Pasarela de Relleu
o plimbare suspendată deasupra canionului Amadorio
O pasarelă din lemn de peste 200 de metri, agățată de peretele vertical al unui canion săpat de râul Amadorio, cu un balcon de sticlă la capăt și un baraj din 1607 ascuns dedesubt, în inima provinciei Alicante.
Ideea de a vizita acest traseu minunat i se datorează lui Hajni, care alături de Tibi, fratele Erikăi, ne-a fost gazdă și ghid de încredere în perioada în care am stat in Spania. Hajni ne-a vorbit cu mult entuziasm despre acest loc superb și ne-a garantat că o să ne placă la nebunie, și a avut perfectă dreptate! Deși ei nu ne-au putut însoți efectiv pe traseu, având grijă de băiețelul lor de doar un an și jumătate, recomandarea a fost impecabilă. Le mulțumim din suflet pentru tot, pentru că altfel am fi ratat o adevărată bijuterie a provinciei Alicante.
Am ajuns la Pasarela de Relleu într-o zi de septembrie, în drum spre Benidorm, plecând din Molina de Segura. Satul Relleu se află în interiorul provinciei Alicante, în regiunea Marina Baixa, iar pasarela suspendată de aici este cunoscută în zonă drept micul Caminito del Rey, o comparație pe care am înțeles-o abia după ce am pășit pe ea. Nu are lungimea și nici faima traseului din Málaga, dar oferă aceeași senzație de a merge agățat de peretele unui canion, la câteva zeci de metri deasupra apei.
Am ales varianta scurtă de parcurgere a traseului, cu plecare din parcarea amenajată aproape de baraj, nu din centrul satului Relleu. Pe căldurile din Spania, ideea de a coborî 150 de metri denivelare pe traseul lung, care pleacă din sat, și apoi de a urca înapoi pe aceeași distanță, nu ne surâdea deloc. Distanța totală a fost de doar 3,6 kilometri dus și întors, iar timpul petrecut pe traseu, inclusiv opririle la fotografiat, a fost puțin peste o oră.
Traseu: Parcarea Pasarela de Relleu → casa de bilete → pasarela suspendată → balconul de sticlă (dus și întors)
Marcaj: bandă albă cu verde, orizontală · Tip: dus și întors
Accesul pe pasarelă se face doar contra cost, suma folosită pentru întreținerea, curățenia și siguranța infrastructurii. Biletul de 3,50 euro de persoană include și casca de protecție, obligatorie pe toată durata traversării. Poate fi cumpărat online, de pe site-ul oficial pasareladerelleu.es, direct la ghereta de lemn de la intrarea pe pasarelă, cu numerar sau card, sau rezervat telefonic la numerele +34 865 759 650 și +34 613 033 336.
Există două variante de a ajunge la pasarelă, în funcție de cât de mult vrei să mergi pe jos. Varianta lungă pleacă din centrul satului Relleu, de la parcarea din fața primăriei, este gratuită și urmează poteca marcată PR-CV 435 pe circa 9,2 kilometri dus și întors, prin peisaj rural, până la baraj. Varianta scurtă, pe care am ales-o noi, pleacă dintr-o parcare neamenajată de lângă baraj, la circa un kilometru și jumătate de casa de bilete, cu loc pentru doar 10, 15 mașini, recomandată mai ales celor care nu vor sau nu pot parcurge distanțe mari.
Coborârea spre pasarelă
Lăsăm mașina în parcarea neamenajată de lângă baraj, generoasă ca spațiu și cu ceva noroc, cu loc la umbra copacilor din apropiere. De aici, un indicator ne anunță cât mai avem de mers până la casa de bilete și implicit până la intrarea pe pasarelă.
Marcajul și primii pași
Traseul este marcat complet diferit față de ce știam. Aici am întâlnit bandă albă cu verde, orizontală, un tip de marcaj pe care nu îl mai văzusem până atunci. Chiar dacă poteca este scurtă și foarte vizibilă, semn că e intens frecventată, am găsit multe indicatoare care anunță cât mai ai de mers până la casa de bilete și până la intrarea pe pasarelă.
