Pasul Bucin → Vârful Saca Mare
Cel mai înalt vârf din Munții Gurghiului
O tură de iarnă prin una din cele mai sălbatice păduri din România, pe urmele snowmobilelor, cu o panoramă de 360° spre zece masive montane de pe vârful cel mai înalt al Gurghiului — 1.776 m.
Știți foarte bine că întotdeauna mi-am exprimat dezacordul în privința „motorizaților" pe potecile montane, dar nu pot să nu admit că de data asta am fost un pic ajutați de prezența lor. Să vă explic. În tura de o zi anterioară din Hășmaș, am menționat faptul că am fost nevoiți să ne abandonăm planurile din cauza ninsorii proaspete. Ei bine, fiind învecinat cu Hășmașul, și Gurghiul a beneficiat de același „tratament", îmbrăcând o haină proaspătă de omăt, aș zice chiar un pic mai consistentă.
Tura spre Vârful Saca Mare este lejeră în condiții de vară, dar pe zăpadă mare poate deveni un calvar, mai ales când nu sunt decât doi care să facă cărare. Așa că am profitat de urmele snowmobilelor și am putut urca pe vârf. Prețul acestui „ajutor" a fost că, de fiecare dată când cei aproximativ 15 snowmobile treceau pe lângă noi, eram sufocați la propriu de gazele de eșapament. O ironie greu de digerat, să fii ajutat tocmai de ceea ce condamni.
Munții Gurghiului sunt o grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de Carpații Orientali. Sunt poziționați în centrul țării, între Valea Mureșului și Târnava Mare, și se învecinează cu: Munții Călimani, Munții Giurgeului, Munții Hășmaș și Munții Harghitei. Împreună cu Munții Harghitei, formează partea centrală și sudică a lanțului eruptiv Călimani–Harghita.
Vârful Saca Mare, cu o altitudine de 1.776 m, este cel mai înalt punct al acestui masiv și, ca atare, este musai să îl adăugăm în lista noastră de vârfuri atinse. O a doua „problemă" a acestui masiv este că ai șanse mari să te rătăcești sau să pierzi timp găsind drumul cel bun, dacă nu ai un track GPS sau nu cunoști bine zona — marcajele sunt practic inexistente, cel puțin până când nu vor exista acțiuni de remarcare serioasă a traseelor din Munții Gurghiu.
Traseu: Pasul Bucin → Vârful Saca Mare → Pasul Bucin (retur pe același traseu)
Marcaj: Nemarcat (fostul marcaj BR — ruginit și degradat) · Tip: Dus-întors
Descrierea traseului — pas cu pas
Traseul pornește din Pasul Bucin, pe DN13B. Parcarea este amenajată pe marginea șoselei, chiar în pas — dar dacă ajungeți mai târziu, există șanse mari să nu găsiți loc, deoarece pârtia de schi din apropiere atrage mulți vizitatori. Recomandarea este să fiți acolo înainte de ora 9:00, mai ales în weekend. Înainte de plecare, alimentați-vă cu apă, deoarece nu există alte surse pe traseu.
Traseul urmărește fostul marcaj BR — un semn de bandă roșie pe care astăzi nu-l mai poți descifra decât cu ajutorul unui indicator vechi, ruginit, pe un brad, undeva la aproximativ 7 km de la plecare. Fără un track GPS descărcat anterior, șansele de a te rătăci sau de a pierde timp considerabil sunt foarte mari. Harta din aplicații și trackul de pe Wikiloc sunt esențiale.
1. Pasul Bucin — Punct de plecare Altitudine: cca. 1.280 m · Parcare DN13B
Intrăm în traseu din Pasul Bucin. Mașinile le-am lăsat în locul de parcare amenajat pe marginea șoselei DN13B. Posibil să nu mai găsești loc dacă ajungi mai târziu — pârtia de schi este în apropiere și ai șanse mari să fie ocupată parcarea. De la pas, poteca intră imediat în pădure, urmând un drum forestier larg, bine consolidat, care urcă lin spre nord-est.
Zăpada proaspătă, adusă de aceeași furtună care ne oprise în Hășmaș cu o zi înainte, acoperise totul cu un strat consistent de omăt alb. Condiția pentru ca această tură să fie fezabilă cu doi oameni era clară: trebuia să găsim urme sau să fim pregătiți să facem cărare ore în șir. Norocul a apărut sub forma celor 15 snowmobile care trecuseră pe-acolo dimineața devreme.
