres, întâlnești bustul din bronz al regelui, operă a sculptorului José María Hernández Dólera, donat orașului de Orden de Santa María de España în noiembrie 2021 și amplasat aici cu ocazia împlinirii a opt sute de ani de la nașterea lui Alfonso X, în 1221.
Placa de la baza bustului poartă un citat din lucrarea legislativă a regelui, Siete Partidas, despre loialitate, alături de o inscripție dedicativă ce amintește de rolul lui Alfonso X în restituirea statutului de cetate al Cartagenei și în crearea Ordinului Militar Santa María de España. Bustul stă pe un bloc de piatră recuperat din vechile docuri ale portului, foarte aproape de o efigie a lui Hasdrubal Barca, conducătorul cartaginez care a întemeiat orașul cu aproape 1.500 de ani înainte.
Casa Cervantes și Monumento al Procesionista, pe pietonala Calle Mayor
La intersecția străzilor Calle Mayor și Calle del Carmen se ridică Casa Cervantes, una dintre cele mai reprezentative clădiri moderniste din Cartagena, proiectată în 1900 de arhitectul Víctor Beltrí. Construită la comanda afaceristului și politicianului local Manuel Cervantes, clădirea se remarcă prin fațada sa din cărămidă roșie și piatră albă, balcoanele curbate din fier forjat și cupola elegentă din zinc care domină colțul străzii.
Chiar în fața clădirii, în Plaza de San Sebastián, se află Monumento al Procesionista, o sculptură în bronz realizată de artistul Manuel Ardil și dezvelită în 1983. Monumentul înfățișează un adult și un copil îmbrăcați în hainele tradiționale de penitenți (nazarenos), aducând un omagiu profund locuitorilor din Cartagena care mențin vie tradiția procesiunilor din Săptămâna Mare (Semana Santa) — un eveniment declarat de interes turistic internațional.
Puerta del Arsenal și tributul adus Infanteriei de Marină
Pe lângă moștenirea romană și clădirile moderniste, Cartagena are un puternic ADN militar. În Plaza del Rey se află intrarea principală în baza navală a orașului — Puerta del Arsenal Militar, o poartă monumentală ridicată în 1749, surmontată de un turn cu ceas. Este singura dintre porțile vechiului zid de apărare al arsenalului care s-a păstrat până astăzi.
Chiar în fața turnului veghează Monumento al Infante de Marina, o sculptură în bronz dezvelită în 2016 și realizată de Jorge García Aznar. Statuia redă în mărime naturală un soldat marșăluind, un omagiu adus uneia dintre cele mai vechi unități de infanterie marină din lume, a cărei istorie se împletește strâns cu cea a portului din Cartagena.
Iglesia de Santa María de Gracia, inima Săptămânii Mari din Cartagena
Pe strada pietonală Calle Aire se află Iglesia de Santa María de Gracia, biserică barocă începută în 1713, când parohia s-a mutat aici de la vechea catedrală Santa María la Antigua. Fațada exterioară a rămas neterminată, iar interiorul a fost distrus aproape complet în primele zile ale Războiului Civil Spaniol, în 1936, cu slujbe reluate abia din 1951, după o reconstrucție amplă condusă în 1943 de Lorenzo Ros, inspirată de fațada catedralei din Murcia.
La altarul principal se află astăzi imaginea medievală a Virgen del Rosell, fosta patroană a Cartagenei, flancată de statuile celor Patru Sfinți ai orașului, sculptate în secolul al XVIII-lea de Francisco Salzillo, singura ocazie documentată în care maestrul murcian a părăsit orașul Murcia pentru a livra personal o comandă. Cele cinci imagini au supraviețuit incendierii bisericilor din 1936 pentru că au fost salvate din vechea catedrală de cronicarul Federico Casal Martínez. Biserica adăpostește și Capilla del Socorro, capela unde se păstrează statuia lui Cristo del Socorro, protagonista primei procesiuni din Semana Santa, în noaptea de Vinerea Patimilor. Imaginea originală din secolul al XVI-lea a fost arsă în timpul Războiului Civil; cea venerată astăzi în capelă a luat locul acesteia.
Portul din Cartagena și promenada Paseo Alfonso XII
O vizită în Cartagena nu este completă fără o plimbare pe Paseo Alfonso XII, pietonala modernă care mărginește portul de agrement. Zona de marină este locul unde istoria maritimă a orașului se îmbină cu viața relaxată de coastă, printre palmieri, terase și zeci de ambarcațiuni ancorate la chei.
Printre iahturi și nave turistice poți adesea admira ambarcațiuni inedite, precum veliere decorative ce amintesc de legendele cu pirați din Mediterană. Portul este punctul ideal pentru a încheia o zi de explorat colinele și ruinele antice, oferind o priveliște deschisă spre muntele pe care veghează Castillo de la Concepción.
Sfaturi practice
Distanțe pe jos: toate obiectivele din acest articol se află în centrul istoric, la câțiva pași unele de altele, urcând și coborând cele cinci coline
Festivalul La Mar de Músicas: dacă vrei să prinzi și un concert la Auditoriul Paco Martín, planifică vizita în iulie, dar rezervă cazarea din timp
Vară: urcușurile spre Parque Torres și Castillo de la Concepción sunt expuse la soare, ia apă și o pălărie
Cel mai bun punct de fotografiat: aleile din Parque Torres, de unde vezi în aceeași imagine teatrul roman, orașul vechi și portul
Fauna din parc: Parque Torres găzduiește și păuni care se plimbă liber printre vizitatori
Concluzie
Cartagena nu se lasă văzută dintr-o singură privire. E un oraș pe care îl descoperi în straturi, coborând de pe o colină pe alta, de la marmura albă a Palacio Consistorial la piatra teatrului roman și mai departe la ruinele ascunse sub o arenă de coridă din secolul al XIX-lea. Fiecare epocă a construit peste cea dinainte, iar rezultatul e un oraș care nu ascunde nimic din vârstele sale, doar le suprapune. Recomandăm cel puțin o zi întreagă, cu pauze la umbră, pentru a prinde tot ce am descris mai sus fără grabă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumim pentru comentariu îți vom răspunde cât mai curând posibil.