Am făcut circa 25 de minute până la casa de bilete, fără să ne grăbim. Am rămas plăcut impresionați de faptul că pe toată lungimea traseului erau coșuri de gunoi, și erau goale, semn că cineva chiar se ocupă de ele. Nu ca în România, unde coșurile de gunoi, atunci când există, sunt pline până la refuz și înconjurate de gunoi aruncat pe alături. Pe lângă coșuri, am găsit și panouri informative bine puse la punct, despre istoria zonei și despre fauna și flora locală.
Belvederele dinspre canion
Chiar înainte de a intra pe pasarelă, ajungem la un punct de belvedere care ne întâmpină cu o panoramă largă asupra canionului peste care este construită pasarela. Practic, de aici începe distracția.
Traseul este într-adevăr spectaculos. Pasarela din lemn urmărește fidel peretele vertical al canionului, iar la fiecare pas se schimbă unghiul spre apa de dedesubt.
Canionul pe care îl traversăm a fost săpat în timp de râul Amadorio, care mai jos, spre baraj, se strânge într-o albie îngustă și adâncă. Chiar acest relief abrupt a fost motivul pentru care, în secolul al XVII-lea, s-a ales acest loc pentru construcția unui baraj.
Pasarela suspendată și balconul de sticlă
Pasarela este o construcție modernă din lemn, fixată direct în peretele vertical al canionului, cu o lungime de peste 200 de metri și o înălțime de circa 60 de metri deasupra albiei. Structura pare solidă și bine întreținută, iar regulile afișate la intrare sunt clare, nu arunci obiecte în prăpastie, nu te apleci peste balustradă, nu alergi, nu fumezi și supraveghezi permanent copiii. Pentru cine are o frică mai severă de înălțime, lungimea pasarelei și balconul de sticlă de la final pot fi solicitante, dar structura în sine este sigură.
Traseul pasarelei se încheie cu un mirador, un punct de observare cu podea din sticlă securizată, care oferă o perspectivă vertiginoasă direct asupra prăpastiei de sub picioare. Imediat după balconul de sticlă, poteca amenajată se termină, acesta fiind și capătul dinspre parcarea noastră al pasarelei.
Întoarcerea
Returul îl facem pe aceeași potecă, astfel încât ne bucurăm încă o dată de pasarelă, de data aceasta cu lumina schimbată și cu răgazul de a observa detalii care ne scăpaseră la dus.
Barajul vechi de la Relleu, o poveste din 1607
Sub pasarelă, mai jos în canion, se află rămășițele unui baraj construit acum peste patru secole. Climatul mediteranean uscat și lipsa apei pentru agricultură au determinat proiectarea barajului în anul 1607 de către inginerul militar Cristóbal Antonelli, cu finanțare și construcție susținute în principal de orașul La Vila Joiosa.
Este o operă de inginerie hidraulică renascentistă, concepută ca baraj în arc, realizat dintr-un perete dublu de zidărie din piatră umplut cu mortar de var și nisip. Inițial a avut o înălțime de 28 de metri, ulterior a fost supraînălțat până la 32 de metri, cu o grosime maximă a zidului de 11 metri și o lungime de 30 de metri. Lângă baraj se mai păstrează și turnul de captare a apei. Colmatarea constantă și dificultatea de a-l curăța l-au scos treptat din uz încă din jurul anului 1879, cu mult înainte ca autoritățile să construiască, în anii 1950, noul baraj Amadorio, care i-a preluat definitiv rolul.
O zonă umedă protejată, plină de viață
Zona lacului de acumulare și a cheilor din jur este declarată zonă umedă protejată încă din anul 2002, pe o suprafață de 7,46 hectare, o adevărată oază de viață într-un peisaj altfel semi-arid. La marginea apei și pe fundul văii se dezvoltă vegetație specifică zonelor umede, rozmarin, cimbru, tamarisc, stuf și trestie, cu câțiva plopi izolați, în timp ce pe pantele mai uscate domină pinii.
