Platoul Carstic Ciumerna
Peștera Bisericuța, Peștera Calului, Iezerul Ighiel
Un circuit prin inima calcaroasă a Trascăului, cu peșteri vechi de sute de ani, brândușe prinse sub zăpadă și o viitoare viperă care ne-a ținut companie la masă.
Între ghiocei și iarnă neașteptată
Toată săptămâna am avut parte de o vreme superbă în Aiud, numai bună de ieșit pe munte. Am decis, așadar, să facem o tură în Munții Trascău, pe Platoul Carstic Ciumerna, cu speranța că vom surprinde ghioceii și brândușele înflorite și vom vizita Peștera Bisericuța. După cum știți, în ultima duminică din martie se schimbă ora, însă, de data asta, odată cu ora, se pare că am schimbat și anotimpul. Tot drumul de la Galda de Jos până în Întregalde am urcat sub o ploaie măruntă și mocănească, care totuși nu a reușit să ne știrbească buna dispoziție sau spiritul de aventură. O schimbare de peisaj neprevăzută. Când am ajuns în satul Necrilești, eram deja în plină iarnă. Ploaia se transformase într-o ninsoare deasă, iar stratul proaspăt de zăpadă de vreo 5 cm a început să mă pună pe gânduri: Oare pe platou o fi zăpada și mai mare? * Vor fi florile complet acoperite? Mă consolam singur, păstrându-mi temerile pentru mine: măcar urcăm și vizităm peștera.
Platoul Carstic Ciumerna
Platoul Carstic Ciumerna din Munții Trascău este unul dintre cele mai interesante obiective carstice din județul Alba, o zonă unde sub iarba platoului se ascund peșteri, doline și un relief frământat de mii de ani de dizolvare a calcarului.
Peștera cu poveste
Situată în satul Sfârcea la o altitudine de 15 m sub nivelul platoului. Peștera Bisericuța este o cavitate fosilă cu o lungime de 320 m. Numele îi vine din vremuri de restriște, când localnicii o foloseau ca biserică, deși ciobanii o cunoșteau ca adăpost încă din Evul Mediu. Încă de la intrare, în prima sală, privirea îți este furată de pereții „îmbrăcați” în piele de leopard, dar și de mulțimea de stalactite, stalagmite și coloane. După un culoar în forma de „Z”, am ajuns în Sala Neagră. În stânga: Puțul Negru, care oferă acces spre o sală de mici dimensiuni. În dreapta: Un puț îngust care coboară în Sala Urșilor, locul unde a fost descoperit cel mai mare craniu de Ursus Spelaeus din România. Ei bine, aici s-a terminat spiritul meu de aventură! Nu m-aș fi strecurat prin gaura aceea îngustă pentru nimic în lume. 😱
Traseu: Necrilești → Platou Ciumerna → Peștera Bisericuța → Peștera Calului → Iezerul Ighiel → Necrilești
Marcaj: Cruce Galbenă (parțial) + porțiuni nemarcate
Despre traseu
Traseul de pe Platoul Carstic Ciumerna este un circuit de zi, cu o lungime de circa 15 km și o diferență de nivel de 890 de metri. Nu e un traseu pe care să-l poți face în papuci, dar nici nu cere echipament tehnic special. Câteva porțiuni sunt nemarcate și cer atenție la orientare, mai ales pe platou și pe traseul de întoarcere prin Poiana Albii.
Punctul de pornire este satul Necrilești, un sat mic în apropierea comunei Întregalde, din județul Alba. Se ajunge ușor cu mașina dinspre Aiud sau Alba Iulia, pe drumul județean prin Galda de Jos spre Întregalde. Parcare lângă indicatoarele de traseu din sat.
Ziua a fost una cu caracter special. Tocmai schimbaserăm ora, și odată cu ea parcă se schimbase și anotimpul. Din Galda de Jos am urcat pe o ploaie măruntă și mocănească, iar când am ajuns în Necrilești ne-a întâmpinat zăpadă proaspătă de vreo 5 centimetri. Sus pe platou se dovedea că e mai multă.
Descrierea traseului pas cu pas
1. Necrilești, punct de start (0 – 0,5 ore)
Mașina o lași în sat, lângă indicatoarele de traseu. Indicatorul te trimite pe un drum forestier, dar în martie, cu apa de topire ridicată, traseul de pe drum îți garantează că bocancii se udă de la primii pași. Am ales o variantă secundară: imediat după stâlpul de înaltă tensiune se află un podeț care duce în curtea unor gospodari. Traversezi curtea, dai bună ziua dacă e cineva și ieși printr-o portiță pe potecă. Femeia din gospodărie a ieșit după noi și ne-a asigurat că nu e nicio problemă, că doar nu se apasă pământul. Asta e Ardealul.
