Vârful Fengari oferă una dintre cele mai spectaculoase experiențe de drumeție din întreaga Grecie, cu priveliști uimitoare și incomparabile care îți taie respirația. Sălbăticia locului este copleșitoare. Aici, muntele pare să stăpânească marea, oferind un contrast remarcabil între creasta stâncoasă și albastrul nesfârșit al Mării Egee.
Pentru a înțelege mai bine provocarea acestui traseu, imaginea de mai jos, generată cu ajutorul Google Earth, ilustrează perfect ascensiunea. Se poate observa cum ruta pleacă aproape de nivelul mării, din Therma, și urcă abrupt și susținut prin relieful accidentat al muntelui Saos, culminând cu punctul maxim la 1611 metri. Această vizualizare subliniază diferența de nivel impresionantă și caracterul abrupt si stancos al muntelui .
Dacă ar fi să fac o comparație, deși Vârful Mytikas (Muntele Olimp) deține titlul de cel mai înalt punct al Greciei, Fengari îl egalează în frumusețe și oferă un sentiment de izolare mult mai profund. Dacă pe Olimp ești înconjurat de legendele zeilor, dar și de o aglomerație care uneori știrbește din magia muntelui, aici, pe Fengari, ești doar tu cu muntele și marea.
Tocmai această liniște deplină face ca Fengari să câștige în fața Mytikasului în ochii mei. Pe Olimp poți sta uneori la coadă pentru a atinge borna, însă aici simți cu adevărat energia fără nicio distragere. Este un peisaj care mi s-a părut, pe alocuri, mult mai spectaculos și mai sălbatic, oferindu-ți acel privilegiu rar de a avea întregul orizont doar pentru tine.
Tocmai această liniște deplină face ca Fengari să câștige în fața Mytikasului în ochii mei. Pe Olimp poți sta uneori la coadă pentru a atinge borna, însă aici simți cu adevărat energia fără nicio distragere. Este un peisaj care mi s-a părut, pe alocuri, mult mai spectaculos și mai sălbatic, oferindu-ți acel privilegiu rar de a avea întregul orizont doar pentru tine.
Insula Samothraki, situată în nord-estul Mării Egee, este cunoscută istoric sub numele de 'Tracia Înaltă' (din grecescul 'Samos' și 'Tracia'). Cu o suprafață de doar 178 km², acest mic paradis sălbatic găzduiește masivul Saos, care țâșnește spectaculos din apele turcoaz până la peste 1600 metri altitudine.
Vizualizarea a traseului de la Therma până pe Vârful Fengari (Google Earth).
Legenda insulei Samothraki, tronul zeului Poseidon și artefactele insulei.
Samothraki nu este doar o insulă, ci un munte impunător care țâșnește din adâncurile Mării Egee, si zgârie cerul prin vârful Fengari. Legenda spune că acest pisc a fost ales de însuși Poseidon zeul mărilor, drept tron de observație în timpul Războiului Troian. Conform Iliadei lui Homer, de aici, zeul privea desfășurarea luptelor sub zidurile Troiei. Dar caracterul mistic al insulei merge mult mai adânc, aici se află Sanctuarul Marilor Zei, un sit arheologic de o importanță colosală, unde se desfășurau misterele inițiatice ale lumii antice, un cult pre-elen care atrăgea pelerini din întreaga lume antică, inclusiv pe Filip al II-lea al Macedoniei și pe Olimpia, părinții lui Alexandru cel Mare. În acest loc sacru a fost descoperită în 1863 celebra statuie Nike din Samothraki (Victoria înaripată), capodopera elenistică expusă astăzi la Muzeul Luvru din Paris.Organizarea pe cont propriu, libertate vs costuri mai mari.