2. Intrarea în Codrul Gurghiului km 0–3 · Potecă largă prin pădure de molid și brad
Continuăm pe urmele lăsate de motorizați, pe o potecă destul de largă care se cufundă lin în pădure. Primii kilometri sunt cei mai ușori ca orientare — drumul forestier este clar, bine delimitat de bordurile de zăpadă lăsate de snowmobile, și urcă fără pante agresive. Pădurea de molid și brad se îndesește rapid, creând o atmosferă aparte, de lume paralelă.
Aici, în Munții Gurghiului, am descoperit una din cele mai vaste și mai sălbatice păduri din România. Arbori bătrâni, cu trunchiuri groase cât doi oameni care se îmbrățișează, stau nemișcați sub povara zăpezii. Nu există semne de exploatare recentă în această zonă, iar asta se simte — aerul este altul, liniștea este alta. O pădure primară în toată splendoarea ei hibernală.
3. Tunelul de brazi — Pasajul de poveste km 3–5 · Culmea se îngustează, brazi cu zăpadă pe ramuri
Uneori poteca se îngustează, creând efectul de tunel datorită brazilor încărcați cu zăpadă. Ramurile, plecate până la nivelul capului, formează o boltă naturală albă sub care înainta altfel — mai lent, mai atent, cu o senzație distinctă de a fi cuprins de peisaj. Brazii împodobiți ne teleportează în poveștile cu elfi, în acele imagini de iarnă pe care le știi din cărțile ilustrate și le credeai fictive.
Lumina filtrata prin zăpadă capătă o calitate aparte — difuză, egală, fără umbre dure. Fotografiile ieșite pe acest sector au ceva din textura visului: alb pur, verde închis de cetină, albastrul palid al cerului când se arată printre ramuri. Un sector în care pașii se răresc de la sine, nu din oboseală, ci din plăcerea de a rămâne în el cât mai mult.
4. Soarele se arată timid km 5–6 · Luminișuri și contraste de iarnă
Brazii împodobiți cu zăpadă amplifică frumusețea acestei poteci. Iar când soarele se arată timid printre crengi, totul se transformă: cristalele de zăpadă prind lumină, cetina capătă reflexe aurii, și înțelegi de ce fotografii de natură revin mereu și mereu în munte iarna. Este acel tip de lumină pe care nu o poți reproduce în studio și nu o poți anticipa înainte de plecare — pur și simplu este acolo sau nu este.
Pe parcursul acestei secțiuni, poteca iese din când în când din pădure deasă în luminișuri mici, unde câmpul de zăpadă se întinde neîntrerupt până la lizieră. Aceste opriri scurte oferă și primele indicii despre câtă cale a mai rămas — culmea principală a Gurghiului se zărește deja în depărtare, albă și înaltă.
5. Inima pădurii — Tăcerea absolută km 6–7,5 · Pădure primară · Absența urmelor de animale
Brazii încărcați cu zăpadă amplifică frumusețea acestei poteci, dar ceva ciudat se remarcă pe acest sector: nu există nicio urmă de animal. Nicio labă de vulpe în zăpadă, nicio coadă trasă de mistreț, nicio urmă de iepure. Într-o pădure de asemenea dimensiuni și sălbăticie, absența este izbitoare și tristă în același timp.
Și asta se datorează tot motorizaților. Asta nu înțeleg ei — cum distrug habitatul acestor viețuitoare. Și ne mirăm că urșii coboară în localități. Păi dacă îi alungăm de pe munte. Snowmobilele nu lasă în urmă doar urme în zăpadă — lasă panic, stres și zone abandonate de faună sălbatică pentru ore sau chiar zile după trecere. O pădurea vie, cu animale, cu urme, cu semne de prezență — asta ar fi trebuit să vedem. Am văzut în schimb o pădure goală, oricât de frumoasă la vedere.