2. Urcuș spre Platoul Carstic Ciumerna (0,5 – 2,5 ore)
Poteca urmează marcajul Cruce Galbenă și urcă relativ abrupt prin pădure spre platou. Terenul e bun, poteca e clară, dar cu zăpada de câțiva centimetri din acea zi aveai nevoie de atenție pe secțiunile mai înclinate. Pe măsură ce urci, codrul se rărește și începi să simți că se schimbă ceva în peisaj. Cu fiecare sută de metri în plus se adaugă ceață și tăcere.
3. Pe Platoul Carstic Ciumerna (2,5 – 3 ore)
Platoul Carstic Ciumerna este o zonă întinsă, cu suprafața modelată de procesele carstice tipice calcarului. Doline, văi seci și mici viroage sculptate de apele de topire te însoțesc la fiecare pas. Zăpada de 5-10 cm îmbrăcase totul în alb, dar primăvara își făcea totuși loc: am găsit primele brândușe înflorite, strivite sub zăpada proaspăt căzută în noaptea dinaintea turei noastre. Pe platou, la stână, nu era nimeni. Era prea devreme în sezon pentru turmele de oi, dar construcțiile erau în ordine și așteptau liniștite întoarcerea lor.
4. Peștera Bisericuța (3 – 4 ore)
Ne-am deplasat în partea de nord-vest a platoului ca să găsim Peștera Bisericuța. Nu e greu de localizat dacă știi aproximativ unde cauți, dar fără GPS ai putea să bați câmpii o vreme bună. Peștera se află la circa 15 metri sub nivelul platoului.
Peștera Bisericuța este o peșteră fosilă cu o lungime totală de 320 de metri. Numele vine de la funcția pe care a îndeplinit-o de-a lungul veacurilor: ciobanii și sătenii din vale au folosit-o ca loc de rugăciune în perioadele de restriște. Prima sală te primește cu pereții acoperiți de un fenomen rar, o depunere de calcit care imită frapant modelul pielii de leopard, alternând zonele mai deschise cu cele mai închise la culoare în benzi și pete neregulate.
Dincolo de un culoar în formă de Z se intră în sala neagră. Aici, în stânga, se vede puțul negru care coboară spre o sală mai mică. În dreapta, un puț îngust duce în sala Urșilor, unde a fost descoperit cel mai mare craniu de Ursus spelaeus găsit până în prezent în România. Până la sala Urșilor am renunțat fiecare, pe rând, admițindu-ne în liniște că gaura aceea era prea îngustă pentru spiritul nostru de aventură.
5. Punct de belvedere lângă peșteră (4 – 4,5 ore)
Imediat în apropierea intrării în Peștera Bisericuța se află un punct de belvedere de unde se deschide o vedere frumoasă spre Munții Trascău. Ceața se mai răruse parțial, lăsând să se vadă succesiunea de culmi și văi. Merită câteva minute de stat acolo.
6. Pauza de masă cu musafiră nepoftită (4,5 – 5 ore)
Cât timp am stat în peșteră, soarele și-a făcut treaba pe versant. Sus, pe platou, zăpada se topise vizibil. Am ales un loc ceva mai ferit de vânt pentru pauza de masă. Chiar acolo, în fața mea, la doar un metru distanță, stătea la soare un exemplar de viperă comună (Vipera berus), ieșit probabil să se încălzească pe iarba uscată. Le-am atras imediat atenția tuturor asupra prezenței ei și ne-am continuat pauza. Vipera berus este cel mai răspândit șarpe veninos din Europa și singurul veninos care trăiește în România la altitudini montane. Recunoscută după zigzagul închis la culoare de pe spate, vipera comună este destul de rezervată și nu atacă decât dacă este călcată sau prinsă. Am apreciat compania neașteptată, am mâncat cu respectul cuvenit și am lăsat-o în pace.
Prezența viperei în acel context nu a fost deloc întâmplătoare. Vipera berus, cunoscută și ca vipera comună, este o specie remarcabil adaptată condițiilor aspre de altitudine. Fiind un animal poichiloterm (cu sânge rece), ea depinde în totalitate de radiația solară pentru a-și activa metabolismul. De aceea, imediat după topirea zăpezii, iese la soare pe suprafețe expuse, iar iarba uscată pe care stătea servește ca un excelent izolator termic față de solul încă rece. Desenul caracteristic în zigzag de pe spate are un dublu rol: oferă un camuflaj eficient în vegetația fragmentată și acționează ca un avertisment vizual (colorație aposematică) pentru potențialii prădători. Contrar miturilor populare, vipera comună este o specie timidă și rezervată. Economisirea veninului este esențială pentru supraviețuirea ei, deoarece acesta este folosit în principal pentru vânătoare. De aceea, atacul asupra omului reprezintă ultima soluție de autoapărare.
7. Vârful Băieșului și Peștera Calului (5 – 6 ore)
Traseul nemarcat continuă de la Peștera Bisericuța spre Vârful Băieșului, la aproximativ 1300 de metri altitudine, și de acolo spre Peștera Calului. Peștera Calului se află la mai puțin de 1 km de Peștera Bisericuța, la coordonatele 46°11′41″N 23°20′31″E. Are o lungime de 48 de metri și este ușor de parcurs în întregime fără echipament special. Merită vizitată dacă tot ești în zonă, chiar dacă nu impresionează la fel ca Peștera Bisericuța.