În ultimii ani, am observat o tendință tot mai prezentă în mediul online, evenimente de grup în Samothraki cu prețuri care sfidează realitatea costurilor de la fața locului. Deși respect munca ghizilor, se cer adesea sume prea mari pentru servicii pe care orice drumeț cu puțină inițiativă le poate gestiona singur. Consider că adevăratul farmec al acestei insule stă tocmai în explorarea ei sălbatică, fără programe la minut și costuri suplimentare.Vreau să îți arăt cum poți ajunge pe Vârful Fengari și cum poți descoperi vathrele fără să plătești comisioane inutile. Marele avantaj al organizării pe cont propriu este libertatea. Nu depinzi de un program impus, poți prelungi o baie într-o vathră cât dorești sau poți alege să urci pe vârf exact în ziua cu prognoza meteo ideală, nu când este programat grupul. Iată pașii esențiali pe care i-am urmat eu:
Transportul: Drumul din România până în portul Alexandroupoli este unul clasic (aproximativ 8 sau 12 ore, poate mai mult, depinde de unde pleci). Costul principal este combustibilul, taxa de pod și vinieta pe Bulgaria. Pentru navigație poți folosi Google Maps sau Waze. Noi am împărțit drumul în două, făcând un popas la Peștera Devetashka, chiar dacă a însemnat o abatere de la drum.
Taxa pod de la Giurgiu spre Ruse: Nu se poate plăti online la dus, prețul fiind de 15 lei. În schimb, când te întorci, poți plăti online aici: https://virtpos.customs.bg/vpos/.
Carburantul: De obicei este mai ieftin în Bulgaria decât în România, aducând economii semnificative. Benzinăriile mari precum Shell, OMV, EKO (Ekona) sau Rompetrol sunt des întâlnite și de încredere, la fel și cele naționale bulgare ca Lukoil sau Petrol.
Vinieta pe Bulgaria: O poți achiziționa de pe bgtoll.bg. Recomandăm achiziția online din timp pentru a evita amenzile automate (camerele te taxează imediat dacă nu figurezi în sistem). Noi am cumpărat vinieta pentru două weekend-uri cu 20 leva, ieșind mai ieftin decât varianta pe o lună care costa 30 leva.
Ferry-boat-ul: Singura companie care operează către Kamariotissa (Insula Samothraki) este Zante Ferries. Rezervarea online din timp este recomandată pentru a garanta locul mașinii. Noi am plătit 196 euro (2 persoane + autoturism peste 4.5m, dus-întors). Mașinile mai mici beneficiază de reduceri. Colegii care nu au cumpărat bilete din timp au fost nevoiți să aștepte feribotul de a doua zi.
Cazarea: Opțiunile sunt variate, de la campinguri pentru cei care caută o astfel de experiență, până la studiouri cochete în Therma, Kamariotissa sau Chora. Rezervând prin platforme sau contactând pensiunile, elimini adaosurile comerciale ale agențiilor.
Noi am avut baza în Camping Varades, un loc modest, dar curat, cu gazde primitoare și prețuri foarte bune. Singurele aspecte mai puțin plăcute au fost toaletele de tip turcesc și plaja din dreptul campingului, care este plină de bolovani. Totuși, acest lucru nu a fost un impediment major, deoarece ne-am deplasat zilnic cu mașina spre vathre, plaje sălbatice și celelalte obiective de pe insulă.
Revenind la subiectul nostru principal, ascensiunea pe Vârful Fengari, vreau să lămurim un aspect care circulă intens pe rețelele de socializare și în descrierile multor evenimente organizate. Am văzut traseul descris ca fiind unul extrem de dificil, aproape inaccesibil fără asistență specializată. Mai mult, unele grupuri menționau că vor pune la dispoziția turiștilor hamuri de via ferrata și că se vor folosi cordeline pentru siguranță. Să fim sinceri: aceste mențiuni par să aibă mai degrabă scopul de a justifica tarifele mari sau de a induce o teamă nejustificată celor care nu cunosc muntele. Realitatea de la fața locului este cu totul alta. Noi am parcurs întreg traseul fără niciun fel de echipament tehnic suplimentar. Nu am avut nevoie de hamuri, carabiniere sau corzi. Vârful Fengari este, într-adevăr, un munte solicitant din punct de vedere fizic (diferența de nivel este considerabilă), iar terenul este arid și stâncos, însă rămâne un traseu de drumeție clasică, nu unul de alpinism sau via ferrata.
