Vârful Bisericuța Moțului
Poiana Glăvoi - Padiș - Poiana Ponor
Un traseu circular cu surprize: pornit pe ploaie, reconfigurat la clătite și ceai, terminat pe vârf la apus, trecând prin Zona Padiș, Izbucul Ponor și Poiana Ponor.
De Rusalii am ales să mergem cu cortul în Poiana Glăvoi, locul care devine „kilometrul zero” al acestei minivacanțe. Prognoza meteo nu era deloc favorabilă, anunțând reprize serioase de precipitații, dar am decis că este mult mai bine să înfrunți ploaia pe munte decât să privești norii din confortul unui fotoliu de acasă. Punct. Spiritul de aventură a învins, așa că vineri după-masă am pornit spre Padiș împreună cu prietenii noștri, echipați pentru orice scenariu.
Pentru această ieșire, ne-am propus un plan ambițios, menit să ne poarte prin cele mai reprezentative locuri din Parcul Natural Apuseni. Aveam în plan trei drumeții distincte, fiecare cu farmecul ei: Circuitul Galbenei, un traseu tehnic și spectaculos prin sălbăticia cheilor, Peștera Cetățile Rădesei, un monument al naturii cu o arhitectură subterană impresionantă, și Vârful Bisericuța. Acesta din urmă este punctul de belvedere care oferă una dintre cele mai frumoase panorame asupra întregului platou carstic, fiind și traseul despre care vom discuta în detaliu în acest articol.
Ture stabilite pentru cele 3 zile de Rusalii:
Sâmbătă, 26 mai — Vârful Bisericuța Moțului (te afli aici)
Duminică, 27 mai — Circuitul Galbenei (cu plecare din Glăvoi)
Luni, 28 mai — Cetățile Rădesei (cu plecare de la Cabana Varasoaia)
Traseu: Glăvoi → Padiș → Vârful Bisericuța Moțului → Poiana Ponor → Izbucul Ponor → Glăvoi
Marcaj: Parțial marcat, parțial nemarcat pe vârf
Despre traseu
Traseul propus inițial era mai ambițios: Poiana Glăvoi, Poiana Ponor, Lumea Pierdută și de acolo, pe nemarcate, urcuș pe Vârful Bisericuța Moțului, cu întoarcere tot în Glăvoi. Planul a sunat bine la cafea, dimineața, lângă cort. Natura a avut alte idei. Am ajuns până în Poiana Ponor prin rafale de ploaie și fulgere. De comun acord, ne-am întors la terasele din Glăvoi unde ne-am delectat cu clătite și ceai.
Pe la ora 15 s-a oprit și ploaia, brusc, tipic ploilor de vară la munte, ca și cum cineva ar fi închis un robinet. Am pornit la drum cu traseul reconfigurat pe loc: Glăvoi, Padiș, Vârful Bisericuța Moțului, Padiș, Poiana Ponor, Izbucul Ponor, Poiana Glăvoi. Un circuit ceva mai scurt, dar care includea toate obiectivele importante și se putea termina înainte de lăsarea întunericului.
Vârful Bisericuța Moțului este unul dintre acele vârfuri care nu impresionează prin altitudine, ci prin perspectivă. De acolo, platoul Padiș se deschide în toate direcțiile, cu Cetățile Ponorului recognoscibile spre vest și cu silueta Munților Bihor în fundal. O panoramă completă a celui mai frumos platou carstic din România.
Descrierea traseului: pas cu pas
Poiana Ponor este unul dintre cele mai fascinante locuri de pe platoul Padiș, chiar dacă la prima vedere pare o poiană oarecare, largă și liniștită. Sub suprafața ei, karsticul este activ: pârâul care o traversează dispare în sorburi, înghițit de munte, urmând un drum subteran spre Cetățile Ponorului. Poiana este mărginită de pădure de fag pe trei laturi și se deschide spre Padiș spre nord, oferind vederi largi spre platou. Toamna, cu fagii în galben și roșu, devine spectaculoasă.1. Poiana Glăvoi km 0 - tabăra de bază
Pornind din Poiana Glăvoi spre Padiș, traseul trece prin răcoarea pădurilor de fagi, unde lumina se filtrează printre trunchiurile argintii, iar poteca este adesea acoperită de un covor moale de frunze uscate. Pe măsură ce câștigi altitudine, foioasele încep să lase loc poienelor tot mai dese, până când pădurea se retrage definitiv, lăsând loc unui peisaj dominat de pajiștile alpine și subalpine. Odată ajuns în aceste spații deschise, perspectivele se lărgesc spectaculos, oferind o panoramă vastă asupra reliefului carstic. Iarba aspră a platoului este întreruptă doar de lapiezuri, doline adânci și grupuri izolate de molizi care par să străjuiască drumul. Această tranziție de la intimitatea pădurii la imensitatea pajistilor marchează intrarea în „inima” carstului, unde fiecare pas dezvăluie fragilitatea și forța naturii din Apuseni.