8. Coborâre spre Iezerul Ighiel (6 – 6,5 ore)
De la Peștera Calului coborâm pe marcajul Cruce Albastră spre Iezerul Ighiel. Coborârea e mai abruptă și în ziua noastră cu zăpadă umedă cerea atenție. Iezerul Ighiel este un mic lac natural, adăpostit la poalele versantului vestic, un loc frumos pentru o pauză scurtă. Lacul are oglinda apei aproape perfect nemișcată în absența vântului, ceea ce îl face fotografiat de toți cei care ajung acolo.
9. Întoarcere prin Poiana Albii și Poiana Ascunsă (6,5 – 8,5 ore)
Ca să nu batem același drum înapoi, am ales să urcăm din nou în creastă pe o potecă nemarcată prin Poiana Albii, apoi prin Poiana Ascunsă și să coborâm înapoi la Necrilești. Un urcuș scurt dar destul de abrupt care te duce sus pe culme, de unde se deschide o vedere frumoasă spre Valea Galdei și spre satul Necrilești.
Pe culmea din stânga se află un punct de belvedere de unde se vede bine Valea Galdei și Necrilești jos, în fund. Coborârea e lungă și merge pe versantul sudic, cu ieșire înapoi în sat pe lângă gospodăriile de la marginea drumului.
Harta traseului
Track GPS: Descarcă fișierul GPX
Cum ajungi la punctul de start
Itinerariu auto: Aiud / Alba Iulia → Necrilești
Din Aiud se merge pe DN1 spre Cluj până la ieșirea spre Galda de Jos, apoi pe DJ107K spre Întregalde, prin Galda de Sus, Poiana Galdei și mai departe spre Necrilești. Drumul e asfaltat până aproape de Întregalde, apoi devine drum comunal pietruit spre Necrilești. Ultimii kilometri pot fi dificili pe timp umed cu o mașină cu gardă joasă.
📍 Coordonate parcare: 46°12'33.8"N 23°21'42.9"E
Acces auto: Aiud → Necrilești
Sfaturi practice & Avertismente
- 💧 Apă: Singura sursă sigură de apă este în Necrilești, la start. Pe traseu și pe platou nu există surse fiabile. Ia suficientă apă de acasă.
- 🧭 Orientare: Porțiunile nemarcate (de la Peștera Bisericuța la Peștera Calului și traseul de întoarcere prin Poiana Albii) cer GPS sau track descărcat în prealabil. Fără el poți pierde poteca pe platou, mai ales pe ceață sau zăpadă.
- 🐍 Vipere: Zone favorabile activității viperelor primăvara, în special pe plăcile de piatră și marginile de pădure. Privești unde calci, mai ales în sezonul cald. Nu e motiv de panică, dar e motiv de atenție.
- ⚠️ Drumul forestier: Primăvara devreme, indicatorul de traseu trimite pe drumul forestier, dar acesta poate fi inundat sau noroios pe secțiunile joase. Varianta prin curtea gospodarilor din sat e mai practică în această perioadă.
- 🥾 Echipament: Bocanci impermeabili, bețe, pelerina. Pe platou vântul poate fi surprinzător de puternic chiar și în zile senine.
- 🏕️ Cazare: Nu există cabane sau refugii pe traseu. Cel mai apropiat loc de cazare este în zona Întregalde sau Aiud.
- 📶 Semnal telefon: Parțial la start și la Iezerul Ighiel. Absent pe cea mai mare parte a platoului.
- 🌦️ Vreme: Platoul Ciumerna creează propria microclimatologie. Poate fi ceață deasă chiar când în vale e soare. Verifică prognoza și ia straturi suplimentare.
📷 Platoul Carstic Ciumerna, Peștera Bisericuța, Iezerul Ighiel / Galerie foto
Variante alternative
Cine vrea să scurteze traseul poate face un dus-întors de la Necrilești doar până la Peștera Bisericuța și înapoi pe același drum, fără a mai cobora spre Iezerul Ighiel. Asta taie cam 6 km din total și câteva ore bune.
Concluzie
Circuitul de pe Platoul Carstic Ciumerna este exact tipul de tură care îți rămâne în minte mai mult decât te-ai fi așteptat. Nu ai un vârf spectaculos, nu ai panorame la 360 de grade, nu ai ceva de pus pe lista de mare performanță. Dar ai două peșteri cu poveste, un platou carstic care în ceață arată ca dintr-un basm nordic, brândușe înflorite sub zăpadă și o viperă care stă la masă cu tine. Zona Trascăului e de mult ori ignorată în favoarea munților mai înalți din Carpații Meridionali, dar are un farmec aparte, tăcut și autentic, care te face să vrei să te întorci.
Traseu recomandat pentru drumeți cu experiență medie, cu GPS descărcat obligatoriu pentru porțiunile nemarcate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumim pentru comentariu îți vom răspunde cât mai curând posibil.