Totuși, atenție: asta nu înseamnă că traseul este unul ușor sau lipsit de pericole, mai ales pe ultima parte, unde terenul devine foarte tehnic și instabil. Însă, pentru un drumeț care a parcurs deja trasee precum Creasta Koncheto, Custura Sărății, Porțile Închise sau creasta din Piatra Craiului, Fengari va fi o ascensiune care poate fi parcursă fără probleme. Așadar, nu vă lăsați intimidați de descrierile pompoase, cu o condiție fizică bună și atenția sporită pe care o acordăm oricărui munte înalt, vârful poate fi cucerit la pas.
Totuși, atenție: asta nu înseamnă că traseul este unul ușor sau lipsit de pericole, mai ales pe ultima parte, unde terenul devine foarte tehnic și instabil. Însă, pentru un drumeț care a parcurs deja trasee precum Creasta Koncheto, Custura Sărății, Porțile Închise sau creasta din Piatra Craiului, Fengari va fi o ascensiune care poate fi parcursă fără probleme. Așadar, nu vă lăsați intimidați de descrierile pompoase, cu o condiție fizică bună și atenția sporită pe care o acordăm oricărui munte înalt, vârful poate fi cucerit la pas.
Traseu Therma - Vârful Fengari
- Data drumetiei: 24 iunie 2024
- Coordonate (GPS): 40°29'51.4"N 25°36'12.6"E
- Timp total: 9h 32'
- Distanta: 17,48 km km
- Urcare/Coborare: +1586m / -1586m
- Dificultate: Dificil - necesită o condiție fizică bună și atenție pe zonele cu lespezi
- Stare marcaje: rare
- Apa pe traseu: exista un izvor dar nu il recomand (minim 2 sau3L/persoană)
- Track GPS: Varful Fengari (Samothraki)
Distribuie pe:
La ora 5:30, înainte ca soarele să își facă apariția, eram deja parcați regulamentar în parcarea mai mult decât încăpătoare din Therma. Un mare avantaj al acestui punct de start este izvorul amenajat aflat chiar acolo, este locul ideal unde vă puteți umple bidoanele cu apă proaspătă .
Am pornit la drum pe traseul pietruit care șerpuiește spre antenele ce deservesc insula pentru comunicații și televiziune. Este o urcare care te trezește instant, dar recompensa nu s-a lăsat așteptată. În imaginea de mai jos ne puteți vedea deja pe munte, la ora 5:53, surprinzând momentul magic în care soarele începe să iasă din mare, pictând cerul în nuanțe de foc.
Am pornit la drum pe traseul pietruit care șerpuiește spre antenele ce deservesc insula pentru comunicații și televiziune. Este o urcare care te trezește instant, dar recompensa nu s-a lăsat așteptată. În imaginea de mai jos ne puteți vedea deja pe munte, la ora 5:53, surprinzând momentul magic în care soarele începe să iasă din mare, pictând cerul în nuanțe de foc.
Ora 5:53 - Primul salut al soarelui pe pantele muntelui Saos.
La ora 5:58 lăsam deja antenele în urmă, iar după aproximativ 2 kilometri parcurși de la start, am părăsit drumul pietruit. Acesta este momentul în care începe urcușul adevărat. Poteca părăsește confortul drumului de acces și atacă muntele direct, cu o pantă mult mai abruptă. De aici încolo, fiecare metru câștigat în altitudine se simte, iar muntele Saos începe să își arate adevărata față, solicitându-ți rezistența la fiecare pas.
Părăsirea drumului și începutul urcușului susținut spre înălțimile muntelui Saos.
După doar câteva sute de metri de la începerea urcușului serios, poteca ne-a purtat în răcoarea binevenită a pădurii. Este o trecere bruscă spre un peisaj aproape ireal pentru o insulă grecească: o pădure bătrână, cu trunchiuri noduroase de stejari și pini ce par să păzească muntele de secole.
Un detaliu important pentru orientare sunt marcajele europene E6, pe care le-am găsit bătute in cuie direct în scoarța copacilor. Prezența acestor plăcuțe îți confirmă că ești pe calea cea bună, traseul spre Fengari fiind parte din această magistrală europeană care străbate continentul.