Pereții verticali ai canionului oferă refugiu pentru păsări rupicole, printre care vulturul lui Bonelli, specie amenințată cu dispariția, șoimul călător, mierla albastră de stâncă și rândunelele de stâncă. Pe malurile mai domoale trăiesc vulpi, mistreți și șopârla ocelată, iar în apă și la marginea ei am putea găsi broaște râioase, libelule și mici crustacee de apă dulce.
Sfaturi practice și regulament de vizitare
Alege parcarea potrivită: varianta scurtă, de lângă baraj, are loc pentru doar 10, 15 mașini; dacă vii mai târziu în zi, ia în calcul varianta din sat, cu drum mai lung dar loc de parcare gratuit și generos
Încălțăminte: nu e necesară încălțăminte tehnică, dar evită papucii sau sandalele de oraș
Umbră puțină: porțiunile din canion nu oferă multă umbră, așa că apă și cremă de protecție solară sunt obligatorii vara
Animale de companie: accesul cu câini pe pasarela din lemn este restricționat, verifică regulile actualizate înainte de drum
Fără vehicule motorizate pe potecile din zona umedă protejată
Liniște: este interzisă muzica sau zgomotele puternice, pentru a nu deranja fauna zonei
Fără intervenții: nu se rup plante, nu se deranjează animalele, nu se face vânătoare
Fără deșeuri: tot ce aduci pe traseu, inclusiv coji sau sâmburi, se duce înapoi
Fără foc, camping sau scăldat în zona barajului
Pe pasarelă: nu arunca obiecte în prăpastie, nu te apleca peste balustradă, nu alerga, nu fuma și supraveghează permanent copiii
Cât de mult seamănă cu Caminito del Rey
Numele de micul Caminito del Rey nu e întâmplător. Ambele trasee oferă senzații similare prin pasarele de lemn suspendate direct pe pereții verticali ai unor canioane, și ambele au o poveste legată de infrastructura hidraulică din trecut, barajul de la Relleu din secolul al XVII-lea, respectiv canalele hidroelectrice din zona Málaga. Diferența majoră este scara. Caminito del Rey are peste 2,9 kilometri de pasarele și un traseu liniar de circa 7,7 kilometri, cu durată de 3, 4 ore, bilete între 10 și 18 euro și rezervări făcute cu multe luni înainte din cauza cererii uriașe. Pasarela de Relleu este mult mai modestă ca dimensiuni, cu cei peste 200 de metri de pasarelă suspendată pe care i-am parcurs noi, dar tocmai de aceea rămâne accesibilă, ieftină și lipsită de aglomerația specifică unui obiectiv turistic de masă.
Acces și itinerariu
Noi am plecat din Molina de Segura, cu intenția de a vizita pasarela și de a ne petrece restul zilei în Benidorm, la plajă și cu o scurtă vizită a orașului. Accesul spre Relleu se face pe drumul CV-775, dinspre Orxeta sau Sella. Din Benidorm, distanța este de circa 30 de kilometri, cam 35, 40 de minute cu mașina, iar din Alicante, circa 45 de kilometri, cam 45, 50 de minute.
Track GPS, vizualizare traseu
Pasarela de Relleu
Concluzie
Pasarela de Relleu nu ține nici o oră întreagă, nu are peste 1.000 de metri denivelare și nici nu cere echipament tehnic, dar reușește să dea aceeași senzație pe care o cauți la un traseu montan mult mai lung, aceea de a merge agățat de peretele unui canion, cu apa departe sub picioare. Comparația cu Caminito del Rey are sens doar în privința atmosferei, la Relleu nu stai la coadă cu lunile înainte, nu plătești zeci de euro și nu te lupți cu mulțimea, ci ai un canion aproape doar pentru tine, un baraj vechi de patru secole și un balcon de sticlă la capăt. Recomandăm oricui trece prin zona Alicante, mai ales dacă are doar câteva ore libere între plajă și oraș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumim pentru comentariu îți vom răspunde cât mai curând posibil.