6. Primul indiciu de marcaj — km 7 cca. 7 km de la start · Singurul semn de marcaj găsit pe traseu
După aproape 2 ore de mers (circa 7 km), găsim primul indiciu care îmi demonstrează că, într-adevăr, aici a existat cândva un marcaj BR. Pe un brad, vechi și ruginit, cu marcajul BR pe el, și sub el vopsit marcaj PR. Marcajul PR vine din Stațiunea Sovata, dar nu am putut identifica unde se bifurcă cele două trasee — posibil să existe o potecă acoperită complet de zăpadă.
Departe de mine gândul să-i critic pe cei ce au marcat inițial acest traseu. Am vrut doar să îți atrag atenția: nu te baza pe marcaje în cazul în care dorești să ajungi pe aici, cel puțin până când nu vor fi acțiuni de remarcare a traseelor în Munții Gurghiu. De asemenea, pe același brad, am mai identificat marcajele TA și BA — semne că această răscruce a fost cândva un nod important de trasee, acum uitat de toți.
7. Urcarea finală spre culme km 7,5–7,9 · Ieșire din limita pădurii · Creastă deschisă
Ultimii kilometri înainte de vârf aduc o schimbare radicală de decor. Pădurea se rărește treptat, arborii devin mai mici, mai chinuiți de vânt, și în final dispare cu totul. Ieșim pe creasta deschisă, unde zăpada este mai dură, bătătorită de vânt, și unde vizibilitatea se deschide brusc în toate direcțiile. De la această altitudine, masivele din jur încep să apară ca niște siluete — mai întâi vagi, apoi tot mai clare pe măsură ce urcăm.
Urcarea pe acest sector final este mai solicitantă — panta crește, zăpada portantă îngăduie pasul ferm, iar vântul de creastă face simțită nevoia de straturi suplimentare. Dar orice sacrificiu dispare când, la ultimii 50 de metri înainte de vârf, panorama se deschide complet și înțelegi de ce ai venit.
8. Vârful Saca Mare — 1.776 m Punctul culminant · Panoramă 360° spre 10 masive montane
Ajungem în final și pe Vârful Saca Mare, 1.776 m — cel mai înalt punct al Munților Gurghiului. Poziția „strategică" a acestui vârf, situat în interiorul arcului carpatic, ajutați și de condițiile meteo excepționale ale zilei, ne permite să vedem, începând din nord și până spre sud, foarte multe masive montane: Tibleșul, Rodnei, Călimani, Giurgeu, Ceahlău, Hășmaș, Harghita, Bucegi, Piatra Craiului și Făgărașul. Fantastic.
Am rămas plăcut impresionat de priveliștile văzute de pe acest vârf și mi-am adus aminte de Vârful Galbena din Munții Godeanu, când tot așa am avut posibilitatea de a admira mai multe masive montane de pe un vârf. Cu siguranță, această panoramă de 360° nu o poți vedea în condiții de vară — cerul limpede de după furtuna de ninsoare ne-a oferit o vizibilitate excepțională. Eu nu aveam camera la mine, dar am avut noroc cu Cornel, care a reușit să surprindă câteva cadre memorabile.
9. Panorama de 360° — Galerie de pe vârf Tibileș · Rodna · Călimani · Ceahlău · Hășmaș · Harghita · Bucegi · Piatra Craiului · Făgăraș
De pe vârful Saca Mare, Cornel a realizat un adevărat reportaj fotografic panoramic. Iată cum arată lumea privită de la 1.776 m altitudine, în inima arcului carpatic, pe o zi de februarie cu cer limpede după ninsoare. Fiecare fotografie surprinde altă direcție, alt masiv, altă culoare de orizont.
10. Coborârea — Retur pe același traseu 7,92 km înapoi spre Pasul Bucin · Lumina de după-amiază
Coborârea o facem pe același traseu. Cu lumina de după-amiază, peisajul arată diferit față de dimineață — umbrele se lungesc, culoarea zăpezii virează spre galben-auriu, și brazi care dimineață păreau anonimi capătă caracter propriu. Este una din revelațiile turelor dus-întors: nu faci același drum de două ori.
Pe coborâre, pădurea primară a Gurghiului apare în altă lumină — la propriu și la figurat. Codrina Gurghiului, cum o numim noi cu respect, merită să fie ocrotită, promovată și, mai ales, lăsată în pace de snowmobile. Până la urmă, aceasta este comoara reală a acestui masiv — nu vârful în sine, ci ceea ce se întâmplă între Pasul Bucin și el.