Un detaliu important pentru orientare sunt marcajele europene E6, pe care le-am găsit bătute in cuie direct în scoarța copacilor. Prezența acestor plăcuțe îți confirmă că ești pe calea cea bună, traseul spre Fengari fiind parte din această magistrală europeană care străbate continentul.
Pădurea mistică de pe Saos și marcajele traseului european E6.
La ora 8:13, după ce parcursesem deja 5,6 kilometri, am ajuns în dreptul singurului izvor de pe această porțiune a traseului. Deși prezența apei pe munte este de obicei o veste bună, aici trebuie să fiți extrem de precauți. Noi am avut la noi suficientă apă și nu am fost nevoiți să alimentăm, lucru pe care vi-l recomandăm și vouă. După cum se poate observa și în imagine, izvorul băltește la nivelul solului, fiind o sursă principală de adăpare pentru animalele sălbatice și semi-sălbatice de pe insulă. Samothraki este celebră pentru numărul impresionant de capre care trăiesc în libertate, un fenomen care a dus chiar la probleme ecologice din cauza suprapășunatului. Având în vedere că aceste animale sunt peste tot, riscul de contaminare a apei de suprafață este foarte mare. Totuși, acest fenomen are și o parte delicioasă: capra la proțap rămâne principala atracție gastronomică a insulei, un preparat pe care trebuie să-l încercați la finalul drumeției. Dacă totuși sunteți în situația critică de a rămâne fără apă, este imperativ să folosiți un filtru bacterian portabil. Deși aceste filtre elimină 99,99% din bacterii, ele nu filtrează și virusurile. Într-o zonă atât de intens circulată de animale, riscul viral rămâne prezent, deci filtrarea este doar o soluție de ultimă instanță.
Izvorul de la cota 1050 m - folosiți un filtru bacterian în caz de necesitate.
Imediat după ce am trecut de izvor, am întâlnit un alt punct de interes pe poteca spre Fengari, o peșteră de mici dimensiuni, formată prin eroziunea naturală a stâncilor de tip vulcanic specifice Muntelui Saos.
Această formațiune nu este doar un simplu adăpost natural, ci un reper geografic important, marcând tranziția finală către golul alpin stâncos. Din acest punct, vegetația înaltă dispare. Este un loc ideal pentru un scurt popas la umbră, fiind totodată un excelent adăpost de urgență în cazul schimbărilor bruște de vreme.
Această formațiune nu este doar un simplu adăpost natural, ci un reper geografic important, marcând tranziția finală către golul alpin stâncos. Din acest punct, vegetația înaltă dispare. Este un loc ideal pentru un scurt popas la umbră, fiind totodată un excelent adăpost de urgență în cazul schimbărilor bruște de vreme.
Adăpostul natural ce marchează intrarea în zona golului alpin.
Este ora 9:47, iar peisajul s-a transformat definitiv, am lăsat în urmă ultimele pâlcuri de vegetație și poteca șerpuiește printre bolovani și lespezi masive. Soarele deja se simte cum arde la fiecare pas, stâncile reflectând căldura și crescând intensitatea efortului. Marcajul punct roșu, pictat direct pe bolovani, este singura noastră călăuză prin acest labirint de piatră unde poteca se distinge destul de greu. În acest punct, atenția la hidratare este critică. O greșeală comună este să aștepți până când îți este sete pentru a bea apă. Pe un astfel de teren, hidratarea trebuie făcută constant, prin înghițituri mici și dese, pentru a menține echilibrul electrolitic al corpului înainte ca senzația de sete, care este deja un semn de deshidratare, să apară.
Ora 9:47 - Lupta cu soarele și stânca sub vârful Fengari.
La ora 10:10, efortul ne-a fost răsplătit, am ajuns sus în creastă. Din acest punct, perspectiva se schimbă radical, iar marea se desfășoară în toată splendoarea ei de jur împrejur. Traseul nostru continuă spre stânga, urmând linia crestei pentru a atinge obiectivul final: vârful. Tot aici, se află și bifurcația cu traseul care urcă dinspre Chora (Samothraki). Deși nu cunosc starea actuală a acelei poteci, pe hartă ea apare la fel de bine definită ca cea pe care am urcat noi din Therma. Este un punct de reper esențial, mai ales la întoarcere, pentru a nu greși direcția de coborâre dacă planul vostru este să reveniți la punctul de plecare inițial.