Luna mai aduce pe platoul Padiș o explozie de culoare pe care niciun ecran nu o poate reproduce fidel. Poienile se umplu cu flori de câmp în toate nuanțele: gălbenuș, albăstrele, margarete și gențiane, fiecare competând pentru atenția ochiului obosit de peisajul urban. Este unul dintre motivele pentru care Rusaliile, oricât de nesigure meteo, rămân perioada preferată pentru o escapadă la Padiș.
2. Padiș Spre Vârful Bisericuța Moțului
După ploaia de dimineață și pauza forțată la terasele din Glăvoi, pornim în după-amiaza lui 26 mai pe poteca spre Padiș. Aerul după furtună are acea prospețime specifică, cu miros de iarbă udă și pământ reavăn, care face primul pas pe potecă mai plăcut decât orice altă dimineață senină. Poiana Glăvoi, punct de campare binecunoscut și de reper al Padiș-ului, rămâne în urmă pe măsură ce poteca intră în pădurea de brad.
3. Zona Padiș și urcarea spre vârf Aproape de vârf!
Am ajuns în Padiș în lumina caldă a după-amiezii, într-un moment în care soarele începea să coboare lin spre vest, proiectând umbre lungi și dramatice pe întregul platou carstic. În zona cabanelor, acolo unde forfota turiștilor se mai domolește, am decis să părăsim poteca marcată și să pornim vitejește, „pe de-a dreptul”, spre obiectivul nostru. Urcușul spre vârf se desfășoară direct și dezinvolt; panta este susținută, dar fără acele porțiuni lungi și epuizante care să îți taie suflul, permițându-ne să ne bucurăm de drum. În prima parte a ascensiunii, vizibilitatea este maximă, poteca fiind brăzdată de urmele vechi ale animalelor care au bătătorit pământul înaintea noastră. Pe măsură ce ne apropiem de creastă, peisajul se schimbă, traseul devenind mai sălbatic și parțial împădurit în ultima sa etapă. Deși Vârful Bisericuța Moțului nu este marcat de o cruce impunătoare sau de o bornă spectaculoasă, simpla prezență la acea altitudine este suficientă. Odată ajunși sus, am realizat că perspectiva panoramică asupra întregului amfiteatru de calcar recompensează cu vârf și îndesat fiecare metru de urcuș.
4. Vârful Bisericuța Moțului Încă o bornă atinsă
Vârful Bisericuța Moțului oferă una dintre cele mai spectaculoase și complete panorame de pe întreg platoul Padiș, fiind un punct de observație privilegiat asupra „lumii de piatră” a Apusenilor. Privită de jos, din vale, silueta sa particulară cu o formă ușor cocoșată a dat naștere numelui atât de sugestiv: profilul stâncii seamănă izbitor cu turla rotunjită a unei bisericuțe de lemn moțești, acele lăcașuri de cult tipice zonei, care par să vegheze de secole peste munți.
Odată ajuns sus, efortul urcușului este răsplătit de un refugiu simbolic. Pe vârf găsim un foișor de lemn, un loc binemeritat de odihnă, dotat cu băncuțe și un acoperiș de tablă care oferă adăpost în caz de intemperii. Deasupra acestuia tronează o cruce metalică înaltă de aproximativ 2 metri, un punct de reper esențial și ușor de identificat chiar și de jos, din zona cabanelor din Padiș.
De la înălțimea acestui punct de belvedere, privești platoul carstic în toată complexitatea sa fascinantă: poienile întinse și netede, tăiate brusc de „limbi” de pădure de conifere, și adânciturile misterioase ale dolinelor. Într-o seară limpede de mai, când atmosfera este spălată de ploaia unei furtuni de dimineață, lumina devine clară și tăioasă, oferind peisajului o calitate fotografică greu de reprodus în cuvinte.
