Cascada Vălul Miresei
Răchițele, îngheațată în primele zile ale lui 2020
O cascadă de 30 de metri pe Valea Stanciului, cu Cheile Văii Stanciului și un voal de gheață care te oprește în loc.
Ziua de 2 ianuarie 2020 a început cu o drumeție în Munții Plopiș, pe traseul spre Vârful Măgura Priei, unde mersesem dimineața. Cu ceva timp rămas la dispoziție și cu soarele de iarnă încă sus, ne-am hotărât să facem un ocol până la Răchițele, să vedem Cascada Vălul Miresei prinsă în gheață. Nu e traseu lung, nu are pretenții tehnice, dar sunt momente când zece minute de mers te pot scoate din rutină complet.
Cascada poartă un nume frumos, și există câteva explicații pentru el. Una spune că, în urmă cu mulți ani, o mireasă a căzut de pe stânci exact în locul unde cade apa acum, iar voalul i-ar fi rămas agățat în roca aceea înaltă, nuntașii s-au strâns, au plâns, și de atunci locul se cheamă Vălul Miresei. Cealaltă explicație, mai sobră, e că pur și simplu căderea de apă seamănă cu un voal de mireasă. Probabil că a doua variantă e cea adevărată. Dar cea dintâi face o poveste mai bună pe munte.
Detalii traseu
Pe Valea Stanciului, la cascadă în ianuarie
De la locul de parcare de lângă sat, poteca marcată cu punct roșu intră direct pe firul Văii Stanciului. Cheile se simt repede: pereții de calcar se apropie, văiuga se îngustează, iar în mijlocul lui ianuarie aerul e cu câteva grade mai rece decât pe câmp. Traseul nu ridică probleme de orientare, marcajul e clar și poteca bine bătătorită chiar și iarna.
Cheile Văii Stanciului au o frumusețe discretă, mai ales pe timp de iarnă, când vegetația a dispărut și stâncile rămân singure cu cerul. Pereții nu sunt spectaculoși la scara Cheilor Turzii sau a Cheilor Bicazului, dar tocmai asta e miza locului: un drum scurt prin chei înguste, fără aglomerație, fără coada la selfie.
Cascada apare fără avertisment, la capătul cheilor. La 30 de metri înălțime, căderea de apă nu îngheață niciodată complet, dar în primele zile ale lui ianuarie stratul de gheață era destul de gros încât să transforme toată suprafața stâncii într-o dantela albă. Exact voalul din poveste. Am stat câteva minute fără să vorbim, ceea ce nu e ceva obișnuit pentru noi pe traseu.
Întoarcerea a durat mai puțin decât urcarea, cum se întâmplă de obicei pe trasee scurte în vale. Am ajuns la mașină înainte să se întunece, mulțumiți că am folosit cum trebuie ultimele ore de lumină ale zilei.
Sfaturi practice
Hartă acces
↗ Cascada Vălul Miresei pe Google MapsGalerie foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumim pentru comentariu îți vom răspunde cât mai curând posibil.