Urmează însă porțiunea cea mai dificilă și tehnică a întregii ascensiuni. După cum puteți vedea și în imaginea de mai jos, creasta are un aspect dramatic, cu versanți abrupți care par să se afunde direct în apele albastre ale Egeei. Este o zonă unde trebuie să fii extrem de atent la fiecare pas, deoarece terenul devine mai expus.
Urmează însă porțiunea cea mai dificilă și tehnică a întregii ascensiuni. După cum puteți vedea și în imaginea de mai jos, creasta are un aspect dramatic, cu versanți abrupți care par să se afunde direct în apele albastre ale Egeei. Este o zonă unde trebuie să fii extrem de atent la fiecare pas, deoarece terenul devine mai expus.
Ora 10:10 - Creasta spectaculoasă a muntelui Saos, poarta către vârful Fengari.
Au trecut doar câteva minute de când am atins creasta, dar intensitatea momentului s-a dublat. Ne aflăm acum pe spinarea muntelui Saos. Este o porțiunea cea mai expusă, cu abisuri ce pot tăia răsuflarea oricui are rău de înălțime. Totuși, după cum puteți observa și în imaginea de mai jos, poteca este suficient de lată pentru a fi parcursă în siguranță, necesitând doar un plus de atenție și un strop de curaj.
Dacă acasă ți se face rău când te urci pe un scaun sau dacă te trec transpirațiile udând florile pe balcon din cauza înălțimii, și totuși tu te încăpățânezi să îți învingi temerile aici, ai toată lauda. Am mai spus-o și mă repet: "Aici găsim doar oameni curajoși, cei panicoși sunt acasă în fotoliu".
Dacă acasă ți se face rău când te urci pe un scaun sau dacă te trec transpirațiile udând florile pe balcon din cauza înălțimii, și totuși tu te încăpățânezi să îți învingi temerile aici, ai toată lauda. Am mai spus-o și mă repet: "Aici găsim doar oameni curajoși, cei panicoși sunt acasă în fotoliu".
Adrenalină pe creastă, poteca expusă unde muntele întâlnește abisul.
Am ajuns și la Vârful 1, așa l-am intitulat pe track-ul GPS, deoarece nu am găsit pe nicio hartă o denumire oficială. Mulți drumeți confundă probabil acest punct cu Vârful Fengari, însă este o eroare. Până pe vârf mai sunt aproximativ 300 de metri. Din acest punct, poteca ocolește crestele periculoase, fiind mult mai sigură și mai ușor de parcurs.
De aici mai aveti 300m pana pe varful Fengari.
Privind spre orizont, creasta se desfășoară într-o sălbăticie absolută, cu stânci colțuroase care par, la prima vedere, o barieră de netrecut. În depărtare, se profilează impunător adevăratul Vârf Fengari, ținta finală a efortului nostru de astăzi. Deși relieful pare intimidant și dificil de traversat, este în mare parte o iluzie a perspectivei, de aproape, stânca oferă prize bune și o potecă ce te provoacă, dar te și răsplătește cu fiecare metru câștigat către punctul cel mai înalt al insulei.
Creasta salbatica si varful Fengari - insula Samothraki
Poteca pare să ocolească cu sfidare porțiunile expuse ale crestei. Ne strecurăm printre lespezi uriașe de piatră, adevărate monumente naturale care par să fi fost aruncate aici de o mână de gigant.
Legenda spune că de aici, însuși Poseidon urmărea desfășurarea Războiului Troian. Mi-l imaginez stând cu mâinile în șold, cu o privire critică peste linia orizontului, bombănind nemulțumit de cum se mișcau oștile pe câmpul de luptă. Probabil că, văzând ditamai calul de lemn lăsat la porțile cetății, zeul mării și-a dat ochii peste cap și a mormăit supărat: „Ce dracu' vor să facă muritorii ăștia?”.
