Playa del Lastre și Portmánnisip negru, un far din 1865 și un golf îngropat în steril minier
O plajă mică sub un far vechi de peste 160 de ani, la marginea unui golf pe care mina l-a umplut cu deșeuri.
Portmán este o veche așezare din municipiul La Unión, în regiunea Murcia, situată la poalele lanțului muntos minier Cartagena-La Unión și la doar câțiva kilometri de orașul istoric Cartagena. Denumit de romani Portus Magnus („Portul Mare”) datorită golfului său adăpostit, locul a rămas de-a lungul secolelor un punct strategic de extragere a minereurilor de plumb, argint și zinc. Însă istoria modernă i-a marcat dramatic peisajul: între anii 1957 și 1990, exploatarea minieră în carieră deschisă condusă de compania Peñarroya a dus la deversarea directă în apele mediteraneene a aproximativ 60 de milioane de tone de steril și deșeuri toxice. Ca urmare a acestei catastrofe ecologice de proporții, fostul port natural a fost colmatat aproape complet, steriliul a umplut golful și țărmul a avansat spre larg, cu aproximativ 600-700 m, iar o bună parte din golful de altădată a devenit o suprafață uscată de steril solidificat.
În colțul acestui golf măcinat de istorie, chiar la poalele promontoriului stâncos pe care veghează Farul din Portmán (construit în 1865), se află Playa del Lastre. Fiind mai protejată de relief și ferită de valul principal al deversărilor din centrul golfului, micul golfuleț și-a păstrat accesul la apele limpezi ale Mediteranei. Nisipul său își trădează însă trecutul minier: are o nuanță intensă de gri-negricios și o textură aparte, ce oferă un contrast spectaculos cu promontoriul înalt și albastrul mării.
Informații
Ce trebuie văzut la Portmán și Playa del Lastre?
Vizita în zonă se concentrează pe cinci puncte principale, toate aflate la mică distanță unele de altele: satul cu fostele instalații miniere, golful marcat de istoria sa ecologică, plaja cu nisip negru, farul istoric de pe promontoriu și Batería de La Chapa, o fostă fortificație militară de coastă. Le luăm pe rând în cele ce urmează.
1. Satul și fosta zonă minieră Portmán · Lavadero Roberto · ruine industriale
Dealurile din jurul golfului au fost exploatate pentru plumb, argint și zinc încă din vremea romanilor, însă adevărata dramă industrială s-a consumat în secolul XX. Trecerea la exploatarea în carieră deschisă a schimbat definitiv relieful. Astăzi, sentimentul pe străzile din Portmán este cel al unui loc încremenit în timp. Clădiri industriale degradate și ruinele masive ale fostului spălător de minereu Lavadero Roberto stau exact acolo unde au fost lăsate în 1990.
Vizual, contrastul din această zonă este fascinant: pe de o parte se cască rănile vechilor cariere și structurile din beton roase de rugină și timp, iar pe de altă parte, pe crestele înalte ale dealurilor din fundal, se înalță turbine eoliene moderne care se rotesc toate în briza mării. Explorarea ruinelor industriale se face doar din exterior și prin zonele delimitate, cu maximă atenție.
2. Golful care a dispărut 1957 și 1990 · aproximativ 60 de milioane de tone
Instalația Lavadero Roberto a început să funcționeze în anul 1957, iar compania minieră Peñarroya a ales deversarea lor directă în apele golfului. Până la 31 martie 1990, când activitatea s-a oprit definitiv, s-au deversat aproximativ 60 de milioane de tone de steril și reziduuri de flotație. Rezultatul a fost devastator: fostul port natural Portus Magnus a fost colmatat aproape în întregime, linia țărmului fiind împinsă cu până la 700 de metri spre larg pe axa centrală a golfului.
Soluția pentru regenerarea golfului rămâne un subiect sensibil. În aprilie 2025, ministerul mediului (MITECO) a prezentat un proiect care prevede sigilarea completă a deșeurilor, fără extragerea lor. Proiectul a stârnit proteste în rândul localnicilor și al majorității organizațiilor ecologiste. Între timp, natura a început să recupereze teren sub apă. Directorul organizației ANSE, Pedro García, a declarat pentru El Español în 2025 că în fața plajei artificiale formate de deversări trăiesc specii tipice unui țărm nisipos relativ bine conservat, printre care sepii și limbă-de-mare, iar scafandrii ANSE au filmat și o mantelină, o raie încadrată ca „în pericol". Pe stâncile dintre Punta de la Galera și plaja El Gorguel, vegetația și fauna marină au recolonizat suprafețe întinse care fuseseră complet îngropate sub deșeuri. Același specialist spune însă că majoritatea contaminanților se află îngropați în straturile inferioare și că riscul apare dacă marea erodează nisipurile și îi scoate din nou la suprafață.
Calitatea mediului rămâne o problemă documentată. Studiile indică concentrații mari de zinc, plumb și arsenic în sedimentele golfului, iar analizele pe midii și barbuni arată niveluri ridicate de plumb și cadmiu. Playa del Lastre a fost mai puțin afectată fizic datorită poziției sale adăpostite.
