Cabana Mălăiești 1720 m
Din Râșnov, prin Valea Glăjăriei și Poiana Mălăiești, spre una dintre cele mai vechi cabane din Carpații românești
Cabana Mălăiești stă pe o morenă a unei foste văi glaciare, sub creasta zimțată a Padinei Crucii și sub Bucșoiu, pe versantul nordic al Bucegilor, la 1720 m altitudine. Este una dintre cele mai vechi cabane din România, ridicată în 1882 de Asociația Transilvăneană a Carpaților (SKV), cu mult înainte ca majoritatea cabanelor de azi să existe.
O istorie mai zbuciumată decât pare Cabana pe care o vedem azi e a patra construcție de pe această vale
Prima cabană de la Mălăiești a fost ridicată de SKV chiar pe locul actual (1720 m altitudine), cu lucrări începute pe 7 mai 1882 și inaugurare pe 29 iulie în același an. A ars în august 1897, a fost reclădită un an mai târziu, iar în 1923 o avalanșă puternică pornită din jgheaburile Bucșoiului a distrus-o complet. Pentru a evita riscul altor avalanșe, asociația a ridicat în 1924 o nouă cabană mai jos pe vale, în zona numită La Bliduri (la cca. 1570 m altitudine). În perioada 1938–1939 s-a revenit la amplasamentul inițial de la 1720 m, unde s-a construit o clădire mai spațioasă. Mărită și modernizată ulterior, cabana a găzduit ani la rând festivalul folk Floare de Colț. În martie 1998, un incendiu izbucnit de la un horn a ars-o din nou până la temelii, iar construcția pe care o vedem astăzi a fost redeschisă abia în 2007.
Primul cabanier a fost Ioan Stănilă, poreclit Pușcălupi, un râșnovean născut în 1846, fiu de vânător de urși, care umbla în opinci și cunoștea flora Bucegilor atât de bine încât l-a însoțit pe botanistul brașovean Julius Römer la strângerea ierbarului său. O parte din exemplarele colectate se păstrează și azi.
Traseu: Uzina Electrică Râșnov → Poiana Buhacu → Valea Glăjăriei → Valea Mălăiești → Poiana Mălăiești → Cabana Mălăiești
Marcaj:
Bandă Albastră · Tip: Dus întors
Detalii traseu
Descrierea traseului: pas cu pas
1. Râșnov, Uzina Electrică Altitudine: ~800 m · Parcare · Start marcaj
Lăsăm mașinile în zona Uzinei Electrice, în locul unde se termină drumul asfaltat. Deși se mai poate continua pe drumul forestier încă aproximativ 400 de metri, am preferat să parcăm aici, spațiul fiind mult mai generos. Este un punct de plecare comod și accesibil, chiar dacă în weekendurile de vară zona devine destul de aglomerată.
După circa 400 m de mers pe drumul forestier, ajungem la indicatorul turistic spre Cabana Mălăiești, de unde părăsim drumul principal și continuăm pe poteca marcată cu Bandă Albastră (BA).
2. Drumul forestier Mălăiești Bifurcație la km 2 · Marcaj bun
Prima parte a traseului este o plimbare lejeră de încălzire, ce urmează firul drumului forestier Mălăiești de-a lungul pârâului. Înaintăm lin prin pădurea umbroasă, pe un drum lat și accesibil, perfect pentru a ne intra în ritm înainte de zonele mai înclinate. După circa 2 km parcurși, ajungem la o bifurcație importantă: drumul din stânga continuă de-a lungul Văii Glăjăriei spre Diham, în timp ce noi urmăm varianta din dreapta, care urcă ușor pe lângă Pârâul Mălăiești. Punctul este bine semnalizat prin stâlpi și panouri turistice, așa că orientare este extrem de simplă.
Continuăm încă aproximativ 600 de metri pe forestier până la kilometrul 2,6, unde drumul practic se termină și face loc potecii turistice propriu-zise. Aici terenul își schimba caracterul: drumul lat este înlocuit de o potecă mai îngustă de munte ce se strecoară printre copaci. Trecem pârâul pe o punte de lemn improvizată, iar de pe malul opus începe cu adevărat urcușul susținut prin pădure, panta devenind treptat tot mai înclinată.
