Aledo
satul medieval ridicat pe un pinten stâncos, sub Sierra Espuña
Un turn de veghe din secolul XIII, ulițe strâmte, un mic canion săpat în calcar și panorama întregii văi Guadalentín, la mai puțin de o oră de Murcia.
Aledo este un sat de puțin peste o mie de locuitori din regiunea Murcia, așezat pe un pinten stâncos la poalele versantului sudic al Sierrei Espuña. Se află la o altitudine de peste 600 de metri și domină întreaga vale a râului Guadalentín, mărginit de râpele Fontanilla la est și Borrazán la vest. Poziția a fost aleasă din motive strict militare, satul controlează căile de comunicație dintre litoralul mediteranean și platoul central al Spaniei, iar acest lucru se vede din prima clipă în care ajungi în piața fortificată.
Zona fortificată propriu zisă are aproximativ două hectare și păstrează un plan urban de tip musulman, cu trei zone distincte moștenite din perioada andaluză. Astăzi din vechea fortăreață a mai rămas în stare bună un singur element, dar el este suficient cât să domine imaginea satului de la kilometri distanță, turnul de veghe cunoscut ca Torre del Homenaje sau La Calahorra.
Am ajuns la Aledo într-o zi de plimbare prin Sierra Espuña, ca abatere scurtă de la traseele din parcul regional. Ne așteptam la un sat obișnuit din interiorul Murciei, cu câteva case vechi și o biserică, dar imaginea turnului ridicat direct din stâncă, vizibil de pe drumul de acces cu mult înainte de a intra în sat, ne a convins imediat că merită o oprire mai lungă. Am lăsat mașina lângă zidurile fortificate și am pornit pe jos prin ulițele strâmte spre platoul de sus, unde se află turnul, biserica și punctele de belvedere spre vale.
Castillo de Aledo și Torre del Homenaje, La Calahorra
Aledo este menționat în surse islamice încă din anul 896, în legătură cu o expediție a emirului Abd Allah împotriva unor răsculați locali, ceea ce înseamnă că așezarea fortificată exista deja de mai bine de o mie o sută de ani. În 1086, cavalerul castilian García Jiménez a ocupat cetatea și a folosit o vreme locul ca punct de plecare pentru incursiuni în teritoriile musulmane din jur, controlând căile dintre coasta mediteraneană și podișul central. Fortăreața a trecut prin mâini succesive până în 1257, când regele Alfonso al X lea a cedat-o Ordinului Santiago, care a transformat Aledo în sediul local al ordinului și cap al unei comenduiri întinse.
Turnul de veghe, Torre del Homenaje sau La Calahorra, a fost construit între finalul secolului XIII și prima jumătate a secolului XIV, fiind ridicat pe un teren stâncos nivelat în prealabil cu o platformă masivă de piatră. Turnul are o bază pătrată cu latura de aproximativ 13 metri și o înălțime de peste 19 metri, având ziduri groase realizate din chirpici și zidărie compactă (tehnică cunsoscută sub numele de tapial sau pisé) sprijinite pe un soclu din piatră fasonată. Structura este împărțită pe trei niveluri și o terasă superioară. La finalul secolului XV, cetatea avea în total opt turnuri, moștenite atât din perioada musulmană, cât și din cea creștină. Astăzi, din tot acest ansamblu defensiv a mai rezistat doar Torre del Homenaje; restul zidurilor și turnurilor s-au pierdut, iar spațiul rămas urmează doar neregularitățile terenului.
La parterul turnului se află un aljibe, o cisternă cu două nave paralele acoperite cu boltă în leagăn, gândită să adune apa de ploaie într o zonă în care apa era resursa cea mai prețioasă pentru o garnizoană asediată. Astăzi acest spațiu funcționează ca punct de primire și centru de interpretare a istoriei cetății, iar turnul găzduiește și oficiul de turism al satului, deschis din 2008 după o restaurare completă. Din vârful turnului se deschide o panoramă de 360 de grade asupra văii Guadalentín, motiv suficient ca oricine ajunge la Aledo să urce până sus.
Meritul strategic al locului nu a scăzut brusc, ci treptat. Cetatea și-a păstrat rolul de reper defensiv pe granița cu emiratul Granadei până la cucerirea Granadei în 1492, moment după care importanța ei militară a dispărut și Aledo a rămas ceea ce este și astăzi, un sat liniștit construit în jurul memoriei unei fortărețe.
La Puerta de las Tradiciones
Chiar lângă intrarea în zona fortificată se află un monument din bronz, încadrat de travertin și flancat de două coloane din același material, ridicat în 2009 după o lucrare a sculptorului Antonio Labaña Serrano. Basoreliefurile de pe această Poartă a Tradițiilor ilustrează scene din istoria și viața satului, meșteșuguri locale precum olăritul și prelucrarea lutului, dar și obiceiuri păstrate până astăzi, printre care piesa medievală Auto de los Reyes Magos, jucată în fiecare an de Bobotează.
Nu departe de acest monument se poate vedea și o picotă medievală, o structură cilindrică pe care erau expuși cei condamnați, uneori după tortură, spre luarea aminte a locuitorilor. Picotele au fost folosite în Spania până în 1813, an în care au fost interzise prin lege, iar cea de la Aledo este una dintre puținele rămase în stare bună în regiune.
