Vârful Piatra Goznei, 1447 m
Acoperișul Banatului Montan, prins între ploaie și compromis
Ultima zi dintr-un maraton prin Munții Cernei, Mehedinți și Anina ne-a adus pe platoul Semenic, mai degrabă pe roți decât pe picioare. O ieșire incompletă, dar cu promisiunea că muntele rămâne acolo.
Era ultima zi dintr-un circuit de câteva zile prin vestul Carpaților, iar Semenicul rămăsese pe hartă ca etapă finală. Venisem după Munții Cernei, Mehedinți și Anina, cu picioarele obosite și cerurile tot mai posomorâte. Ploaia ne-a dat planul peste cap la momentul urcării propriu-zise, așa că am ajuns pe platou pe DJ 582, cu mașina. Am atins vârful Piatra Goznei după doar circa 200 de metri parcurși pe jos, cu o diferență de nivel mică. Nu e o ieșire de care să fiu mândru, dar înregistrarea există, vârful a fost bifat, și știu că o revenire adevărată, cu rucsacul în spate, merită planificată separat.
Semenicul e un munte blând la suprafață și spectaculos în adâncuri, cu chei și păduri virgine ascunse sub platoul său neted. Ziua aceea de 1 mai ne-a arătat doar silueta lui de sus, prin geamul mașinii și printre nori. Destul cât să înțelegem că avem o datorie neîmplinită față de el.
Semenicul a fost ultima destinație dintr-un traseu de mai multe zile care a pornit din Munții Cernei, a continuat prin Mehedinți și a trecut prin Anina înainte de a ajunge în platoul Banatului Montan. La fiecare etapă precedentă, vremea fusese imprevizibilă. Ultimele zile au venit cu ploi persistente și vizibilitate redusă. Decizia de a urca cu mașina direct pe platou a fost un compromis. Nu regretăm că am ajuns, dar e clar că Semenicul nu se cucerește cu adevărat altfel decât de la poalele lui, prin una dintre văile sau cheile care îl înconjoară.
Munții Semenic: acoperișul Banatului Montan
Munții Semenic sunt cea mai importantă unitate montană a Carpaților Banatului, parte a Carpaților Occidentali. Caracteristica lor cea mai vizibilă este platoul larg suspendat la peste 1200 de metri altitudine, o suprafață de nivelare hidro-erozivă din care se ridică câteva culmi mai înalte. Vârful Piatra Goznei cu 1447 m și vârful Semenic cu 1444 m sunt cele mai înalte puncte ai acestei suprafețe netede.
Masivul este delimitat la nord de Depresiunea Ezeriș și Valea Bârzavei, la est de Culoarul Timiș-Cerna, la sud de Valea Nerei și Depresiunea Almăjului, iar la vest de Depresiunea Carașovei. Aceste granite geografice îl izolează și îi conferă un caracter aparte: interior blând, cu platou vânturos și păduri vechi, exterior spectaculos, cu văi adânci și chei sălbatice.
Din punct de vedere geologic, predomină șisturile cristaline, care explică relieful rotunjit al crestelor. La periferiile masivului, în special spre Anina și bazinul superior al Carașului și Nerei, apar calcare jurasice și cretacice, cu fenomene carstice spectaculoase: Cheile Carașului, Cheile Gârliștei, peșteri și avene. Tocmai această combinație dintre platoul cristalin și marginile carstice face din Semenic un masiv cu două fețe complet diferite.
Castelul de ape al Banatului
Semenicul este considerat „castelul de ape" al regiunii, datorită rolului său hidrologic central. De pe platoul său izvorăsc cele mai importante râuri din Banat: Bârzava alimentează lacurile de acumulare Văliug și Gozna, Nera pornește sub forma pârâului Nergana de sub vârful Semenic, Timișul colectează afluenți de pe versanții estici, iar Carașul are izvoarele în zonele calcaroase de la margini. Această concentrare de surse hidrografice nu este întâmplătoare: platoul înalt captează precipitațiile și le dirijează spre toate punctele cardinale, alimentând râuri care traversează Banatul în direcții opuse.
Parcul Național și pădurile virgine
Parcul Național Semenic-Cheile Carașului protejează una dintre cele mai importante suprafețe de păduri virgine de fag din Europa. Rezervația Izvoarele Nerei, parte a acestui parc, a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. Sub bolta pădurilor virgine, fauna este tipic carpatică: urs, lup și râs sunt prezenți, iar în zonele calcaroase însorite poate fi întâlnită vipera cu corn. Biodiversitatea Semenicului este cu mult mai bogată decât ar sugera aspectul său blând și turistic de la nivelul platoului.
Ziua de 1 mai pe platou
Am ajuns în Semenic pe la prânz, după ce dimineața ne-o petrecusem vizitând Cascada Bigăr și Cascada Cârșa, pe care le-am găsit complet schimbate după ploile abundente, ultima etapă a unui circuit de câteva zile prin Munții Banatului. Planul inițial presupunea o urcare pe jos din Crivaia sau de pe malul lacului Gozna, spre platoul de sus. Ploaia care nu se mai termina ne-a convins să renunțăm la varianta pedestră și să urcăm pe drumul asfaltat care duce direct pe platou.
Platoul Semenic, aflat la o altitudine de 1200-1400 de metri, are un aspect de câmpie ridicată, cu pajiști vaste și păduri care îl înconjoară din toate părțile. Deși știam că muntele are toate aceste frumuseți de oferit, noi nu am apucat să le vedem, deoarece totul era învăluit în nori. Pe vreme bună, panoramele trebuie să fie largi spre toate punctele cardinale; noi însă am zărit doar pâclele joase și câmpul de antene și relee de pe Piatra Goznei, ieșind din ceață ca niște turnuri de supraveghere. Nu era tocmai tabloul pe care ni-l imaginasem, dar era Semenicul, cu propria lui atmosferă.
După ce am parcurs pe jos ultima porțiune de aproximativ 200 de metri, am atins vârful Piatra Goznei fără prea mult ceremonial. Am făcut două fotografii și am recunoscut că acea scurtă plimbare nu conta ca o ascensiune veritabilă. Era mai degrabă o recunoaștere, nu o cucerire. Semenicul și-a păstrat demnitatea și, odată cu ea, și promisiunea unei reveniri cinstite, cu pornire de la poalele lui.
Varianta pe care o recomand și pe care nu am apucat să o facem: urcare din Crivaia sau Gărâna, sau o traversare prin Cheile Carașului cu ieșire pe platou. Câștigul de altitudine din acele văi adânci, trecând prin păduri vechi de fag cu trunchiuri cât casa, dă cu totul alt sens atingerii vârfului. Semenicul blând de sus trebuie câștigat prin Semenicul sălbatic de jos.
Concluzie
Semenicul rămâne, după această vizită, un munte pe care nu l-am cucerit, ci doar l-am atins. Platoul său larg și blând, cu releele de pe Piatra Goznei ieșind din ceață, ne-a dat o imagine parțială a unui masiv care se dezvăluie complet numai de jos în sus, prin cheile și văile sale sălbatice. Pădurile virgine ale Rezervației Izvoarele Nerei, Cheile Carașului cu pereții lor de calcar, sursele de apă care pleacă spre toate punctele cardinale, acestea sunt motivele pentru care Semenicul merită o revenire cu rucsacul în spate și cu timp suficient.
Zilele acelea de la sfârșitul lui aprilie, prin Cernei, Mehedinți și Anina, au fost bune. Semenicul a fost sacrificat vremii. Data viitoare îi redăm ce i se cuvine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumim pentru comentariu îți vom răspunde cât mai curând posibil.