Munții Gurghiului — Context geografic
Munții Gurghiului sunt o grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de Carpații Orientali. Sunt poziționați în centrul țării, între Valea Mureșului și Târnava Mare. Împreună cu Munții Harghitei, formează partea centrală și sudică a lanțului eruptiv Călimani–Harghita — un sistem vulcanic stins de o raritate europeană. Tocmai această origine vulcanică explică forma domoală a culmilor și vastitatea pădurilor — fără creste zimțate de eroziune glaciară, Gurghiul rămâne un masiv deluros și ospitalier, dar mai puțin frecventat decât vecinii săi.
Sfaturi practice & Avertismente
- 🧭 Track GPS — obligatoriu: Traseul nu are marcaje funcționale. Descărcați trackul de pe Wikiloc înainte de plecare și urmăriți-l cu atenție. Fără el, riscul de rătăcire este real.
- ❄️ Condiții de iarnă: Pe zăpadă mare, fără urme anterioare, traseul devine extrem de solicitant dacă sunteți doar 2-3 persoane. Verificați dacă au trecut alții pe traseu recent. Colțari ușori sau rachete pot fi utile pe sectorul de creastă.
- 💧 Apă: Singura sursă certă este la Pasul Bucin, la plecare. Nu există surse pe traseu. Porniți cu minimum 1,5 litri de persoană.
- 🅿️ Parcare: Parcarea de la Pasul Bucin se ocupă rapid în weekend — pârtia de schi atrage mulți vizitatori. Ajungeți înainte de ora 9:00 pentru a găsi loc.
- ⏱️ Timp de pornire: Plecați dimineața devreme. Traseul durează 6 ore în condiții normale de vară — iarna, cu zăpadă, poate lua semnificativ mai mult dacă trebuie să faceți cărare.
- 🐾 Fauna: Nu deranjați fauna prin zgomot excesiv, snowmobile sau alte mijloace motorizate. Gurghiul este habitat pentru urs, lup și cerb — prezența umană discretă ajută la menținerea echilibrului ecologic.
- 📶 Semnal: Variabil în pădure, absent pe anumite sectoare. Anunțați un contact înainte de plecare cu traseul și ora estimată de întoarcere.
Date tehnice
| Lungime totală | 15,84 km (dus-întors) |
| Durată | 6 ore |
| Denivelări cumulate | 762 m |
| Dificultate | Mediu ★★★☆☆ |
| Tip traseu | Dus-întors (retur pe același traseu) |
| Marcaj | Nemarcat (fostul BR — degradat) |
| Starea marcajelor | Foarte slabă — indispensabil track GPS |
| Punct de start | Pasul Bucin — 46°39'20.8"N 25°17'48.0"E |
| Altitudine maximă | 1.776 m (Vârful Saca Mare) |
| Surse de apă | Pasul Bucin (la plecare) |
| Obiective principale | Vârful Saca Mare · Codrul virgin al Gurghiului · Panoramă 360° spre 10 masive montane |
| Track GPS | Wikiloc — Vârful Saca Mare |
Acces — Praid → Pasul Bucin
Pasul Bucin se atinge pe DN13B. Cel mai comod acces dinspre vest este din Praid, iar dinspre est din Miercurea Ciuc. Pasul este deschis tot anul, dar în condiții de iarnă verificați starea drumului înainte de plecare.
Concluzie
Munții Gurghiului nu sunt cei mai faimoși munți din România. Nu au refugii cu vederi celebre, nu au trasee în ghidurile de masă, nu au Instagram-ul plin de poze. Au în schimb ceva mai rar și mai valoros: o pădure primară vastă și sălbatică, o tăcere pe care o simți în oase și, pe vârf, una din cele mai spectaculoase panorame din Carpații Orientali.
Vârful Saca Mare la 1.776 m, pe vreme limpede de iarnă, cu zece masive montane în jur — Tibileș, Rodna, Călimani, Giurgeu, Ceahlău, Hășmaș, Harghita, Bucegi, Piatra Craiului și Făgăraș — este unul din acele momente de munte pe care nu le uiți. Nu pentru că traseul a fost greu, ci pentru că priveliștea a fost copleșitoare. #jurnaldedrumetii #gurghiu #sacamare #muntiiRomaniei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumim pentru comentariu îți vom răspunde cât mai curând posibil.