5. Abatere la Izbucul Ponor Un obiectiv de bifat
Continuăm la stânga spre Izbucul Ponor pentru a bifa și acest obiectiv. Izbucul Ponor este un izvor de tip vărsare carstic spectaculos: apa iese cu putere din munte formând un adevărat torent, ca și cum muntele ar respira. Această apă provine, de fapt, din sorburile din Poiana Ponor, aflate la câțiva kilometri distanță. Apa absorbită de pâlniile carstice din poiană parcurge subteran un labirint de galerii prin calcarul Munților Bihor, coboară prin sistemul de peșteri al Cetățile Ponorului și iese la lumină tocmai la Izbucul Ponor sub formă de torent. Este un circuit subteran al apei, invizibil la suprafață, dar gigantic ca volum și complexitate, unul dintre cele mai fascinante fenomene carstice din Apuseni.
Sfaturi practice
- 🌦️ Vremea la Padiș: Platoul carstic este renumit pentru schimbările bruște de vreme. Furtunile de vară pot apărea în câteva minute chiar pe cer senin. Pornește întotdeauna cu echipament de ploaie în rucsac.
- ⛺ Camparea în Glăvoi: Poiana Glăvoi este locul tradițional de campare pentru Padiș, cu acces la apă și toalete de bază. Este aglomerată în weekend-urile din mai și august, mai ales de Rusalii și Sfântă Marie.
- 🥾 Echipament: Bocanci cu talpă bună sunt esențiali, mai ales după ploaie, când pajiștile de pe platou devin alunecoase. Bețele de trekking ajută la coborârea dinspre vârf.
- 🚗 Acces: Varianta prin Sudrigiu, Pietroasa și Boga este mai lungă față de Huedin, dar drumul este mai bun. Ultimii 2 km spre Cetățile Ponorului sunt neasfaltați, dar practicabili cu orice mașină la viteză redusă.
- 💧 Apă: Izbucul Ponor oferă apă rece și limpede. Pe platoul propriu-zis sursele sunt rare, pornește cu cel puțin 1,5 litri de persoană.
- 🌸 Sezon recomandat: Mai este luna florilor pe platoul Padiș. Combini verdeața proaspătă, florile de câmp și zăpada posibilă pe creste cu trasee încă goale față de vârf de sezon.
- 📶 Semnal telefon: Absent sau foarte slab pe cea mai mare parte a traseului.
Date tehnice
| Traseu | Glăvoi, Padiș, Vârful Bisericuța Moțului, Poiana Ponor, Izbucul Ponor, Glăvoi |
| Tip traseu | Circuit |
| Distanță estimată | ~12 km |
| Durată estimată | ~5 ore (cu opriri) |
| Diferență de nivel | ~350 m |
| Dificultate | Ușor spre mediu |
| Punct de start și final | Poiana Glăvoi |
| Obiective principale | Vârful Bisericuța Moțului, Poiana Ponor, Izbucul Ponor |
| Sezon recomandat | Mai, septembrie, octombrie |
| Data parcurgerii | 26 mai 2018 |
Track GPS
Cu toate că varianta cea mai scurtă și mai rapidă pe Google Maps ne-o dădea prin Huedin, Răchițele și Doda Pilii, nu recomand. Am ales varianta: Aiud - Câmpeni - Sudrigiu - Pietroasa - Boga - Poiana Glăvoi. Drumul prin Boga este foarte bun. În ultimii 2 km spre Glăvoi - Cetățile Ponorului drumul este neasfaltat, dar se poate parcurge, încet și cu atenție.
Acces: Poiana Glăvoi
Concluzie
A fost ziua în care planul s-a stricat de dimineață și s-a salvat după-amiaza. Clătitele cu bere din Glăvoi pe ploaie au fost la fel de memorabile ca panorama de pe Bisericuța Moțului la apus. Izbucul Ponor ne-a reamintit cât de viu este Padiș-ul dedesubt, cu apa lui subterană care apare și dispare prin calcar ca un personaj de basm. Florile de mai din Poiana Ponor nu aveau nevoie de soare ca să fie frumoase.
Padiș-ul nu dezamăgește niciodată, chiar și când te dezamăgește. Și asta este poate cel mai bun lucru pe care îl poți spune despre un loc.
#haisitumeritaefortul #jurnaldedrumetii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumim pentru comentariu îți vom răspunde cât mai curând posibil.