Mergând astăzi printre aceste stânci, este greu să nu zâmbești la gândul că și Poseidon avea momentul lui de teamă pe creastă. Cred că făcea pe el de frică, nefiind deloc obișnuit cu înălțimile amețitoare, ci mai degrabă cu adâncurile liniștite ale Mării Egee.
Legenda spune că de aici, însuși Poseidon urmărea desfășurarea Războiului Troian. Mi-l imaginez stând cu mâinile în șold, cu o privire critică peste linia orizontului, bombănind nemulțumit de cum se mișcau oștile pe câmpul de luptă. Probabil că, văzând ditamai calul de lemn lăsat la porțile cetății, zeul mării și-a dat ochii peste cap și a mormăit supărat: „Ce dracu' vor să facă muritorii ăștia?”.
Mergând astăzi printre aceste stânci, este greu să nu zâmbești la gândul că și Poseidon avea momentul lui de teamă pe creastă. Cred că făcea pe el de frică, nefiind deloc obișnuit cu înălțimile amețitoare, ci mai degrabă cu adâncurile liniștite ale Mării Egee.
Lespezi uriase spre varful Fengari Muntele Saos
Am depășit toate porțiunile dificile și tehnice ale traseului. Tensiunea ascensiunii începe să fie înlocuită de o satisfacție imensă, pe măsură ce privirea ne fuge tot mai des spre linia orizontului. Din acest punct, mai avem doar 5 minute de mers lejer pe creastă și vom atinge, în sfârșit, borna de pe vârf. Este acel moment magic în care picioarele par să meargă singure.
Ultimele 5 minute și ajungem pe vârf
În sfârșit, am ajuns pe vârful mult râvnit! Este ora 10:47. Având în vedere că am pornit la ora 05:35, înseamnă că am făcut fix 5 ore și 12 minute pe urcare. Cei 1586 m de diferență de nivel urcați dintr-o bucată s-au simțit din plin, dar satisfacția de a sta lângă bornă șterge orice urmă de oboseală.
Suntem la 1611 metri altitudine, deasupra întregii mări Egee. Sentimentul de a domina insula de aici, de pe vârf, este greu de descris în cuvinte. Tot efortul depus prin soare, pe pantele abrupte și printre lespezile lui Poseidon, a meritat cu vârf și îndesat. De aici, de pe 'Tronul Zeului', panorama de 360 de grade asupra Egeei îți dă sentimentul că stăpânești întreg orizontul.
Suntem la 1611 metri altitudine, deasupra întregii mări Egee. Sentimentul de a domina insula de aici, de pe vârf, este greu de descris în cuvinte. Tot efortul depus prin soare, pe pantele abrupte și printre lespezile lui Poseidon, a meritat cu vârf și îndesat. De aici, de pe 'Tronul Zeului', panorama de 360 de grade asupra Egeei îți dă sentimentul că stăpânești întreg orizontul.
Borna de pe Vârful Fengari - Muntele Saos - insula Samothraki
După ce ne-am bucurat de priveliști, nu puteam rata momentul unei fotografii de grup, felicitându-ne unii pe alții pentru reușită. Eram toți acolo, cu tricourile ude de transpirație și zâmbete largi. Făceam planuri de bătaie pentru berea rece care ne aștepta jos și pentru momentul glorios în care picioarele noastre aveau să atingă din nou marea. Asta este rețeta perfectă pentru o amintire de neuitat!
Echipa Jurnal de drumeții pe Vârful Fengari - Muntele Saos - insula Samothraki
Întoarcerea o facem pe același traseu, binenteles, cu respectarea strictă a potecii, deoarece muntele nu devine mai puțin periculos la coborâre. Din contră, acum oboseala își spune cuvântul, iar genunchii încep să protesteze la fiecare pas. În imaginea de mai jos, se poate observa cum poteca a coborât ușor la părăsirea crestei, lăsând la vedere abisul amețitor care se cască sub Vârful Fengari.
Abisurile de pe Vârful Fengari - Muntele Saos - insula Samothraki
N-ai cum să nu îți aduci aminte de Custura Sărății din Făgăraș sau de lespezile nemiloase din Retezat când ai de coborât pe astfel de bolovani imenși. Este momentul în care îmi răsună în minte celebrul citat pe care l-am găsit și pe Vârful Korab, cel mai înalt punct al Macedoniei și al Albaniei: "Getting to the top is optional. Getting down is mandatory" (Urcarea este opțională, coborârea este obligatorie).