3. Playa del Lastre Cală adăpostită · nisip fin și pietriș închis la culoare
Plaja se află cuibărită într-un colț protejat al golfului, chiar la poalele promontoriului stâncos pe care veghează farul. Datorită acestei poziții ferite de curenții puternici, apa mării este de obicei calmă și limpede, făcând din Playa del Lastre locul de îmbăiere al localnicilor din Portmán. Nisipul fin amestecat cu pietriș are o nuanță distinctă, închisă la culoare, pe care ghidurile turistice oficiale o leagă direct de activitatea minieră istorică din zonă.
Contrastul vizual dintre albastrul turcoaz al apei și țărmul întunecat oferă oportunități excelente pentru fotografie. În luna septembrie, odată cu încheierea sezonului estival aglomerat, plaja devine extrem de liniștită, păstrând doar freamătul valurilor mici și briza caldă mediteraneană.
Locația este și un punct bun de pornire pentru o scurtă explorare: lângă far se află Batería de La Chapa, o fostă baterie militară din anii 1930. De pe înălțimile de lângă far se văd marea deschisă și golful interior, cu nuanțele sale cenușii și roșiatice lăsate de exploatarea industrială. De pe potecile de coastă ridicate deasupra mării se deschide o panoramă spectaculoasă ce cuprinde deopotrivă apele deschise ale Mediteranei și golful interior, cu nuanțele sale ciudate de cenușiu și roșiatic lăsate în urmă de deceniile de exploatare industrială.
4. Farul din Portmán Punta de la Chapa · 49 m · în funcțiune din 31 ianuarie 1865
Ridicându-se pe stâncile promontoriului Punta de la Chapa, chiar deasupra plajei Lastre, Farul din Portmán este o prezență vizuală inconfundabilă, vizibilă din aproape orice punct al golfulețului. Ordinul regal pentru construirea sa a fost emis la 28 iunie 1860, iar proiectul tehnic a fost realizat în 1863 de inginerul Evaristo de Churruca, cel care a proiectat și farul de la Cabo de Palos, având ca scop sprijinirea navigației și ghidarea numeroaselor nave care ancorau în zona Portmán. Farul a fost înălțat pe amplasamentul fostului turn de veghe Torre de San Gil, refolosind o parte din piatra vechii structuri, și a intrat oficial în funcțiune la data de 31 ianuarie 1865.
Ansamblul este format dintr-un turn cilindric din zidărie de 8 metri înălțime, alipit clădirii de serviciu cu un singur nivel. Cu un plan focar situat la 49 de metri deasupra nivelului mării, felinarul emite un semnal luminos alb ce bate până la 13 mile marine (~24 km) spre larg. Farul a fost electrificat în 1960 și automatizat în 1977, moment în care clădirea a trecut printr-o modernizare majoră, păstrându-și însă turnul și lanterna originale.
5. Batería de La Chapa Fostă baterie de coastă · patru tunuri Vickers · scoasă din uz în 1994
Chiar lângă far, la aproximativ 48 de metri deasupra mării, se află Batería de La Chapa, o fostă baterie militară de coastă. A fost construită în cadrul Planului de apărare a bazelor navale din 1926, cunoscut drept Planul Primo de Rivera, iar lucrările s-au desfășurat între 1928 și 1931, după cele mai multe surse. Regele Alfonso al XIII-lea a vizitat locul pe 11 noiembrie 1928 și a aprobat construcția. Era o baterie secundară, care completa bateria principală de la Monte de Cenizas și avea ca misiune apărarea rezei Portmán.
Poziția avea patru tunuri Vickers de 152,4 mm, montate pe platforme circulare deschise (barbete), aliniate aproape paralel cu coasta pe un front de circa 100 de metri. Clădirile care adăposteau muniția au fațade ce imită stilul neoclasic, iar postul de comandă este semiîngropat. În timpul Războiului Civil, bateria a contribuit la apărarea golfului împreună cu cea de la Cenizas. A fost scoasă din uz în 1994, iar tunurile au fost tăiate pe loc, așa că au rămas doar cele patru barbete.
Astăzi ansamblul este abandonat și într-o stare avansată de degradare. Este declarat Bien de Interés Cultural și aparține Ministerului Apărării. Un drum militar vechi pornește aproape de poalele farului, de la o bifurcație de pe șoseaua dintre Portmán și Los Belones, la scurt timp după ce părăsești satul spre Playa del Lastre.
Panoul informativ de la intrarea pe plajă Adaptarea pădurii · Parque Regional Calblanque
La intrarea pe plajă am găsit un panou al Parque Regional Calblanque, Monte de las Cenizas y Peña del Águila, un parc regional din apropiere, al cărui nume include și Monte de Cenizas, locul în care se află Batería de La Chapa. Nu am găsit confirmat dacă plaja în sine intră în limitele parcului. Panoul prezintă un proiect de silvicultură intitulat „Renovăm pădurea pentru a o adapta la schimbările climatice”. Pădurile din zonă, dominate de pinul de Alep (Pinus halepensis), sunt afectate de secetă și de dăunători precum gândacul de scoarță Tomicus destruens. Proiectul urmărește creșterea rezistenței pădurii la secetă prelungită și la incendii.
Hartă
Sfaturi practice
Variante și trasee conexe