3. Izvorul Mălăiești, Șapte Izvoare → bifurcația spre Cabana Diham Alimentare cu apă · Marcaj CA
Continuând urcușul pe Valea Glăjăriei, ajungem în zona cunoscută pe hărți drept Șapte Izvoare loc unde se află și binecunoscutul Izvor Mălăiești. Este un punct amenajat cu un mic loc de popas, perfect pentru o scurtă pauză de rehidratare și reglare a respirației. Aici, firișoarele de apă care izvorăsc din versanți se adună spre firul principal al văii, oferind un cadru răcoros în plină pădure.
La scurt timp după acest punct, poteca noastră întâlnește bifurcația cu traseul marcat cu Cruce Albastră (CA), care vine dinspre Cabana Diham și Pichetul Roșu. Indicatorul montan de aici ne arată că mai avem aproximativ 2 ore de mers până la Cabana Mălăiești. Ne aflăm la o altitudine de circa 1100 metri, ceea ce înseamnă că am depășit abia prima treime a denivelării totale a zilei.
Această primă parte a traseului se desfășoară în întregime prin pădurea umbroasă de pe versantul stâng al Văii Glăjăriei. În zona inferioară au dominat fagii seculari, însă pe măsură ce câștigăm altitudine, aceștia lasă treptat locul brazilor și molizilor.
4. Punctul de belvedere, Poiana Mălăiești și zona „La Bliduri” Loc de popas, panoramă și istorie
Urmează una dintre cele mai solicitante porțiuni de pe traseu, cu o înclinație pronunțată a pantei, unde rucsacul din spate pare că devine din ce în ce mai greu la fiecare pas. După circa 1,2 km de urcuș susținut de la ultima intersecție, ieșim temporar din desiul pădurii și ajungem într-un minunat punct de belvedere dotat cu un loc de popas, o masă cu băncuțe ideale pentru o binemeritată odihnă.
Locul este perfect pentru a trage sufletul și a lăsa pulsul să revină la normal. Panorama deschisă de aici este cu adevărat superbă: privind în urmă, admirăm întreaga Vale a Glăjăriei pe care am urcat, iar în zilele cu cer senin se pot distinge clar în depărtare Măgura Codlei și zonele înconjurătoare.
Continuăm drumeția și trecem prin zona cunoscută pe hărți sub denumirea La Bliduri (sau La Blide), situată la altitudinea de aproximativ 1570 m. Acest loc nu este doar o simple stațiune pe traseu, ci poartă o importantă încărcătură istorică pentru Valea Mălăiești: aici a fost construită în anul 1924 o cabană de către SKV, amplasată intenționat mai jos pe vale pentru a fi ferită de furia avalanșelor care distruseră clădirea anterioară de pe morenă. Deși construcția de atunci nu mai există astăzi (ulterior revenindu-se la amplasamentul superior de la 1720 m), trecerea prin zona La Bliduri ne amintește de eforturile pionierilor turismului din Carpați de a ține cabana deschisă în această vale sălbatică.
5. La Bliduri → Cabana Mălăiești, 1720 m 3h 20' de la start · Platoul de la Mălăiești
Pe măsură ce urcăm de la zona La Bliduri, vegetația înaltă scade treptat în intensitate, lăsând loc jneapănului și pajiștilor alpine, iar orizontul se deschide brusc într-un spectacol grandios. În față ni se dezvăluie impunătoarea creastă zimțată a Padinei Crucii, în timp ce spre stânga domină versanții verticali și grandioși ai Bucșoiului. Sub căldura arzătoare a verii, panta devine tot mai solicitantă, ritmul de mers scade inevitabil, iar opririle pentru a admira peisajul și a imortaliza cadrele spectaculoase devin tot mai dese.
După aproximativ 3 ore și 20 de minute de la plecarea din Valea Glăjăriei, timp ce include rucsacurile grele de drumeție și micile pauze, ieșim în cele din urmă pe platou și ajungem la destinație. Cabana Mălăiești este amplasată pe o veche moraină glaciară la 1720 m altitudine, având pereții Bucșoiului în lateral și crestele semețe chiar deasupra, alcătuind unul dintre cele mai pitorești și spectaculoase locuri din toți Munții Bucegi. Imediat lângă clădirea principală se zărește și Refugiul Salvamont, o construcție istorică importantă, fiind de altfel singura clădire care a scăpat neatinsă din devastatorul incendiu din martie 1998.
Cabana Mălăiești, informații practice
Variante și trasee conexe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumim pentru comentariu îți vom răspunde cât mai curând posibil.