Într-adevăr, pe Fengari, coborârea printre acești giganți de piatră îți reamintește că victoria de pe vârf este doar jumătatea drumului, adevărata reușită este să ajungi cu bine înapoi la baza muntelui.
Într-adevăr, pe Fengari, coborârea printre acești giganți de piatră îți reamintește că victoria de pe vârf este doar jumătatea drumului, adevărata reușită este să ajungi cu bine înapoi la baza muntelui.
Lespezile mari de pe Vârful Fengari - Insula Samothraki
Uneori, poteca ne poartă printr-un veritabil labirint de stânci, ce seamănă cu niște canioane naturale sculptate direct în creasta muntelui. Este fascinant să realizezi că aceste formațiuni nu sunt rezultatul eroziunii clasice a apei, ci s-au născut din forțele brutale ale naturii, erupții vulcanice violente și mișcări tectonice care au ridicat muntele din adâncuri. Să mergi printre acești pereți de piatră dură, crăpați și modelați de presiunile imense ale pământului, îți oferă o senzație interesantă, de parcă ai străbate o lume încremenită în momentul facerii ei.
Labirintul de stânci spre Vârful Fengari - Insula Samothraki
După ce am coborât în siguranță de pe „bolovanii lui Poseidon” și am lăsat în urmă creasta aridă, am reintrat sub cupola protectoare a pădurii de stejari seculari. Îmi place să cred că acești arbori bătrâni, cu trunchiurile lor contorsionate, au fost puși aici chiar de Poseidon pentru a-i păzi tronul de pe vârf. În plină amiază, când soarele grecesc devine necruțător, aceiași gardieni tăcuți ne oferă acum umbra lor binefecătoare, transformând ultima parte a coborârii într-o plimbare mult mai domoală și răcoroasă.
Stejarii seculari ai muntelui Saos - Insula Samothraki
Este ora 14:44 și am ajuns înapoi la drumul pietruit care ne duce spre „antene”. Putem observa vegetația destul de înaltă de pe marginea drumului, în special tufele dese de Pteridium aquilinum. Este o specie de ferigă de câmp, foarte asemănătoare cu ferigile pe care le întâlnim în pădurile noastre din România, însă mult mai bine adaptată la climatul mediteranean și la secetă. De aici, mai avem circa 30 de minute (poate 40)până la parcare.
Drumul pietruit spre Antenele din Therma
După o zi intensă de 9 ore și 32 de minute petrecute pe munte, tragem concluzia ca Fengari nu este doar un vârf, ci o experiență spectaculoasă care îți testează limitele și îți răsplătește efortul cu panorame ce par desprinse din altă lume. Samothraki rămâne, în opinia mea, una dintre ultimele insule cu adevărat sălbatice ale Greciei.
În imaginea de mai jos se vede parcarea, punctul final al aventurii noastre. Sunt foarte mulțumit de locul ales unde mi-am lăsat mașina, aflată chiar la umbră sub coroana generoasă a copacilor. Un detaliu care pare nesemnificativ la plecare, dar care devine un lux adevărat când te întorci după aproape 10 ore de arșiță.
În imaginea de mai jos se vede parcarea, punctul final al aventurii noastre. Sunt foarte mulțumit de locul ales unde mi-am lăsat mașina, aflată chiar la umbră sub coroana generoasă a copacilor. Un detaliu care pare nesemnificativ la plecare, dar care devine un lux adevărat când te întorci după aproape 10 ore de arșiță.
Parcarea din Therma
Samothraki nu este pentru oricine, iar Vârful Fengari este dovada vie. Este un munte care cere respect și oferă în schimb o libertate pe care o găsești rar în destinațiile turistice clasice. Dacă ești în căutarea sălbăticiei autentice și vrei să simți că ai cucerit ceva cu adevărat, pune-ți bocancii în picioare și pornește spre tronul lui Poseidon. Nu vei regreta nicio secundă (poate doar puțin la coborâre, dar trece!).