Iglesia de Santa María La Real
În piața centrală a zonei fortificate, chiar lângă turn, se află biserica parohială Iglesia de Santa María La Real. Pe locul actualei clădiri a existat mai întâi o moschee cu o singură navă și un minaret, transformată în biserică creștină după cedarea satului către Ordinul Santiago în 1257. Construcția pe care o vedem astăzi a început în 1761, dar lipsa fondurilor a întârziat lucrările până în 1804, an în care biserica a fost terminată datorită sprijinului financiar al regelui de Etruria, Carlos Luis de Borbón.
Stilul este baroc la bază, cu o puternică influență neoclasică vizibilă în fațadă și în cele două turnuri clopotniță simetrice, construite din cărămidă și piatră fasonată. În interior, elementele baroce, precum cornișele, se combină cu detalii neoclasice de la finalul lucrărilor. Piesa centrală rămâne statuia Sfintei Maria La Real, care dă numele bisericii, una dintre cele mai vechi sculpturi religioase din regiune, datată în secolul XVI și cu o influență gotică evidentă.
Mirador Suroeste și mașinile de asediu
De-a lungul zidurilor rămase din vechea cetate au fost amenajate mai multe puncte de belvedere, printre care și Mirador Suroeste, fiecare însoțit de panouri care identifică reperele vizibile din depărtare, Sierra de la Tercera, Sierra de la Almenara, culturile de viță de vie de pe văile din jur și, mai aproape, canionul Estrecho de la Arboleja. Priveliștea de aici explică singură de ce Aledo a fost ales acum peste o mie de ani drept punct de observație.
Pe aceleași promenade, administrația locală a expus replici ale unor mașini de asediu medievale, catapulte de tip trabuc și balistă, care ajută vizitatorul să-și imagineze cum arăta cetatea în vremea în care era, de fapt, o linie de front între regatele creștine și emiratul Granadei.
Ulițele satului
Dincolo de castel, biserică și punctele de belvedere, Aledo se lasă descoperit cel mai bine la pas, pe ulițele strâmte care urcă și coboară printre case joase, văruite, cu balcoane pline de flori. Nu e un sat gândit pentru turism de masă, ci unul care și-a păstrat ritmul propriu, iar plimbarea fără o țintă anume printre aceste ziduri vechi a fost, pentru noi, la fel de plăcută ca vizita la turn.
Din piața fortificată a satului pleacă și un traseu tematic de drumeție ușoară, Ruta de los 10.000 Pasos, un circuit gândit inițial împreună cu elevii școlii locale, CEIP San Cristóbal, pentru a lupta împotriva sedentarismului și pentru a pune în valoare colțuri mai puțin cunoscute ale satului. Traseul coboară din zona fortificată spre repere naturale și istorice din apropiere, Mina del Caracol, Pozo de los Moros, Fuente de Allá Abajo, și ajunge la spectaculosul defileu Estrecho de la Arboleja, aflat la circa doi kilometri de sat, un canion natural de 500 de metri lungime, săpat de apă în stâncă de calcar de-a lungul a mii de ani, cu porțiuni atât de înguste încât nu depășesc doi metri lățime. Traseul trece și pe lângă vechile ateliere de olărit ale satului, înainte de a se întoarce în punctul de plecare.
Sfaturi practice
Parcare: lângă zidurile satului, în afara zonei pietonale, gratuită și cu locuri suficiente
Torre del Homenaje: accesul în interiorul turnului se face cu bilet, la oficiul de turism amenajat chiar la parter
Încălțăminte: ulițele satului sunt pietruite și în pantă; încălțăminte comodă e suficientă, nu e nevoie de echipament de munte
Sezon: primăvara și toamna sunt cele mai plăcute, verile din regiunea Murcia sunt foarte calde
Gastronomie locală: jallullo, un preparat tradițional din zonă, se găsește la restaurantele mici din sat
Meșteșug local: Aledo, ca și vecina Totana, este cunoscut pentru olărit; se găsesc ateliere și magazine cu ceramică locală
Combină cu: Estrecho de la Arboleja și Ruta de los 10.000 Pasos, pentru o zi completă în zonă
Acces — Murcia → Aledo
Din orașul Murcia, cel mai simplu acces este pe drumul RM 502 spre Totana, urmat de devierea semnalizată spre Aledo. Drumul până în sat durează sub o oră și este accesibil oricărui tip de mașină. Aledo se învecinează cu Totana la nord, est și sud, și cu Lorca la vest, iar întreaga zonă face parte din vecinătatea Parcului Regional Sierra Espuña.
Concluzie
Aledo nu e o oprire lungă, dar e genul de sat care merită mai mult timp decât planifici inițial. Un turn de veghe din secolul XIII, o biserică ridicată aproape jumătate de secol cu întreruperi, o poartă din bronz dedicată tradițiilor locale și un canion săpat de apă la doi pași de ultima casă din sat, toate concentrate pe un singur pinten stâncos deasupra văii Guadalentín. Dacă treci prin Sierra Espuña, o abatere de câteva ore la Aledo merită pusă pe listă.
